2,464 matches
-
de altul. Nu se puteau atinge, deoarece exista un fel de telepatie între creierii electronici ai mașinilor de pe șosea, o interconectare grație căreia vitezele se reglau reciproc. De obicei, în caz de accident, ejectarea se făcea vertical. Totuși Homer se îngrozi o clipă, gândindu-se la nebunia iscată de o singură ciocnire. Nu-i mai rămânea decât 1'50" până la momentul fatal și, cu forța pe care un viitor năprasnic o exercită asupra spiritului nostru, în conștiința lui Homer începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
după ce plecă fiul ei din salon, curioasă cum este de fel, se duse la ușa salonului “criză “ , se uită În stânga și În dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se Îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, În șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu, doar pe unul care era spre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Aici, sub cetate au fost spânzurați nouă, patru din ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului. Realizam în acele momente
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ajutor. Auzisem povești cum că lupii, când nu mai aveau cu ce se hrăni, se înfruptau din semenii lor cei mai slabi, cu rudele mai bătrâne, sau după caz, cu astfel de pui răniți și lipsiți de apărare. Gândul mă îngrozi. Lupii puteau fi foarte aproape iar eu nu aveam în mâini nici măcar un ciomag. Căutând cu privirea un par cu care aș fi putut să mă apăr, am zărit o umbră cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca În prag să apară o fată slabă, cu figură anemică și părul lung, blond și buclat. ― Alisia? se miră ea fixându-mă cu ochii ei Întunecați. Deși purta o cămașă lungă de noapte, numai vederea mâinilor ei osoase mă Îngrozi. ― Bună Larisa, am spus recunoscând-o pe sora lui Victor. Probabil nu e momentul potrivit, dar chiar trebuie să lămuresc ceva cu Victor. E acasă? Chipul alb al Larisei era lipsit de expresie. M-am Întrebat dacă ea mânca vreodată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
va mai apăsa cu aceeași forță. Îi venea să țipe de furie și se zbătea puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia din nou. S-a uitat disperat la Bătrâna care-l privea cu o înțelegere și milă atât de omenească, încât Tudorel se cutremură. În acel moment i-a venit o idee
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zise el în cele din urmă. Nu putea să mă sufere, și asta m-a amuzat. — Aha, înțeleg! Deodată izbucni furios: — Dracu’ s-o ia! O doream. Dar imediat își recăpătă cumpătul și mă privi zâmbitor: — La început s-a îngrozit. — I-ai spus? Nu era nevoie. Știa. N-am spus nici o vorbă. Era speriată. În cele din urmă am avut-o. Nu știu exact ce anume din felul cum mi-a spus acest lucru a avut darul extraordinar de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cumpătul. Nu rezolvăm nimic, absolut nimic... Mi-am mușcat într-ascuns buzele, stânjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem. Abia aici, la fața locului mi s-a confirmat revelația pe care am avut-o în urma apelului telefonic și m-am îngrozit de nebunia ce făcusem dând Ceciliei o veste când nu știam încă precis ce se Întâmplase. Așteptam oare acest deznodîmînt, îl dorisem în străfundul ființei, fără să-mi dau conștient seama? De ce nu mă gîn-disem la altceva în clipa când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi făcea așa de bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când a tăcut orchestra, s-a destrămat și vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura în care mă angajasem. Atunci s-a întîmplat ceva uluitor: mi s-a părut că masa noastră a luat foc, că localul în care mă aflam se aprinsese din toate părțile. Poate era o simplă iluzie, dar mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-o mâzgălești, dar aici nu mai calci. Nu mă deranjează că n-ai nici treizeci de ani și că ai dreptate, ci doar că eu mor de foame în muzeul meu. Fiindcă de fapt ai dreptate și asta mă îngrozește“. — Baár a avut încă un conflict celebru cu negustorul de vechituri - a continuat Engelhard - când a făcut rost de un caiet cu portative. L-a umplut pe jumătate în pripă, de pe o zi pe alta, apoi i l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cât de mult i-am iubit. JURNAL LA MARE Neptun, august Înainte de a pleca la mare, m-am speriat din pricina unei hemoragii. M-am trezit în mijlocul nopții într-o mică baltă de sânge. Când am ajuns la baie, m-am îngrozit de-a dreptul, căci arătam ca un animal înjunghiat. Chiuveta s-a înroșit de la sângele care-mi curgea din nas și, la fiecare mișcare, stropeam lucrurile din baie. Faptul că era noapte, că nu știam ce să fac, îmi sporea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i sili pe barbari să-și biruie complexele. Când Honorius s-a închis în Ravenna, unde amintirea imperiului era apărată numai de țânțarii mlaștinilor din împrejurimi, vizigoții au respirat adânc și au îndrăznit să se plimbe printre ruine, la Roma, îngroziți de îndrăzneala lor. Anul acesta, din pricina ploilor, cireșele au putrezit înainte de a fi culese. Fructele sunt scumpe. Mi-am permis, totuși, să cumpăr în piața din Neptun două kilograme de căpșuni. Pe drum, m-am întîlnit cu câțiva colegi care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
