KorAP: Find »[drukola/base=îngrijora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...195 >

4,859 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

greați-o spun eu. Ca fast food regula e cam așa: îmi permit o singură porție la fiecare douăzeci și patru de ore, cu excepția zilelor când îmi este foarte foame. Jocurile de noroc n-au reprezentat niciodată o problemă care să mă îngrijoreze aici, în New York. Nu găsesc nici un loc unde să pot juca. Fără discuție că există astfel de bârloguri, dar nu le pot depista. Am căutat, am cercetat și în sus și în jos, dar n-am reușit să dau peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

recăpătându-și suflul. Acela ar fi... își înghiți încă o dată vorbele și schimbă tonul: — Trebuie să intrăm. Apoi dispăru. Vultur-în-Zbor mai zăbovi un moment înainte de a se întoarce la ferestra de pe partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel îl îngrijora un pic și ușurința cu care fusese acceptat. După ostilitatea de la început, din Elbaroom, nu se așteptase la așa ceva: Cerkasov și Ignatius păreau în mod clar nerăbdători să-l primească în compania lor. înălță din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ar fi... își înghiți încă o dată vorbele și schimbă tonul: — Trebuie să intrăm. Apoi dispăru. Vultur-în-Zbor mai zăbovi un moment înainte de a se întoarce la ferestra de pe partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel îl îngrijora un pic și ușurința cu care fusese acceptat. După ostilitatea de la început, din Elbaroom, nu se așteptase la așa ceva: Cerkasov și Ignatius păreau în mod clar nerăbdători să-l primească în compania lor. înălță din umeri ca pentru sine. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mai puternic în apropierea Trandafirului. L-am întrebat pe Grimus, oarecum îngrijorat, ce era asta. El nu i-a dat atenție: nu afectase în nici un fel calitățile Trandafirului. — Era doar un vuiet, a zis el. Gorful Dota nu s-a îngrijorat din pricina lui. A aranjat Trandafirul și ne-am fixat gândurile asupra intențiilor noastre, repetând acest șir de cuvinte: IXSE SIXITES SIXE IXSETES EXIS EXISTIS. Presupun că era o variantă a formulei SISPI pentru Călătoria printre potențiale timpuri prezente. De atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
niciodată a fi un dispozitiv pentru călătoria intraendimiunse. Nici cutie magică pentru producerea mâncării. E o încălcare flagrantă a Tehnologiei Conceptuale să folosești Trandafirul ca să Conceptualizezi un pachet de îa căutat forma corectă) cafea. Mai presus de toate, suntem însă îngrijorați de subendimiunsele pe care le-a creat pe vârful muntelui. Subendimiunsele sunt nesigure din punct de vedere conceptual. Un loc fie este parte a unei endimiunse, fie nu este. Conceptualizarea unui loc care este în același timp o parte a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

