4,243 matches
-
mai fi nevoită să vorbesc aiurea cu ticăloși ca tine. — De ce spui asta? — Nu te preface că tu nu ești ca ceilalți. Poate ai o altă tehnică, dar o să mă rănești la fel ca ei. Sînt neajutorată în coșciugul ăsta înghețat, așa că de ce să nu începem? — Ozenfant nu te-a rănit. — Crezi că toate sunetele alea mă făceau fericită? Muzică de balet! Sunete de femei care zboară și plutesc în lumina lunii ca niște lebede sau nori, femei care se avîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
greu să-l potolești fără să renunți la justețea pedepsei. La sfatul unui vecin, într-o zi l-au dezbăcat pe băiatul furios și bătăios, au umplut baia cu apă rece și l-au aruncat acolo. Șocul cufundării în apa înghețată I-a făcut praf opoziția, iar tratamentul a fost folosit și în alte ocazii cu același succes. Tremurînd ușor, era șters cu prosoape moi în fața focului din living, apoi dus la culcare cu păpăușa lui. înainte să-l ia somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trîntind ușile în urma lui, dar sunetul lent, șchiopătat se apropia tot mai mult. în cele din urmă, ajunse la un dulap, nu mai avea pe unde ieși, și strînse cu putere de mîner, încercînd să țină ușa închisă. O apă înghețată se învolbura, înghțindu-i picioarele. Se trezi în întuneric, cu jumătate din așternuturi pe podea. Prin fereastră străluceau trei stele, iar gîștele cîntau afon pe iaz. Strîngîndu-și păturile în jurul lui, își ușură repirația luînd efedrină și și-o imagină sclavă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și în curînd și tinerețea, și bătrînețea îi vor fi uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți pentru prima oară în viață spasmul unei suferințe pure, fără furie sau autocompătimire. Nu putu să plîngă, dar un aisberg de lacrimi înghețate pluti aproape de suprafață, și își dădu seama că acel aisberg plutea în oricine și se întrebă dacă și ceilalți îl simțeau la fel de rar ca el. Adormi cu capul pe teancul de partituri și se trezi peste o oră, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strălucitoare. Din prag pornea un drum cu o bandă galbenă în mijloc, dar nu se zăreau decît vreo doi metri din el. Păși afară și un val de frig îi lovi fața și mîinile și-l făcu să inhaleze aerul înghețat. Ceilalți doi îl lăudară. — E bine să fii în aer liber în fine! strigă el. Mai mult ca sigur că soarele e undeva sus! Sînt mai mulți sori! — Există un singur soare, Munro. — Strălucește de multă vreme. Lumina multor zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să fii mai bătrîn. Lanark nu răspunse. Ușa se trînti în spatele lui. Merseră în ceață, ghidați de linia galbenă dintre ei. — îmi vine să cînt, zise Lanark. Știi vreun marș? — Nu. Rucsacul ăsta mă lovește în spate și am mîinile înghețate. Lanark încercă să zărească ceva prin albeața groasă și amușină adierea. Peisajul era invizibil, dar mirosea a mare și auzea valuri în depărtare. Drumul părea să pornească în pantă abruptă, pentru că îi venea greu să meargă repede, așa că fu surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre un lac înghețat. — Nu-mi pasă. Lanark se ridică; dinții îi clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o văd... n-o văd nicăieri. Trebuie să ajungem din nou la bară. — N-o să reușești. Sîntem pierduți. Corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și posacă, părea că vine de la depărtare. — Sînt vrăjitoare, spunea ea. Merit asta pentru că l-am ucis. Lanark crezu că Rima înnebunise și se simți epuizat. îi spuse răbdător: — Ce tot vorbești, Rima? — însărcinată, zise ea după o clipă, tăcută, înghețată, în întuneric, rătăcită cu tine, cu picioare care s-ar putea să alunece, cu spatele care mă doare, merit toate astea. Conducea prostește ca să mă impresioneze. Mă dorea, știi, și la început mi s-a părut un tip drăguț, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Apoi o auzi spunînd cu glas mic și rece: — Să știi că nu mă sperii. Urlă din nou și auzi o voce la depărtare: — Vin! Vin! Se ridică în picioare, trăgîndu-și cu greu sufletul și simțindu-și genunchii și mîinile înghețate. O lumină se îndrepta spre ei, peste gheață, și auziră o voce spunînd: — îmi cer scuze pentru întîrziere. Pe măsură ce lumina se apropia de ei, observară că era purtată de o siluetă întunecată cu o bandă albă care-i separa capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
remorci cu resturi de metal; apoi, cîteva mașini se prelinseră în direcția opusă. O macara mobilă intră pe poarta curții catedralei, traversă peste vechile pietre de mormînt și parcă lîngă un perete. Lanark își simți brusc urechile, mîinile și corpul înghețate, și se întoarse spre ușa din fleșă. Coborînd scările, văzu că lumina de jos era mai puternică decît înainte. Camera în care stătuseră membrii formației era luminată de becuri atîrnate de console improvizate. Doi electricieni lucrau lîngă ușă și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și autobuzul. — Ăsta chiar e Iadul, zise Lanark. — Sînt iaduri și mai rele, răspunse Jack. Autobuzul era pictat pentru a arăta de Enigma de Filets Congalés. Pe o parte, scria ACUM TOȚI POT GUSTA MAREA BUNĂTATE UMANĂ ȘI SECRETELE EI îNGHEȚATE, MÎNCAREA PREȘEDINȚILOR. Jack îl conduse pe Lanark pe platforma de sus și scoase un pachet de țigări marca POISON. — Vrei? Nu, mulțumesc, zise Lanark și îl privi pe Jack aprinzîndu-și un cilindru alb pe care scria NU FUMAȚI. — Da, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conta cel mai mult pe lume și strigă: „Nu!