2,648 matches
-
veniți din zona de câmpie. S-au stabilit în această zonă împădurită așezându-și vetrele în poieni (luminișuri), în apropierea cărora se găsea apă și le asigura un adăpost, un loc mai liniștit și mai în siguranță. Tradiția menționează că întemeietori ai satului ar fi fost diferite familii, printre care familia numită Buzdugan, care s-a așezat într-o poiană în zona actualului sat Idicel, numită „Săgăiești”. Acest loc se află în mijlocul satului, în cotul văii din stânga podului de peste Valea Idicelului
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
al cărui prim reprezentant, Cozma, care s-a așezat pe Valea Cornii în zona numită azi Cozmești. O altă familie care s-a așezat pe Valea Mare în zona numită Puiești, denumire luată tot după numele familiei respective (Pui). Un întemeietor Marcu ar fi întemeiat zona Mărcești (azi fără locuitori), iar Irimia a întemeiat Irimeștii. Alte familii stabilite în Idicel-Pădure în decursul anilor au fost: Dănci Alexandru, zis „A lui Bobu”, după cum spune o mărturie veche a unui urmaș de-al
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Băbeni-Negoiu; -la miazăzi- moșia Râculescu a răposatului medelnicer 2 Tudorache Serdarul și moșia moșnenească Cheleasca; -la miază noapte- Valea Bucovului până în Valea Burzii și moșia moșnenească Strâmbeni. Cătunul Pistolești era așezat pe apa Bucovului, lângă pădurea Piscului. El purta numele întemeietorului său, Popa Pistol, un preot furat de săteni din satul Izvoru pentru a-l aduce să slujească la biserica din Bucov. Preotul făcuse parte din oastea lui Tudor Vladimirescu și după terminarea răzmeliței se popise pentru a i se pierde
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
s-a dat loc de casă și de grădină, iar satul a fost dat la linie 1, toate gospodăriile fiind mutate pe o parte și pe de alta a șoselei trasată atunci. În 1864 mai erau patru urmași de porcari, întemeietori ai satului:Trâncă Purcaru, Stan Purcaru, Ștefan Purcaru și Nedelea Purcaru. Cartea de Hotărnicie a terenurilor delimitate la 1864 locuitorilor din comuna Bucov-Adunați, jud. Teleorman în moșia Tătărăștii de Sus a defunctului Ștefan Bellu, lucrare efectuată de Constantin P. Comănescu
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Existența a trei biserici într-un sat cu o populație restrânsă pe acele vremuri, nu poate fi explicată decât prin sentimentul religios al sătenilor, foarte dezvoltat, și mai ales prin spiritul de conservare etică al acelor partu tabere de coloniști - întemeietorii satului - care ferindu-se a trăi împreună, și-au construit biserici aparte. Tot așa se explică și mulțimea preoților de altădată, câte doi și trei de fiecare biserică. Această Sfântă biserică este cea mai veche din localitate, fiind clădită în
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
(n. 1902 - d. 1991) a fost un etnograf, sociolog folclorist și muzeolog român, doctor în filosofie, întemeietor al Muzeului Etnografic al Moldovei (Iași), șef de secție la Muzeului Satului din București. Promotor al metodei mongrafice, a fost autorul unui număr impresionant de studii știinfice și a contribuit la organizarea și completarea fondurilor etnogarfice ale multor muzee din
Ion Chelcea () [Corola-website/Science/300779_a_302108]
-
pentru ilustrarea albumului său despre Tahiti "Noa Noa", iar Paul Cézanne a utilizat un stil bazat pe suprapunerea tușelor de culori pure. Alexandr Ivanov (1806 - 1858) a plecat de tânăr la Roma, unde și-a petrecut restul vieții. Este considerat întemeietorul romantismului în școala rusă. A pictat o serie de acuarele cu temă religioasă concepute ca schițe pentru picturi murale, între care se remarcă lucrarea "Acoliții lui Cristos". Frații Alexandr (1798 - 1877) și Karl Briullov (1799 - 1852), arhitecți, au realizat ambii
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
era deja străină celor care au încercat să realizeze schițe istorice despre întemeierea Leșului în secolul al XIX-lea și de aici până la explicarea prezenței acestor texte în patrimoniul bisericii parohiale din Leșu prin crearea legendei despre leșii sau rușii întemeietori pasul a fost ușor de făcut. Potrivit altei variante cei dintâi locuitori au fost din Sângeorz (azi orașul Sângeorz Băi). Mai există o schiță istorică a comunei Leșu, scrisă tot de un necunoscut între 1857-1871, în care se spune că
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Dejani este un sat în comuna Recea din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea a luat ființă prin colonizare, fiind aduse în zonă din jurul Dejului, de unde și toponomia localității, în principal două familii: Mailat și Caplea; considerate ca întemeietorii acestei vetre rurale. Satul "Dejani" se află poziționat: Satul are două hotare, în sus și în jos de sat, învecinându-se la miazănoapte cu Recea,la miazăzi fiind munții,la răsărit hotarele Recei și Berivoiului iar la apus hotarul satului
