3,639 matches
-
modificări și în structura și numărul populației care formează comuna Priponești, jud ețul Galați. În cimitirul de la Priponeștii de Sus, locul de odihnă a locuitorilor celor două sate, își află repaosul de veci domnul învățător Ștefan Baștă dar și doamna învățătoare și directoare de școală primară Maria Nacu, de la care am aflat primele versuri ale poetului G. Tutoveanu... La mică distanță de ei se află mormântul părinț ilor mei. A mamei, care și o noapte întreagă de‐ ar fi durat serile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și chiar pe străzi s-a vorbit de Sfântul Gheorghe, 23 aprilie, despre necesitatea, împlinirile și realizările dintr-un domeniu vechi de când lumea, acela al formării OMULUI. Am participat la Muzeul Județean la deschiderea unei lecții de suflet a doamnei învățătoare Mariana Huiban, mama poetei Adina Huiban, de la Școala nr.10, emoționată ca niciodată (ce efort, după o înmormântare), dar cu ce copii educați și îndrăzneți. Am încheiat "ora" universală pentru Guiness book, însă, la Școala nr.6: "Mihai Eminescu" pentru că
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
un mare domnitor care după lupte el ridica (sic!) câte o biserică"; "el a luptat în cele mai temute războaie"; "el a fost iubit de toată lumea". Cel mai ambițios respondent a reușit să apropie cumva poate și cu ajutorul discret al învățătoarei basmul de manual: "Ștefan Vodă a fost un om care a luptat în război, deoarece a fost foarte curajos. El era foarte înalt și voinic (sic!). A cucerit inergic (sic!) tronul cu ajutorul lui Vlad Țepeș"177. Pe aceeași temă, elevii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
bine istoria de altă dată. Memorii și uitări de școală primară În următoarele decenii, "istoria patriei" pentru școlarii de clasa a IV-a a fost dominată de condeiul sfătos al profesorului Dumitru Almaș, asociat uneori cu Aron Petric sau cu învățătoarea Eleonora Fotescu. Autorii aveau răspunderea inițierii tinerilor în "povestea neamului", care trebuia să redea cât mai convingător versiunea, atent adusă la zi, a istoriografiei oficiale. Tonul era călduros, căutând să implice emoțional micul cititor în istoria țării și a luptelor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
școală, în '49, am mai prins încă icoanele pe pereți. Țin minte când le-au dat jos" (D.M.). Un alt copil al acelor timpuri a păstrat și mai precis amintirea momentului respectiv: "după primul trimestru [din anul școlar 1947-1948], doamna învățătoare a trebuit să dea jos icoana [din clasă] la care ne închinam, aflată în fața noastră pe peretele de la Răsărit, și portretul regelui din partea dreaptă a tablei și să le înlocuiască, așa cum i s-a spus, cu stema Republicii Populare Române
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Culturii [din Iași]. Știi că era pe serii. Ăia care erau mai merituoși i-a făcut pionieri la Casa Armatei, pentru că unul din părinți era militar, tatăl lui Bogdan M. Iar la Palat [...] nu mai știu ce "pilă" a avut învățătoarea" (A.G.). Spre sfârșitul "Epocii de Aur", rutina glorificării simultane a școlii și a regimului începea să se destructureze. Degringolada era greu de ascuns, chiar și în fața copiilor: "pionier am fost făcută de două ori. O dată la școală și o dată [de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
matematică [sau] de română [și] să zică Ce-i pe 6 ianuarie? Ce-i pe 7 ianuarie? Dacă nu știai, luai bătaie. Și era o descriere a fiecărei sărbători afișată pe [...] un panou mare [...]. Aia trebuia să o știi. Expresia [învățătoarei] era și la 12 noapte dacă te trezesc și se aprinde lumina în casă, tu trebuie să știi aceste sărbători" (L.B.)149. Recrutarea în aparatul de propagandă începea de timpuriu, cu prețul unei serioase denaturări a mesajului, chiar de către cei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atunci [râde]." (M.L.). Învățând de la cei din jurul lor, chiar și copiii făceau distincția între agresivitatea "limbii de lemn" și obligația de a te exprima în termenii ei; realizau destul de ușor distanța între propaganda "rea" și propagandiștii "de treabă"150: "soțul [învățătoarei] era activist [...] plătit pentru asta. Dar ceea ce știu de la taică-meu și de la alții era că omul nu făcea excese 151. Adică era un funcționar, [...] care nu făcea abuzuri, nu făcea presiuni asupra oamenilor, trata chestia asta politică, așa ca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
corupția și micul trafic de influență se infiltrau fără rețineri. Copiii aveau astfel ocazia să ia adevărate lecții, neprevăzute în vreo programă școlară: "era comitetul părinților, ales dintre ăștia mai bine situați și care erau agreați și de ea [de învățătoare], într-un fel [...]. Știam clar că tovarășa are simpatiile ei [...]. Erau unii copii mai favorizați [...] vedeam că în cazul unora ea era mai îngăduitoare, chiar dacă nu au învățat [în ziua respectivă]. Vedeai părintele cum așteaptă la școală și mai rămâne
