3,744 matches
-
din faptul că nutrea o afecțiune specială pentru preot, pe care-l prețuia atât de mult pentru că „nu era la fel cu ceilalți bărbați“. Ideea de a părăsi nu numai Ennistone ci și Anglia se înșurubase în mintea Dianei. Era înnebunită de gelozie pe Stella, și tot ce vedea în jur îi amintea de George. Dar nu trecuse în viața ei granițele Angliei și nu fusese nicăieri mai departe de Londra. Avea nevoie de un ghid, de o escortă, și ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de mult încât a simțit că se sufocă. Ceva s-a mișcat acolo, într-o latură a grămăjoarei. S-a mișcat, apoi a țâșnit desprinzându-se de grămăjoară. Un peștișor se întorsese la viață și respira cu disperare, săgetând înnebunit prin apă dintr-un perete într-altul al vasului emailat. Dimineața când s-a trezit, ochii i-au căzut pe un bol transparent, așezat pe masă, unde înota liniștit un peștișor gri închis, aproape negru. PE TAMPONUL DIN CAPUL LINIEI
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o rămas tot sărjănt de atâta vreme? Păi o fi fluierat în biserică cine știe când și abia acum i-o venit sorocul să-l trimită pe front. Ai să vezi cum se face mielușel, Oticule! Numai de n-a înnebuni când a da ochii cu mine... În acea dimineață cu soare abia rotunjit la orizont, plantonul l-a trezit pe Limbosu care dormea buștean, trăgând zdravăn de el: Domn’ sărjănt, deșteptarea! Îi ordinul domnului sublocotenent Cicoare. Cu ochii cârpiți de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru care filonul credinței se suprapune până la identificare propriei meniri de a zămisli, concomitent, gândul înalt și frumosul al cărui aport îl susține cu fervoare pe cel dintâi: nu știu ce mângâiere a intrat în mine / când era să mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă de bătrânețe ca un somnoros / iar din labele picioarelor mele zdrelite / curgeau dâre de vin (...). De
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aia și cred că s-au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea c-ar fi și tot te înnebunește... La noi sunt rechini. Rechini care nu mușcă. Nu mușcă până într-o zi... Eu am un câine care n-a mușcat până a mușcat, uite, exact de aici. Că de aia și port fusta lungă...să nu se vadă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
s așteptați două-trei luni. V-ați plictisingur. Singur da, împreună nu ! în doi vom murături mult mai ușor și în plus mai avem și crocodilul care, cum spuneam, e rotweiller. Și cu dom’doctor ce facem ? Îl rezolvă animalu’. E înnebunit după doctori. Dânsu’ e doctorul ? Bună ziua doamnelor și domnilor.Scuzați întârzierea dar nam găsit ochelarii. în schimb am găsit plăcuța asta de bronz, o pereche de cărți de joc plus blana rotweillerului de afară. Care rotweiller, că era crocodil ! Pardon
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ne aflăm cu întreaga echipă tehnică în apartamentul european al familiei Ionescu. 1 2 3. Probă de microfon.. Bun găsit.Bine ați venit. Facem un sondaj. Ce post de radio ascultați? Noi ascultăm numai Radio Iași. Minunat. Bravo, bravissimo! Vă înnebuniți după programele, după emisiunile, redactorii, realizatorii și domnul director. Care director? Care emisiuni?! A scăpat ăla micu, mânca-lar norocu la 6 din 49, a scăpat aparatul de pardoseală și a rămas blocat pe Radio Iași. Poftim? ăsta-i ca Guvernul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
consumat, iar brânzeturile sunt un fel de lapte concentrat. Iaurturile sunt mai bune pentru consum dacă sunt preparate bine (nu din lapte fiert sau pasteurizat). Și în ceea ce privește ouăle și în privința lor recomand moderație, dar asta nu din cauza colesterolului (toată lumea e înnebunită de mulți ani cu acest „colesterol”: ”Vai dragă, mi-a ieșit colesterolul mare. Ce mă fac?”) Fac o mică paranteză: nivelul maxim de colesterol peste care ar trebui să devenim îngrijorați la analizele făcute în laboratoarele ultramoderne este de 200220