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
și secară, apoi pentru fânețe. Până la urmă a rămas aici, iar mai târziu s-a căsătorit. La fel au procedat și străbunicii celorlalte familii din sat: în locurile unde s-au stabilit au întemeiat cătune. Cătunul Brejești poartă chiar numele întemeietorului său Breje Ieremia. Cel mai vechi cătun este Hulpi așezat în partea estică a localității. Familia ,Cecăieștilor”, pe adevăratul lor nume Copil, trăiesc în cătunul numit Gugu; cei din familia Bodea, porecliți ,filești” s-au așezat inițial în Hulpi dar
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
și canonic mitropolitan la Blaj, prieten apropiat cu Nicolae Iorga și cu Andrei Bârseanu. În lucrarea sa, apărută postum, „"Încercare de Istoria Românilor până la 1382"” , Augustin Bunea susține că multe sate din Țara Făgărașului își au numele de la cel al întemeietorului. Cea de-a doua părere o avem de la lingvistul Sextil Pușcariu care, într-un articol, "Numele satelor noastre", radiodifuzat, iar apoi tipărit în revista „"Țara Bârsei"”, în anul 1934, care apărea la Brașov, susține că: Satul Vad este așezat în
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
zid actuală. Biserica a dispărut puțin după documentarea ei de către Atanasie Popa, cel care ne-a lăsat mărturii prețioase despre valențele ei. Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea întâlnim locuitori și în Vlădeasa și Gura Vlădesei. Generațiile care au urmat primilor întemeietori ai satului din pădure au coborât treptat, treptat din bazinul Văii Mari înspre Valea Someșului acolo unde cu secole în urmă groful Banfy își părăsește curtea domnească. În a doua jumătate a veacului al XVIII-lea coboară din satul din
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
3006 locuitori s-au declarat ortodocși, 4 evanghelici, 3 reformați iar 1 s-a declarat baptist. Multe talente s-au nascut în această localitate. Personalitățile de aici s-au dedicat poeziei, științei, artei, teatrului și nu numai. Poetul Mihai Bărăgan, întemeietorul tomponimiei românești Ion Conea, profesorul de istorie și geografie al regelui Mihai I, regretatul ziarist Dumitru Tinu, actrița Cerasela Iosifescu (Teatrul Nottara) și cobzarul Constantin Gaciu, sunt câteva dintre personalitățile pe care le-a dat Coteana. Nu în ultimul rând
Coteana, Olt () [Corola-website/Science/301967_a_303296]
-
fostelor scaune secuiești din apropiere. După înființarea glăjeriei, au venit aici și alte familii, între care și polonezii Solosovics (numele lor ulterior a fost maghiarizat). Familiile cele mai vechi sunt: Steloias, Doboli, Calcea, Gociman, Arnăut, Boroc, Cojocaru, Floroianu și Stroie. Întemeietorii glajariei au fost din familiile Hartfig, Vitman, Ghembeschi, Ioncu, Șuler etc. La început, sătul Barcani a aparținut din punct de vedere administrativ de comună Zagon. În 1856, Barcani, numit atunci Barcan, era cătun al satului Zagon. Din "Tabella Naturom" întocmită
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
bisericii din Aruncuta. În prezent, datorită valorii lor deosebite, cele două icoane de lemn se află în custodie la Arhipescopia Vadului, Feleacului și Clujului . Între preoții importanți din Aruncuta trebuie menționat Iosif Gherman, preot în Aruncuta, perioada 1835-1867, fiind totodată întemeietorul școlii confesionale din sat, alături de învățătorul George Român din Aruncuta, respectiv Teodor Giurgiu, preot în perioada 1867-1910 și fiul său, dascălul Romul Giurgiu. . Datorită calităților sale, în anul 1900, preotul Teodor Giurgiu a făcut parte din "Forul protopopesc de I-
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
dar, mai probabil, o “redută rusă”. Mai târziu este confirmată existența sa ca ”sat de clăcași”. Comuna s-a numit anterior descoperirii vestigiilor geto-dace “Ulmi”, datorită pădurilor de ulmi existente în zonă și avea în compunere satele Fântâna Banului (de la întemeietorul legendar al satului, ciobanul Banu, care a săpat prima fântână, stabilindu-se în zonă), Fântânița (o comunitate de păstori care a fost asimilată de comunitatea Fântânii Banului) și Moreni (denumire determinată de ocupația preponderentă de morărit și numărul mare al
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
Negomir este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Artanu, Bohorel, Condeiești, Negomir (reședința), Nucetu, Orzu, Paltinu, Raci, Ursoaia și Valea Racilor. Denumirea comunei vine de la întemeietorul ei: în această vale trăia o bătrâna cu numele de Mira care avea doi fii, Neagu și Dragu. Dragu s-a căsatorit dincolo de deal si a intemeiat comuna vecină, Dragotești. Neagu s-a stabilit pe aceste meleaguri si a dat