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ea era mai îngăduitoare, chiar dacă nu au învățat [în ziua respectivă]. Vedeai părintele cum așteaptă la școală și mai rămâne cu ea după ce plecau [ceilalți]. Asta mă supăra, evident. Cred că, totuși, au mai dus și ai mei mici "atenții" [învățătoarei], dar prin clasa a III-a și a IV-a s-au cam rărit [la fel s-a răcit și atitudinea învățătoarei]" (L.B.). Până la urmă, cu sau fără funcțiile părinților, toți aveau șansa de a-și ușura puțin viața de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
după ce plecau [ceilalți]. Asta mă supăra, evident. Cred că, totuși, au mai dus și ai mei mici "atenții" [învățătoarei], dar prin clasa a III-a și a IV-a s-au cam rărit [la fel s-a răcit și atitudinea învățătoarei]" (L.B.). Până la urmă, cu sau fără funcțiile părinților, toți aveau șansa de a-și ușura puțin viața de școlar, prin "cadouri"152 deloc dezinteresate: "[de] 8 martie, 1 martie, de ziua ei [...]. Era comitetul mamelor enoriașe și știau toți că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
funcțiile părinților, toți aveau șansa de a-și ușura puțin viața de școlar, prin "cadouri"152 deloc dezinteresate: "[de] 8 martie, 1 martie, de ziua ei [...]. Era comitetul mamelor enoriașe și știau toți că trebuie să dăm bani pentru [...] tovarășa învățătoare. Parfumuri, minuni de genul asta, fel de fel [...]. Primea orice [...] și, din păcate, în funcție de asta își organiza și simpatiile. Era foarte subiectivă pe chestia asta" (L.B.); "adunam [bani] ori noi, ori părinții [...]. Noi [elevii] dădeam cadoul, dar nu țin minte
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
îmbrăcămintea. Simultan, erau antrenați pentru executarea întocmai a dispozițiilor și pentru memorizarea riguroasă a informației livrate. Prin intermediul celor mici, erau disciplinați, de fapt, adulții, care acceptau fără multă împotrivire această distribuire de roluri, ba chiar o întrețineau: "Era considerată o învățătoare mai deosebită, mai exigentă [...]. Părinții își doreau asta [...]. Atunci cadrele didactice aveau o putere destul de mare, relațional vorbind 155. Puteau chema părintele la școală să îl certe efectiv ca pe un copil, iar părintele accepta această relație de inferioritate. Fiind
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
relațional vorbind 155. Puteau chema părintele la școală să îl certe efectiv ca pe un copil, iar părintele accepta această relație de inferioritate. Fiind vorba de un copil la mijloc, nimeni nu îndrăznea să se certe cu profesorul sau cu învățătoarea" (A.M.). Pedepsele aminteau cumva de regimul cazon, prin accentul pe care îl puneau pe suferința corporală, cu intenția expresă de umili vinovatul într-un mod exemplar. Inginerii și maiștrii aveau o predispoziție suplimentară de a-și trata elevii ca potențiali
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pe ăla și l-a bătut în fața clasei" (O.P.N.). Corecția fizică era, de altfel, un fenomen tacit acceptat în școală, în ciuda mult clamatului umanism comunist sau chiar a prevederilor legale. Părinții considerau normal ca elevii să fie bătuți de învățătoare 156: "sigur, sigur, cum să nu. [Spuneau că] știe ea de ce [îi bate], lasă așa. Și [învățătoarea] stabilise un fel de spaimă între noi, încât mulți nici nu spuneau acasă ce pățeau" (L.B.). "Ieșirile" necontrolate ale profesorilor nu erau foarte
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tacit acceptat în școală, în ciuda mult clamatului umanism comunist sau chiar a prevederilor legale. Părinții considerau normal ca elevii să fie bătuți de învățătoare 156: "sigur, sigur, cum să nu. [Spuneau că] știe ea de ce [îi bate], lasă așa. Și [învățătoarea] stabilise un fel de spaimă între noi, încât mulți nici nu spuneau acasă ce pățeau" (L.B.). "Ieșirile" necontrolate ale profesorilor nu erau foarte frecvente, dar păreau, oricum, de neoprit: "engleza am făcut cu un singur profesor dintr-a II-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
26 octombrie 2006, pe http://www.evz.ro/ articole/detalii-articol/416543/SENATUL-EVZ-Cei-mai-mari-o-suta/, accesat la data de 19.03.2010). 18 Andrei Ciurcanu, Imaginea lui Ștefan, demitizată, în "Evenimentul Zilei" din 16 august 2006, p. 16. 19 Ibidem. 20 Vezi intervenția învățătoarelor Rodica Zimbru și Angela Hofman, sub titlul Locul lui Ștefan cel Mare în actualele manuale școlare, în volumul coordonat de inspectoarea Rodica Vasiliu, Simpozionul interjudețean La Putna lumina nu s-a stins, 27 martie 2004. Studii de specialitate, Editura Optima