de un pahar de ceva? Nu, nu-mi place șampania aia. Chestiile cu acid îmi provoacă gaze. Am propria mea otravă chiar aici. Și bătu cu degetele într-unul dintre sertarele biroului, făcându-mi exagerat cu ochiul. Asta m-a îngrijorat și mai mult; era o parodie atât de groasă a comportamentului său normal, încât nu o puteam citi decât ca pe o modalitate de a ascunde cu disperare ceva care îl îngrijora. I-am aruncat o privire fermă: —Bill, știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
făcându-mi exagerat cu ochiul. Asta m-a îngrijorat și mai mult; era o parodie atât de groasă a comportamentului său normal, încât nu o puteam citi decât ca pe o modalitate de a ascunde cu disperare ceva care îl îngrijora. I-am aruncat o privire fermă: —Bill, știi că poți vorbi cu mine. Nu va ajunge și la urechile altora. Gândește-te la asta, OK? Pentru o secundă, am avut senzația că e gata să zică ceva; apoi mormăi: — Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
atoateștiutor. Nu, nu este asta... Atunci de ce te agiți atât? Frumoasă rochie. Dai bine în poză. Această rochie devenise năpasta vieții mele. Panicându-mă, am deschis gura să protestez în continuare, când Simon se aplecă spre mine, liniștindu-mă: — Nu te îngrijora, Sam, voi discuta eu cu Venetia. Este redactorul șef al revistei. Am eu grijă să n-o publice. Fotograful scăpase mergând către un alt grup, care ținea morțiș să i se facă o poză. M-am uitat la Simon, încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
cuprinse afectuos cu brațul. Scuze că te-am lăsat singură, mi-a spus. A intervenit ceva. Am dat din cap. Nu este nici o problemă. Uite, abia ce l-am enervat pe Simon și nu știu de ce. —Chiar așa? Nu te îngrijora. Probabil ai înțeles greșit. Efectiv mă mângâia pe cap. M-am uitat încruntată la el. —Nu-mi spune că „nu contează, mititico“, Sebastian. M-am dus înspre mesele acoperite cu alb casă îmi iau niște antreuri. Stomacul meu începuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
să aduc conversația la droguri, în general. Era clar că Suki încă nu auzise cum murise Charles de Groot - oficial, cel puțin -, altfel ar fi menționat ceva despre asta. În schimb, profitând de ocazie, a spus: Am fost atât de îngrijorată în legătură cu Bells, nu-ți pot spune. Chiar de la școală - ca să fiu sinceră, chiar înainte de asta, a fost de necontrolat. Știi, s-a lăsat de școală la șaisprezece ani. De fapt, amândouă am făcut asta, însă eu mi-am făcut mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
a murit, nu va mai fi tentație, nu-i așa? Mă privi timid: Sunt atât de fericită că ai venit, a recunoscut. Este așa o ușurare să știu că am pe cineva cu care să vorbesc. Am fost cu adevărat îngrijorată de starea lui Bells. Ești atât de drăguță că încă mă asculți. Vei mai veni pe la noi, nu? Da, desigur, i-am răspuns liniștind-o. Normal că voi mai veni. Aveam mult mai multe să o întreb - pe ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Oh! S-a încruntat. Credeai că vorbesc de Belinda. Din nou apăru acea vagă mișcare a umerilor în sus și jos, care numai ridicat din umeri nu era. —Belinda... e ea însăși. De fapt, vorbeam despre Suki. Sunt mai degrabă îngrijorată în legătură cu ea. A stat tot timpul lângă Belinda în ultima săptămână. Are prea multe griji pe cap. Asta era ceva așa de diferit de ceea ce îmi spusese Suki Fine despre Geneviève încât nu știam ce să îi spun. Partea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
ei soră. —Părea tensionată? m-a întrebat Geneviève. —Cam da, i-am răspuns. Geneviève a dat din cap în semn de dezacord. Întorcându-și capul, i-a făcut semn lui Sir Richard, care a venit la noi obedient. —Richard, sunt îngrijorată pentru Suki, i-a spus deodată. Are nevoie de o pauză. Nu face nimic altceva decât să aibă grijă de Belinda. Richard Fine se uita buimac. — Înțeleg asta, Genny, dar ce pot face eu în legătură cu asta? E? Suki este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
a îndopat cu porcării din acelea și a murit. Apoi cine o fi fost cu el nu a avut ce face și a încercat să o facă să pară un accident. De asemenea, o idee foarte proastă. —Așadar, nu vă îngrijorați că asta ar putea avea vreo legătură cu banca? —Deloc, chiar deloc. Mai degrabă ar trebui să se gândească la adunătura de drogați care era pe aici în acea zi, prieteni de-ai lui și de-ai Belindei. Sper că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
în rețeaua de prieteni media mai rău ca un corset purtat timp de optsprezece ore. Încă nu apăruse când m-am întors cu băuturile, lucru pentru care-i eram recunoscătoare, însă Janey era mai puțin. Era și normal să fie îngrijorată. Helen cu siguranță găsise pe cineva de la o revistă sau pe cineva care scrisese episoadele unei telenovele, iar în momentul de față se apleca cu ochii ei verzi fixați pe țintă, promițând Dumnezeu știe ce pentru o scurtă menționare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
de genul acesta. Prietenii ar crede că am luat-o razna. În afară de asta, toate prietenele lor sunt îngrozitoare. Doar ți-am spus asta. Ar fi „Cina din Iad“. Sebastian s-a bosumflat. Stăruința pentru acea idee nepotrivită începea să mă îngrijoreze. Totuși, arăta încă drăguț. M-am aplecat și l-am sărutat pe buzele ieșite în afară mai mult decât de obicei, parțial pentru că voiam și parțial pentru a-l distrage de la acest subiect. A cedat pentru un moment, dar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
zis. Deoarece vreau să vorbesc cu voi amândouă. Sau mai degrabă cu Belinda. Ce vrei să o întrebi pe Belinda? a spus Suki, sărindu-i imediat în apărare. Belinda i-a făcut semn să nu-și facă griji. Nu te îngrijora, Suki. După mine, poate să întrebe ce vrea. Păi, ce este? S-a uitat fix la mine, iar ochii îi erau luminoși, provocându-mă. Era ca și cum știa ce am de spus și se amuza anticipând asta. —Sora ta a încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
în jurul nostru din cauza cafetierei zdrobite și cioburi de sticlă amestecate cu zaț de cafea aruncate pe podea. Apoi a văzut-o pe Belinda, care stătea înghețată lângă peretele depărtat. Ochii lui au revenit din nou asupra mea, neîncrezători. —M-ai îngrijorat, a spus pur și simplu. Știam că te duci să vorbești cu Baby, așa că am sunat-o și mi-a spus că ea crede că ai venit încoace. Am venit cât de repede am putut să văd dacă ești bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