Comuna Negomir, Gorj () [Corola-website/Science/300463_a_301792]
-
de către turci, dar și de ruși și austrieci. Ultima ocupație străină, cea austriacă, s-a terminat în 1856. Și acum, dacă documentele oficiale sunt așa de sărace, să coborâm un pic pe tărâm de legendă. Tradiția orală îl menționează drept întemeietor al satului pe Dumitru Mușat, care a venit cu familia ca refugiat din calea turcilor, de prin Mehedinți, unde avusese o moșie de peste o sută de hectare, și a ajuns pe la Cioroi, de unde a fost nevoit să se refugieze mai
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
car, ca să schimbe cât mai repede direcția de fugă. Fugind astfel, băjenarii au găsit un loc de popas în marginea pădurii numită Braniștea lui Nășoi, lângă crâșma lui Turiță. Împreună cu Mușat au mai venit încă șase moși de legendă, considerați întemeietorii satului Covei, și anume Durlea, Iordache, zis Geică, moș Ștefan, Barbu Busuioc, Marcu Vâlcan și Mărin Sclipcea.Numele de familie ale acestora se mai întâlnesc și astăzi în sat. Pământul de la Covei fiind fără stăpân oficial, aici s-au putut
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
frații săi și după ce l-au înmormântat, lângă mormânt au săpat o biserică-bordei, care avea gârlici, naos și altar. Groapa bisericii se mai vedea în lucerna lui Afrem Vlădulescu, în prima parte a secolului XX. Despre urmașii celor șapte moși întemeietori au rămas mai multe referiri. Astfel Ion cel Mic, fiul lui Geică, a avut doi copii, pe Nicolae, născut în 1818 și căsătorit în Covei cu Ioana Stică din Măceșu de Sus și pe Constantin, zis Dinu Logofătul. Acesta din
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de tablă. Între anii 1935-1941 vechea biserică a suferit lucrări ample de restaurare, cu care ocazie pisania originală, scrisă cu chirilice, a dispărut. Din fericire a fost totuși transcrisă și avea următorul conținut: Observăm aici numele unor urmași direcți ai întemeietorilor legendari ai satului, precum și utilizarea străvechiului slavonism sin pentru fiul lui. Prima pictură a fost executată în frescă, după canoanele bizantine, iar cea de-a doua, de după restaurare, este opera preotului C. Bârneanu, din Craiova. Biserica s-a resfințit în
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
1806), Bélabora (1850),Gyergyó-Bélbor (1851), Bélbor, iar după 1918, Bilbor. Conform informațiilor culese din folclor, prima denumire a fost "Satul lui Runcan", familia Runcan fiind a unor negustori de cai care făceau negustorie în Moldova și, care ar fi fost întemeietorii Bilborului. Tradiția orală afirmă ca piatra de temelie aflată în altar, a bisericii de lemn cu hramul Sf.Nicolae, este gravata în chirilica cu numele Runcan. Depresiunea este brăzdata de apele Râului Bistricioara și ale afluenților ei. Majoritatea izvoarelor minerale
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
începutul erei moderne, împărtășind, astfel, destinul tuturor presocraticilor. Se pierd multe, dar se păstrează ”elementologia”. Kant spune în "Logica" că cel "care introduce aplicarea rațiunii speculative și de la care pornesc primii pași ai intelectului uman către cultura științifică este Thales, întemeietorul școlii ioniene El a fost supranumit "fizician", așa cum, în genere, matematica precede întotdeauna filosofia". Hegel în "Prelegeri de istorie a filosofiei" atribuie lui Thales câteva pagini. Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales împreună cu alți
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
matematician român, considerat părintele informaticii românești cu invenția de circuite electronice tristabile. S-a născut la Tulcea pe 10 ianuarie 1906. Străbunicul său, Grigore Moisil (1814-1891), a fost paroh la Năsăud și vicar episcopal greco-catolic pentru ținutul Rodnei, unul din întemeietorii primului liceu românesc din Năsăud. Tatăl său, Constantin Moisil (1867-1958), a fost profesor de istorie, arheolog, numismat, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei și membru al acestei Academii. Mama sa, Elena (1863-1949) a fost institutoare la Tulcea, apoi directoarea școlii „Maidanul
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
vechia bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia "anilor sfinți". Planul bazilicii este în forma unei cruci latine cu trei ""nave"". Între stâlpii navei centrale, de la transept la absidă, se găsesc 39 de nișe, fiecare cu statuia unui sfânt întemeietor al unui ordin religios. În interior se poate admira un mare număr de statui în marmură, travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormântul Papei Alexandru al II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormântul Papei Inocențiu al VIII-lea
Bazilica Sfântul Petru din Roma () [Corola-website/Science/298571_a_299900]