93,058 matches
-
ce învață să meargă. Căci copilăria este, probabil, singura natură netulburată pe care o mai întâlnim încă în societățile așa-zise cultivate; de aceea poate că nu e nici o minune că fiecare urmă de pas a naturii din afara noastră ne întoarce la copilărie, adică la acea stare de vis edenic, de dulce confuzie între real și imaginar. Iar orice copilărie își are norodul ei de păpuși, adevărate izvoare de încântare și de speranță într-o lume incipientă, neîncolțită de egoism și
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
liniștindu-ne, ne-am apropiat și mai mult de MegaVijăn, doar prietenul se frământa inexplicabil, astfel că, până la urmă, a început să povestească: - Iubiții miei, cercetări de mare actualitate ne-arată cum că de pe la începutul lunii septembrie încep să se întoarcă demnitarii noștri de pe meleaguri lasvegasiene, caraibiene, montecarloiene - mai puțin miorițiene, e drept, dar toți, sau majoritatea arămizați, veseli, plini de vitalitate și de idei amenințătoare pentru confruntările cu moderatorii tevé, sau pentru constructivele bătălii verbale din Parlament - de exemplu... Ce-
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
pe loc de pacea emanată dinspre micul ecran. - Ați văzut, ne întreabă prietenul, ce înseamnă să fii un politician deștept și, mai ales, președinte de Senat? - Ehe! Ce știm noi?, îl completez eu. - Dar, mai ales, ce nu știm!, o întoarce repede afurisitul de Haralampy. - Bine, dragu' meu, te-am înțeles... Gata! Altă știre la telejurnale... Haralampy sare de pe taburet, mă prinde de umeri și urlă zgâlțâindu-mă: - Nu se poate, mă bade! Așa ceva nu există să existe! Auzi? Antohi, turnător
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
Regăsim în istoria Romei situații și instituții pe care le credem invenții ale epocii moderne; cercetarea realităților romane ne-ar fi putut scuti de multe tragedii dacă am ști să învățăm din experiența trecutului - "vrei viitorul a-l cunoaște te întoarce spre trecut", spune aforistic Eminescu. Aflată în timpul revoluției franceze, așteptându-și execuția, în închisoarea de la Sainte Pelagie, Madame Roland notează: "m-a cuprins pentru Tacit un soi de pasiune; îl recitesc pentru a patra oară în viața mea cu un
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
este plină De povești, cimilituri... BUJOR, PEONY, PIVOINE, BOTANE... Au Înflorit bujorii În Canada, Precum odinioară-n România. Au Înflorit cu-atâta amânare Ca să le-aștept mai mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mai spus - dar am scăpat. Războiul, vai de mamă de om! Însă parcă tot ce au făcut ăștia e și mai rău! E Împotriva firii! Bă, ani de-a rândul! Și, când o ții așa, odată, tot ce faci se Întoarce Împotriva ta! Asta e! N-au lăsat și păcătosului o portiță spre viață! Să-și crească liniștit copiii... Să fie liber și stăpân pe-ale lui. Că de-aia l-a lăsat Dumnezeu om! Dar, vorba unuia cu carte: „Domnule
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mă Întrebe dacă nu-mi este sete, dacă am băut apa. Și eu nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am așezat pe nisip și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
preferat să se Întâlnească cu Dumnezeu. A tras cortina după miile lui de spectacole, după multele filme, a Închis carte lui autobiografică „Ochelarii magici” și a plecat la cer. Ne-a lăsat cu regretele eterne și n-o să se mai Întoarcă. De data aceasta glumețul „Nea Nicu” na mai glumit. Condoleanțe celor Îndurerați. DRUM BUN, NICULE! ÎNTOARCEREA - ziaristei Steliana C. mi-a fost dor și m-am Întors acasă cerberul ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la cer. Ne-a lăsat cu regretele eterne și n-o să se mai Întoarcă. De data aceasta glumețul „Nea Nicu” na mai glumit. Condoleanțe celor Îndurerați. DRUM BUN, NICULE! ÎNTOARCEREA - ziaristei Steliana C. mi-a fost dor și m-am Întors acasă cerberul ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-aveam călăuză niciun mag toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
scris. Prin poeziile care veneau tumultoase din suferințele, abisul trăit sub comunism. Și nu chiar orice fel de comunism. Tocmai cel de factură sovietică, care inventează națiuni noi și limbi noi. Din Siberii de gheață, la sfârșitul secolului XX, se Întoarce acasă Dumnezeu. O dată cu El vin dorința și Împlinirea libertății. O libertate căzută Însă În mâna oamenilor, deci una deformată. Așa, șchioapă cum a devenit democrația (egalată de noi cu ideea de libertate) ne-a dat ocazia să ne vedem frații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mass-media. Și, Într-o anumită măsură, are dreptate. Dar, nu suntem toți așa” Nu, dar dacă cei care se știu cu bun-simț stau de-o parte, nu se pot schimba lucrurile din rău În bine. Ar fi bine să ne Întoarcem la valorile noastre și la acea cumpătare care l-a caracterizat pe roman. Dar cu comuniștii, neocomuniștii, multe nu se pot birui. Aici, dvs vă luptați cu moralitatea, iar noi ne batem să rămânem romani și să vorbim românește.” “Totuși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul alb, la cei peste șaptezeci de ani, se arăta stăpân pe trupul lui. Fusese ceea ce se numea un bărbat bine la viața lui. Munca intelectuală Îi menținea vigoarea fizică până
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât să-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere. Cu cât se apropia mai mult cu atât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Apoi nu mai zise nimic. Rămase rigid, cu ochii ieșiți din orbite, În vreme ce plutonierul se uita la pantoful căzut laolaltă cu ce mai era În sac, pe masa zincată. Nu Înțelegea mare lucru. Îl luă și-l așeză cu talpa Întoarsă pe laba piciorului rămasă ca prin minune Întreagă. Era mărimea potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