masa vecină, veneau niște indivizi care se cunoșteau între ei. Vrând-nevrând, prindeam frânturi din discuțiile lor. Fuseseră, din câte mi-am dat seama, în decembrie acela de pomină în clădirea C.C.-ului. Au stat câteva zile bune acolo. Acum erau îngrijorați. Se simțeau urmăriți, vânați și tot povesteau ce-a pățit unul, ce i s-a mai întâmplat altuia. Erau speriați și se gândeau că nu le-a mai rămas decât să fugă, să-și piardă urma. Într-o astfel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

lentă agonie. Julián se ducea În fiecare zi la colegiul San Gabriel bîntuit de incertitudine. Își petrecerea orele prefăcîndu-se că era prezent, abia fiind În stare să schimbe cîteva priviri cu Miquel Moliner, care Începea să fie tot atît de Îngrijorat ca el, dacă nu mai mult. Jorge Aldaya nu spunea nimic. Se arăta la fel de politicos ca Întotdeauna. Jacinta nu mai apăruse să-l ia pe Jorge. Șoferul lui don Ricardo venea În fiecare după-amiază. Julián simțea că moare, aproape dorindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Încercat să pun În ordine chitanțele pe luna aceea, dar sunetul teancurilor de hîrtie Îmi amintea de foșnetul lenjeriei alunecînd pe șoldurile și pe coapsele palide ale doñei Beatriz Aguilar, sora prietenului meu din copilărie. — Daniel, plutești printre nori. Te Îngrijorează ceva? E vorba de Fermín? Am Încuviințat, rușinat. Prietenul meu cel mai bun Își sacrificase cîteva coaste ca să-mi salveze pielea cu cîteva ore În urmă, iar primul meu gînd se Îndrepta către Închizătoarea unui sutien. — Vorbind de lup... Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
niciodată Încredere În mine. Mai multă Încredere avea În dumneata, Daniel, și nu te-a văzut decît de două ori. — Te asigur că te Înșeli. — În ultima după-amiază cînd ne-am văzut, mi-a adus plicul ăsta. Era foarte neliniștită, Îngrijorată de ceva ce n-a vrut să-mi povestească. M-a rugat să păstrez plicul și, dacă se Întîmpla ceva, să ți-l predau dumitale. — Dacă se Întîmpla ceva? — Astea au fost cuvintele ei. Am văzut-o atît de alarmată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Ana. CÎnd am intrat În casă, l-am găsit pe tata refugiat În fotoliul său, cu o carte deschisă În poală. Era un album de fotografii. CÎnd mă zări, se ridică cu o expresie de ușurare care Îl Însenină. — Eram Îngrijorat. Cum a fost la Înmormîntare? Am ridicat din umeri, iar tata a Încuviințat grav, considerînd subiectul Închis. — Ți-am pregătit ceva pentru cină. Dacă ai chef, Îți reîncălzesc și... — Nu mi-e foame, mulțumesc. Am ciugulit ceva pe-afară. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
o cunoscusem și pe care Începeam să o visez. Am născocit o mie și unul de pretexte ca să-i telegrafiez lui Cabestany și să-mi prelungesc șederea. Nu mă mai Îngrijora că o să-mi pierd slujba, după cum nu mă mai Îngrijora nici existența cenușie pe care o lăsasem la Barcelona. De multe ori m-am Întrebat dacă nu cumva, cînd ajunsesem la Paris, viața mea era atît de goală, Încît căzusem În brațele lui Julián precum fetele Irenei Marceau, care, vrînd-nevrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
comenta cu cineva ceea ce văzuse acolo, el personal avea să se asigure că-i va ruina reputația și că-l va Împiedica să mai practice vreodată medicina. PÎnă și Jorge știa ce Însemna asta. Jorge a mărturisit că era foarte Îngrijorat pentru Penélope și pentru Julián. Nu-și văzuse niciodată tatăl posedat de o asemenea furie. Chiar și ținînd seama de jignirea pe care i-o aduseseră amanții, nu pricepea proporțiile acelei mînii. Trebuie să mai fie ceva, a spus el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]