libere la o masă. Clienții mănâncă la mese lungi, ca la nuntă. Gălăgie, zumzet vesel, toată lumea vorbește. Comesenii se salută, de parcă s-ar cunoaște, își zâmbesc, își fac cu ochiul. Ca de obicei în America, porțiile sunt enorme. Aproape mă îngrozesc văzând câtă carne poate să mănânce vecinul meu din dreapta. Ospătărița îmi aduce doi homari fierți și cleștele de care trebuie să mă folosesc pentru a sparge crusta. Nu prea mă pricep să scot carnea albă din clește și din coadă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spiritul său, astfel ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mereu cu mine... Sfinxul înțepeni pe nisipuri (cîrn ca și Irina), încruntat, cu buza atârnând, pare că păstrează un secret din pricina tăcerii lui îndelungate. Oamenii vorbesc tot timpul. Dacă ar fi înregistrat pe discuri tot ce spun zilnic, te-ai îngrozi de atâta pierdere de vreme, și mai ales de atâtea contraziceri. Legând toate vorbele din timp de o lună te-ai crede într-un haos. Te-ai îndoi de pretenția noastră de a te crede organic și de a-ți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate, în timp ce altul scoase apă proaspătă. Un al treilea luă un prosop, pe când îi îngenunchea la picioare. În același timp, oamenii din locuințele samurailor părăsiră corpul de gardă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cercul de lumină al lămpii de noapte. Rareș se așeză încet la marginea cercului de lumină și tăcu îndelung, cu privirea în pământ. Am scris... zise el... Am scris despre cum am strivit un pui. Ai strivit un pui? se îngrozi Felicia. N-am vrut... Mă jucam jos în fața casei... Aveam patru ani. Cloșca tocmai scosese pui. Era cloșca doamnei Alexandrescu. Puii se țineau după mine, înțelegi? Cum făceam un pas, veneau fuga la picioarele mele... Doamna Alexandrescu mi-a spus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oricare cimitir. Cimitirul e lumea lor. Lucian a avut vreo doi colegi de școală care au murit de copii, unul într-un accident de mașină și încă unul sau doi de boală. Azi i se pare straniu că, în loc să fie îngrozit (deși n-ar putea nega că a fost și îngrozit), l-a încercat o nedeslușită invidie: acei colegi ai săi au cunoscut de timpuriu marea taină a trecerii dincolo. Dar, matur acum, își spune că acei copii n-au avut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doi colegi de școală care au murit de copii, unul într-un accident de mașină și încă unul sau doi de boală. Azi i se pare straniu că, în loc să fie îngrozit (deși n-ar putea nega că a fost și îngrozit), l-a încercat o nedeslușită invidie: acei colegi ai săi au cunoscut de timpuriu marea taină a trecerii dincolo. Dar, matur acum, își spune că acei copii n-au avut cum să cunoască marea taină pentru că nu mai exista niciun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
2 s-a descurcat foarte bine la răcoare. A organizat chiar și un grup al Alcoolicilor Anonimi cu ceilalți prizonieri de la Rule 43. Mie mi se pare că e o dovadă incontestabilă de încredere, ție nu? Evident că a fost îngrozit de ceea ce făcuse, numai că nu el făcuse asta, nu? Vreau să spun că era în comă alcoolică, nu prea poate fi tras la răspundere pentru acțiunile sale... — Dar tu? Era primul meu cârâit sfidător de când sărise la mine, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
adecvat. Când, în cele din urmă, se ridicase de pe canapea și își trăsese pantalonii, simțea că e din nou aproape normal. Făcu câteva ture prin cameră. Încă simțea furnicături în picior, însă senzația aceea imediată, de la suprafață, cea care îl îngrozise efectiv, fusese diminuată considerabil. — Ascultă, John... Margoulies revenise la birou, de data aceasta pentru a scrie o rețetă. Am bandajat chiar eu rana pentru că nu am încredere nici în asistentele de aici și nici în cele de la Whittington. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ceea ce spusese era adevărat. Deși avea sâni și un strat superficial de grăsime care parodia formele feminine, era clar că sub acesta se păstrase musculatura fermă a fostului muncitor naval de la Wearside. Înainte de propria-i metamorfoză, Bull ar fi fost îngrozit să vadă organele transsexualului. Dar acum? Ei bine, sacul pubian uscat pe care Ramona i-l pusese în față era floare la ureche în comparație cu noua sa ustensilă. — Po’ să pui mâna, dacă vrei. Ramona își împingea către Bull vaginul fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA DANS UNA NUOVA LINGUA PLANETARA Il
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum de-am putut să vă greșesc atât de rău? Cum de m-am trufit atât și v-am nesocotit sufletele în așa măsură fără să pier în clipele următoare? Cum am putut fi atât de străin de mine însumi? Îngrozit de ceea ce am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]