termen o săptămână să scrii niște Ode cu Tovarășul, sarcină de la Consiliul Politic!” Am rămas perplex, dar i-am văzut privirea goală și am vrut măcar să-l Îmbunez, dar nu am avut timp deoarece după câțiva pași politrucul s-a Întors zbierând: „N-am auzit nici un am Înțeles! Ești surd!?” Căpitanul bâigui ceva ce părea să Însemne că a Înțeles și plecă spre biroul său În trombă În vreme ce politrucul bombănind Începu un alt set de observații principale pentru o altă „victimă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
momentul când a apelat la el cântărețul de jazz Yusuf Latif. Acesta dorea o coperta pentru noul său album. Numai că, atunci când s-au Întilnit, Yusuf a constatat uluit ca Abdul e... alb și, mai rău, evreu! Yusuf i-a Întors spatele lui Abdul, la propriu. În urma acestei experiențe nefericite, vizionarul Matias, readus brutal la realitate, a renunțat definitiv la Abdul. Mati Klarwein susține ca a pictat psihedelic Încă Înainte de a Încerca drogurile. Imaginile disparate concretizate În lucrări coerente și o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
neglijării istoriei noastre a fost angajarea în alte proiecte. Mi-ar plăcea să reluăm colaborarea; trei capitole privind literatura română veche sunt deja scrise (și au nevoie de revizuiri). Interesul unui editor pentru carte ne-ar putea convinge să ne întoarcem la ea". Aviz amatorilor! Nu de proiecte ducem lipsă, ci de sprijinul concret pentru materializarea lor. Ieșim din pasa melancolică parcurgând cronicile literare din Vatra, semnate de trei excelenți critici tineri (Nicoleta Cliveț, Sanda Cordoș, Andrei Terian), precum și rubricile, ca
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
nemeritat "f" mic...) sînt înfrînarea, lăsată să se-audă, pentru cei cu ureche fină, a unor proiecte de revoluție. În ordinea-ncercării lor, la început a fost imaginea: "Scara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele." (Tuzla) Repusă în drepturi, după sfumato-uri care-i destrămaseră consistența, "pictura" lui Vinea e portretul cotidianului tăvălit prin simboluri. Modernismul greu, ca al lui Blaga, declină în mici șocuri
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
personalul), nici proiecțiile idilic-exotice, "tot soiul de zaharicale ce te fac să pleoscăi de fericire" (imaginare fotograme din Mexic și Argentina, o tipă cu un Cadillac, ambele la fel de apetisante) nu reușesc să mobilizeze această poezie aproape plată - ori s-o întoarcă spre propria interioritate. Lipsește acel fantastic al obiectelor umile ce face să strălucească târgușoarele lui Emil Brumaru, după cum nu înregistrăm un evazionism autentic, cu punerea între paranteze a realității imediate. "Ros de o bacterie necunoscută", cu "o acută lipsă de
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut,/ însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut,/ însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt consemnate nu puține metamorfoze malefice ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o clepsidră a unei imagerii dereglate: "o pasăre-mi da ocoluri în zbor/ mă-nfășură din ce în ce mai zăpăcitor/ în
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
unde le vine,/ scuipă, te jefuie, îți pun ochelarii negri și te duc/ te duc (moartea nu pleacă niciodată cu mâna goală)/ pe tine și-i duc uneori cu tine pe toți ai tăi/ undeva de unde îndeobște nu te mai întorci/ niciodată/ e ca și când ar veni în vizită moartea/ și n-ar mai pleca" (Soneria). Moartea nu e decât o agonie social-istorică fără sfârșit. Predominant, discursul poetului are o franchețe șocantă, e deschis răului moral pe care nu se dă în
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent, Ion Caraion se dovedește un artizan de imagini insolite în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr-o rece satisfacție întoarsă pe dos: "când a venit războiul, de lua oamenii și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca stalactitele/ când au fost găsiți mocârțanii în patru labe păscând/ prin pădure leurda, le curgeau balele blând/ începuseră a uita să vorbească, înnebuniseră
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
și explorate pe dinăuntru, "parcurse" din unghiul diformității lor mentale, cu scotocirea cotloanelor creierului și sufletului. Egale cu sine (cu boala lor) de la început și până la final, sunt făcute, în mod subtil, să se devoaleze, să se expună, să-și întoarcă pe dos perdeaua groasă și murdară a minții, pipăită cu curiozitate și oroare de cititor. Treptat, tensiunea piesei devine insuportabilă. într-un crescendo excelent realizat, Valdo și alți câțiva conspiratori pun mâna pe "putere", inducând celorlalți suferințe intense, șocuri psihologice
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
celui mai amărât negustor de lemne, dacă vindea la nebuni, nu-i era rușine să ude butucii. Negustorii de mărfuri la mâna a doua erau hoți ca niște coțofene. Vinul era îndoit, laptele botezat, fructele stricate. Lunar, de la spălătorie se întorceau mai puține rufe decât plecaseră. Am pus ordine în toate astea. Am instalat o spălătorie pe malul Marnei, care curge în spatele ospiciului. Când am sosit aici, bietele spălătorese munceau în genunchi. Acum au hârdaie adăpostite, pot să mînuiască bătătorul stând
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]