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să ne spună acum la despărțire că nu există nici o literă În alfabet care să nu aibă pe conștiință miliarde de morți! Înțeles doar de la jumătate, prăvălit pe spate În grădina casei, presimt că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Mă pregătesc să umplu golul, rămas nerăsfoit, dintre tîmplă și diavol. Doar de la jumătatea acestui poem am să Îmbrac cămașa de forță și am să mușc din fructul nebuniei mele, din fructul nebuniei mele am să mușc, dar deocamdată mi-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
spun nu cînd ar trebui să spun da. Toți prietenii mei trec pe lîngă mine, așa cum stau gătit În cămașa de forță, dar nimeni nu o ia În seamă, nimeni nu știe că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc și am să intru adînc În toate oglinzile biblice, dar deocamdată mi-e bine... ― Încrucișez mîna ca și cum aș creștina un prunc; pășesc timid să nu trezesc golgotele care-mi brodează tîmplele. Cu cît Înaintez În scrierea acestui poem
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
chircește În mîinile mele cum un foetus neîmplinit. Nu mai ajung la cer. Nu- mi mai intră semnul crucii În viteză. Mi s-a rupt pinionul aminului. Lama securii, nu mai subțire decît un himen de fată... Mă pregătesc să Înnebunesc, dar deocamdată mi-e bine... Arunc apă neîncepută peste cămașa de forță În numele tatălui și al fiului și al sfîntului Duh. Doar pinionul aminului este rupt, iar cămașa se brodează de la sine cu sfinți mucenici. Și spun: să zicem că
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În numele tatălui și al fiului și al sfîntului Duh. Doar pinionul aminului este rupt, iar cămașa se brodează de la sine cu sfinți mucenici. Și spun: să zicem că deocamdată mi-e bine, să zicem că de la jumătatea acestui poem voi Înnebuni, să zicem că nu voi Îmbrăca sfînta cămașă de forță, dar deocamdată mi-e bine... Condimentez textele sacre: ienibahar pentru exod, piper pentru lepădare, cuișoare pentru răstignire. Fac și eu ce pot să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai cu securea o felie groasă din pîinea tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Grea-i această metaforă, grea ca o mașină de război, grea și amenințătoare... Mă tocmesc la marginea ei, Îi ascut colții ― o remușcare ce se rupe din vis. Părăsesc ca pe o soră umbra pe care am scris deja prima
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mă obosească. În zadar. Ajunsesem chiar să am unele tulburări psihice și mă credeam un incurabil. Norocul meu a fost că tocmai atunci mi-a căzut în mână o povestire a lui Zweig despre un jucător de șah care a înnebunit tot așa, jucând șah orb cu el însuși. M-am speriat îngrozitor, iar spaima a reușit ceea ce nu reușise doctorul. Instinctul meu de conservare m-a ajutat să-mi țin jurământul, căci în noaptea aceea am jurat să mă vindec
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Toți își văd de treburile lor mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, iar tu te simți atunci ca o păpușă dezarticulată. Ca să recapeți senzația că ești om trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebunești. Și ca să nu înnebunești, țipi și mai tare. Și deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Țipătul a ajuns la limitele lui și s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el. Cred că femeia aceea a înnebunit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
treburile lor mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, iar tu te simți atunci ca o păpușă dezarticulată. Ca să recapeți senzația că ești om trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebunești. Și ca să nu înnebunești, țipi și mai tare. Și deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Țipătul a ajuns la limitele lui și s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el. Cred că femeia aceea a înnebunit văzând că nimeni nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înnebunești. Și ca să nu înnebunești, țipi și mai tare. Și deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Țipătul a ajuns la limitele lui și s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el. Cred că femeia aceea a înnebunit văzând că nimeni nu se uita la ea decât prin oglindă, nimeni nu-i da atenție. Dacă cineva, unul singur dintre cei de-acolo s-ar fi întors spre ea și i-ar fi zis ,,Ce vrei? De ce țipi?" probabil