“, luptîndu-se să iasă, dar în acel moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe cerul din preajma lui erau cîteva stele mari. Ochii îi erau atît de orbiți că și-i odihni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în sine, cu vîrsta, clima și peisajul ei. Unul era proaspăt, primăvăratic, altul bogat, înfierbîntat și văratic. Unele erau blînde sau furtunos autumnale, altele mohorîte și înghețate. O femeie stătea lîngă el și prezența ei îi permitea să admire aceste lumi în liniște, fără să dorească să le cucerească sau să intre în ele. O auzi oftînd și adresîndu-i-se: Aș dori să fii mai atent. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vorbe. ― Nu mă simt cu nimic diferit. Presupun că te-ai gândit la ce-a descoperit Thorson în legătură cu creierul meu. Și, încordat, întrebă: ― Ei, ce are creierul meu? Se aplecă înainte. Își simțea trupul încins și, în același timp înghețat. Oftă când auzi răspunsul lui Hardie: ― Așteaptă-ți rândul nu ți-am pus încă cea de a treia întrebare, vreau să știu cum de ai găsit refugiul lui Crang? ― Am fost condus cu forța acolo de un roboplan. ― Aparținând cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai clar situația. Îi trebuiră câteva secunde bune până să stabilească o analogie între zgomotul auzit și un alt sunet asemănător. Roți de cauciuc pe pardoseala de marmoră: X. Privi în jurul lui cu hotărârea fermă a celui pregătit la orice. Înghețat, îl contemplă pe monstrul de plastic. Apoi își îndreptă atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fix pe Gosseyn. Atitudinea lui reflectă o ostilitate rece, însă în ochi i se citea curiozitatea. ― După cum probabil bănuiești, noi îți căutăm celelalte corpuri. Prima reacție a lui Gosseyn fu de a se depărta de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ce monstruozitate ― că și-ar fi omorât tatăl. Domnule Wenthworth (întrebarea lui Lyttle suna ciudat de timid): în cât timp poate fi făcut să mărturisească un non-A? ― N-aș putea să-ți spun cu exactitate. Era pur și simplu înghețat. Mintea îi vibra, parcă lovită ca brutalitate de un drug de oțel. Thorson își juca impecabil jocul. Își regăsi vocea și spuse: ― Ascultă-mă, sunt nevoit să te las să te hotărăști singur dacă mai rămâi sau nu la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sta și noi, ca oamenii, lângă un calorifer încălzit, ne-am plimba cu liftul sau am intra într-un magazin luminos, mi-aș cumpăra tutun irlandez, pentru pipă, nu așa, în mizerie, cu cizmele sparte și cu ciorapii uzi și înghețați, nu vezi ? Nu sunt bun de nimic, îmi intrase în cap că sunt predestinat și așa mai departe, că tu, ce să mai spun, pe dracu’, poate că tu ești, nu zic, dar eu nu sunt bun de nimic, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vreunui loc încărcat de vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam la Maria, am simțit impulsul acela și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cred că m-ar fi mângâiat cu plăcere; avocata aceea plecase pentru totdeauna în Moldova, ca un erou am condus-o la gară, ne-am îmbrățișat la despărțire, spunea : „Să ai grijă de tine“, zâmbeam, multă vreme am avut inima înghețată, multă vreme, curând o fată m-a invitat la ea, într-o vilă grozavă, părinții nu erau acasă, când am sărutat-o, s-a înroșit la față, i s-au uscat buzele, i s-au scorojit ca de febră, atât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în vorbe. ― Nu mă simt cu nimic diferit. Presupun că te-ai gândit la ce-a descoperit Thorson în legătură cu creierul meu. Și, încordat, întrebă: ― Ei, ce are creierul meu? Se aplecă înainte. Își simțea trupul încins și, în același timp înghețat. Oftă când auzi răspunsul lui Hardie: ― Așteaptă-ți rândul nu ți-am pus încă cea de a treia întrebare, vreau să știu cum de ai găsit refugiul lui Crang? ― Am fost condus cu forța acolo de un roboplan. ― Aparținând cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai clar situația. Îi trebuiră câteva secunde bune până să stabilească o analogie între zgomotul auzit și un alt sunet asemănător. Roți de cauciuc pe pardoseala de marmoră: X. Privi în jurul lui cu hotărârea fermă a celui pregătit la orice. Înghețat, îl contemplă pe monstrul de plastic. Apoi își îndreptă atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fix pe Gosseyn. Atitudinea lui reflectă o ostilitate rece, însă în ochi i se citea curiozitatea. ― După cum probabil bănuiești, noi îți căutăm celelalte corpuri. Prima reacție a lui Gosseyn fu de a se depărta de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ce monstruozitate ― că și-ar fi omorât tatăl. Domnule Wenthworth (întrebarea lui Lyttle suna ciudat de timid): în cât timp poate fi făcut să mărturisească un non-A? ― N-aș putea să-ți spun cu exactitate. Era pur și simplu înghețat. Mintea îi vibra, parcă lovită ca brutalitate de un drug de oțel. Thorson își juca impecabil jocul. Își regăsi vocea și spuse: ― Ascultă-mă, sunt nevoit să te las să te hotărăști singur dacă mai rămâi sau nu la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și să ies la larg. Te rog, Îndurătorule, îndură-te. Cândva, sunt sigur, o să vin cumva la voi și-o să mă auziți iar. Nu știu de ce mă aflu aici, în biserică, în fața unei icoane. De ce sunt închis aici, în argintul înghețat al unei lumi pe care nu mi-o doream, așa cum și voi sunteți, orice-ați spune, închiși de la naștere, ca-n pușcărie, ca-n plasa de fluturi sau ca-n colivie, într-o lume pe care n-o doreați, n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]