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de medieviști prestigioși, precum Șerban Papacostea, în op. cit., p. 71. 177 Aceste notații, cu greșeli de ortografie reale, au fost redactate, în 27 ianuarie 2004, de elevii clasei a II-a D de la Școala generală "Bogdan Petriceicu Hașdeu" din Iași. Învățătoarea le-a cerut copiilor să răspundă pe loc și a colectat apoi 22 de file de caiet, aproape toate nesemnate. Cele mai multe erau completate doar printr-o simplă formulă de identificare, în genul clasic: "Ștefan cel mare a fost cel mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
probă importantă pentru capacitatea de memorizare a copilului. Acesta pare ajutat de poetizarea naiv-previzibilă, dar este pus serios la încercare de mulțimea versurilor și de vocabularul pe alocuri greoi, arhaizant. Poezia face parte, de multă vreme, din repertoriul școlar. Fosta învățătoare Elena Mărculescu (născută în 1910), amintindu-și despre activitatea sa din perioada interbelică, s-a oprit cu încântare asupra ei. Purtată de nostalgie, a început "să recite fără efort [...], repede, dar cu intonație, ca la o serbare școlară" prima strofă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unii dascăli chiar nu pierdeau nici un prilej de a-și asocia propria autoritate cu aceea a Partidului, luând foarte în serios obligația de a-i învăța pe copii să execute ritualurile encomiastice prescrise: "ce bătaie am mai mâncat de la tovarășa învățătoare până să învăț toate cântecele lor. [...] stătea sărmana bunică-mea să mă învețe cântece cu Ceașcă [Ceaușescu]... Nici nu înțelegeam eu de ce trebuie să le cânt în fiecare dimineață, da' le-am învățat până la urmă și pe-alea, că-mi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pun la socoteală cadourile individuale, oferite de fiecare copil cu ocazia sărbătorilor legale (3 ianuarie, 1 martie, 8 martie, 1 mai, 1 iunie, 23 august și, în mod ciudat, de Crăciun) sau a zilelor de naștere și de nume ale învățătoarei" (Mărturii orale. Anii '80 și bucureștenii, pp. 73-74) 153 Surprinzător, dar cu tot efortul de îndoctrinare, elevii puteau foarte bine traversa toată școala, neafectați de reprezentările politice ale vremii; un copil din anii '50-'60 își amintea cu seninătate că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
printr-o altă instituție formativă, mult mai coercitivă: serviciul militar obligatoriu. 154 Până la mijlocul anilor '50, școlile erau, de obicei, separate, de băieți și de fete. Doar școlile primare și mai ales cele rurale erau mixte. 155 "În genere, "tovarășele" (învățătoarele și educatoarele) erau privite ca niște autorități supreme, în special învățătoarele. Aveau o sumă de acoliți pe lângă ele, cum ar fi băiatul măcelarului, fata vânzătoarei de brânzeturi, care erau favorizați pentru că aveau părinți în posturi "strategice". Tovarășele se mai foloseau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
154 Până la mijlocul anilor '50, școlile erau, de obicei, separate, de băieți și de fete. Doar școlile primare și mai ales cele rurale erau mixte. 155 "În genere, "tovarășele" (învățătoarele și educatoarele) erau privite ca niște autorități supreme, în special învățătoarele. Aveau o sumă de acoliți pe lângă ele, cum ar fi băiatul măcelarului, fata vânzătoarei de brânzeturi, care erau favorizați pentru că aveau părinți în posturi "strategice". Tovarășele se mai foloseau de elevi și pentru alte mici comisioane [cum ar fi]... trimiterea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au cunoscut viața de grădiniță, bucuriile și micile exigențe, grădinițele din mediul rural ducându-și în mod frecvent activitatea în incinta școlilor generale. De asemenea, pentru mediul rural este în mod obișnuit familiară pentru copil și figura învățătorului sau a învățătoarei, persoana, viața particulară, activitatea acestora nu de puține ori fiind binecunoscute. Cu toate acestea, copilul de 6-7 ani, care trece pragul școlii pentru a-și duce aici anii întregi a ceea ce numim în mod curent viața de școlar, ajunge să
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
la școală pierd într-o anumită măsură acest privilegiu, copiii devenind o parte a colectivității de școlari, colectivitate în care fiecare este un membru oarecare, o parte a unui tot, situație ce, desigur, trebuie avută în vedere de către învățător sau învățătoare pentru ușurarea procesului de integrare în viața de școlar. Școala trebuie să rămână pentru copil instituția în care păstrează o activitate obligatorie și sistematică specifică, în care copilul duce o muncă planificată, disciplinată.. În școală el capătă un statut nou
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]