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
S-au liniștit și n-au insistat. Totdeauna, când am avut nevoie, cineva n-a insistat. Vorbeau în șoaptă și nu mai auzeam din ce spuneau decât un murmur vag. După câteva minute au plecat. Probabil erau cu toții convinși că înnebunisem. În timpul acesta stăteam toată vremea cu lumina aprinsă. Îmi era frică s-o sting. Și chiar când dormeam o lăsam să ardă. De aceea, după câteva ore mă trezeam. Într-o noapte, am visat că vechiul zid care mă ocrotise
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a văzut că scepticii avuseseră dreptate. Calmul s-a dovedit șubred. Întunericul înrăia probabil câinii, încît aceștia săreau gardurile și mușcau pe oricine se apropia noaptea de casele pe care le apărau. Era ceva în bezna orașului care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit să iasă dintr-un motiv sau altul, nu-și ținea zdravăn de zgardă câinele și avea neșansa să se întîlnească cu cineva, se întîmplau adevărate nenorociri. Cei doi câini se sfâșiau unul pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile cu lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de vreme rea. De-abia așteptam să treacă nopțile cu lună și să înceapă ploile. Ploile lungi și apăsătoare care alungau câinii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din mâini, să înot. Nu mai puteam decât să aștept îngrozită valul care mă va lovi. Ultimul rest de energie l-am găsit acolo unde mă așteptam mai puțin: chiar în disperarea mea. Mi s-a făcut teamă să nu înnebunesc. Trebuia să scap, să nu mai văd telefonul, să mă duc undeva, oriunde, altfel cu siguranță intram în ospiciu... Cât am stat astfel? O săptămînă? Două? O lună? Habar n-am. Știu numai că la un moment dat nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câine... Nu știu cum am plecat de-acasă și unde am vrut de fapt să mă duc. M-am pomenit mergând în neștire pe străzile orașului, stăpânită numai de gândul că nu trebuia să mă opresc. Dacă mă opresc, îmi repetam mereu, înnebunesc ori mor... Am ajuns la marginea orașului și de-acolo am pornit pe câmp. Nu mă interesa în ce direcție mergeam. Totul era să nu mă opresc. Ultimele case au rămas în urmă. Vântul rece mă făcea să tremur și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nimeni. M-am urcat într-un vagon gol ca să mă adăpostesc de ploaie. Dar acolo am adormit. Când m-am trezit, mă aflam aici... ... Sincer vorbind, nici eu nu-mi prea dau seama ce-ar trebui să cred. Că am înnebunit subit? Că într-o criză de frică am pornit fără să știu unde voi ajunge? Sau că trăiesc un coșmar și că într-o dimineață mă voi trezi în patul meu?... Dacă sânt într-un coșmar, n-am altceva de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să așteptăm dimineața. Deodată, începu să se lumineze. Răsărea luna. Priveliștea deveni în clipa următoare de-a dreptul halucinantă. Petele negre lăsate de foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă a lunii, puteau începe să urle. M-am gândit la ce-mi povestise Eleonora despre nopțile cu lună în care nici dresorii nu mai puteau potoli câinii, dar n-am scos o vorbă, n-avea rost să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dar s-a stăpânit. ― Vreți să mă întrebați, cu alte cuvinte, dacă a fost cineva în familia mea nebun sau dacă eu însămi n-am fost cumva internată într-o casă de sănătate? Nu, domnule. Afară doar dacă n-am înnebunit între timp. Și n-am cum să consult un doctor acum. ― Zici că și dumneata ai auzit câini la telefon, am continuat eu imperturbabil. ― Da și eu, veni imediat răspunsul. ― Ai impresia sau ești sigură? ― Sânt sigură. ― Nu cumva era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]