5,591 matches
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > PÂNDA Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului PÂNDA Ne învăluise cu o privire tulburată de nostalgia aducerii aminte, un zâmbet amar îi înflorea pe buze, mi se păruse ostenit deja, dar licoarea pentru suflet, cum duios numise jumătatea de răchie adusă de noi în ranița din piele de capră, îl
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Și cine știe, cum spui tu la capătul drumului poate rolurile noastre se vor inversa. - Lazăr și bogatul nemilostiv? Nu e cazul aici. - Dacă sachimbăm locurile poate că este. - Atunci căutarea continuă. Pentru amândoi, nu? - Desigur. Înserarea cobora în falduri învăluindu-le treptat contururile. Referință Bibliografică: Călugărul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CĂLUGĂRUL de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342545_a_343874]
-
la destinație era noapte. Ploaia, așternuta pe treabă, isi vedea de ale ei, fără să țină seama de noi, până la un timp oarecare. Îi reproșam totuși prezenta și ne gândeam că mai bine am fi întâmpinat zăpadă decât să ne învăluie atâtea valuri de ape cenușii. Până la urmă, dorința ne-a fost îndeplinită. Așezați în fața șemineului, am privit pe ferestrele mari, aproape cât doi pereți frumusețea ninsorii. Am uitat că ne declarasem sătui de atâta iarnă cu nămeții de zăpadă în
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
carul mic / tăcerea cuprinde / în gheare de-mprumut / hotarul liniștii / zbatere de fantasme” (Nedumeriri). Expresivitatea poemelor Anei Maria este de natură să stârnească, nu numai uluire firească, dar și o emoție co-participativă la starea de grație de care ea este învăluită atunci când muzele îi dau ghes. Dacă nu și-ar declara vârsta, cititorul ar lectura liniștit poemele ori alte specii abordate de ea, fiind convins că are de-a face cu o poetă deja formată, un condei destul de matur care abordează
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
sărutându-te viață ! 6. Păun Condruț ,, Te rog, Bunul meu Dumnezeu Să-mi dăruiești o altă cale, Știu bine că nu îți este greu Să mă înveți îndreptările tale ! Nu sunt vrednic de dragostea Ta, Păcatele mele sunt fatale, Mă învăluie precum o manta, Am nevoie de îndreptările tale ! .....................................................,, 7. Violeta Craiu ,, La marginea nopții Așteptarea... Culorile și cerul iubirii tale Ca niște pictori stângaci îmi desenează un Zâmbet pe buze Unde se oglindește albastrul razele de lună se așează verzui
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
wistfulness and dreams.” - Debberae Streett & Rich Hemmings - Founders of Poetry Brew, UȘA " Pășește parcă pe valuri de romantism, plutind într-un dans al trăirilor dense, discret presărate cu un voal ce cade lin în urmă - amintiri și gânduri de dragoste învăluind și conturând un radical subsiduu: misterul unei femei remarcabile.” Andrei Ghejan - Poet, ROMÂNIA “Aș spune că - precum o CLIPĂ - sufletul poetei Adela-Adriana Moscu mărturisește POEZIA IUBIRII ÎN LUMINA UNUI VIS... că o «NEVOIE DE PACE», ca «O ZI ROZ» într-
INTERVIU CU POETA ADELA-ADRIANA MOSCU, DIN PENNSYLVANIA, SUA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342550_a_343879]
-
nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului POEZIA IUBIRII Am strâns într-o eșarfă Dealul. Și i-am șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările mi-au cântat a iubire
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina poetului, Acoperită cu eșarfa mărturisită A poeziei iubirii, punând-o Peste ochii poemului, ca să nu vadă Îmbrățișările noastre vinovate. Doar timpul nu se păcălește... Învăluie Vieți împreună, luminând a iubire... Elisabeta IOSIF Noiembrie, 2015, București Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF Poezia iubirii / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
Ei, puțin așa... Să mă anunțați când mă împachetați cu chestia aia fierbinte, doamnă, vă rog!. Ca să nu mă mai sperii, am răspuns eu pătruns deja de căldura parafinei. - No, bine! Ședeți cuminte, domnule... Și am stat cuminte. Căldura îmi învăluia tot trupul. Cu nasul printre pumni, urmăream boabele de sudoare ce se prelingeau pe ceafă, pe după urechi și se scurgeau pe bărbie picurând apoi rar pe cearșaf. Fruntea-mi era puternic asudată. Strângeam pleoapele să nu simt usturimea în ochi
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
aducător de mister palpabil. Un glas ce zboară și, prin atingeri de suflete, te îmbrățișează... Șoapta-i, aidoma zborului nealarmant, odihnitor, neezitant, având intensitatea luminii lăuntrice, ce sclipește pe dinafară, conferind aripilor un spațiu dual de zămislire a farmecului prevestitor. Învăluindu-ți sufletul în captivitatea deplină a celor ce-i iubești, gândind la ei, îți răsar, printre idei, vocile lor, asemeni unor ecouri, transmise și conectate Universului, într-un mod oarecum aleatoriu, reușind să le distingi din zori și până în noapte
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]
-
de oameni, implicarea poetei în social fiind o constantă a creației sale. Valorile creștinești invocate cresc din aluatul celor ce ne-au dat viață. Ei, părinții (Cap. II), se așază rodnic, ancestral între Dumnezeire și Viață. În acest ciclu te învăluie nostalgia sau bucuria pură a întoarcerii în universul mirific al copilăriei: „Îmi caut urmele\ prin hățișurile timpului,\ prin colbul vremii, pe ulița satului. („Surâs... înapoi în timp...”). Oglinda retrovizoare a timpului prinde „o năzbâtie cu plete-zambile", apoi „fata bujorului", apoi
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
responsabilitatea imensă în mânuirea lui: „Nu-l aruncați la întâmplare\ Nu-i ia puterea nici mormântul" („Cuvântul"). Ciclurile V („Când pietrele vorbesc...") și VI („Despre frământări... și șoapte de toamnă") oferă o propensiune a umanului spre vegetal și mineral toate învăluite în misterul aceleiași Creații dintru început: „...durerea iubirii răsună-ntre maluri,\ pântec de mare, ce naște-un ametist. „Profunde cuvinte și de o fină receptivitate a liricului” a subliniat scriitorul Marian Malciu despre simbolistica pietrelor ca motiv literar. „Vibrațiile ei
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
chiar de pe masa de operație! Toate aceste delicii se pot întâmpla numai și numai dacă pornesc radioul sau televizorul ceea ce se întâmplă, vai mie, din ce în ce mai rar. Adevărul este că nu aveam intenția să vă vorbesc despre iubirea ce m-a învăluit, în primul rând pentru că am declarat sus și tare că nu cred în dragostea la prima vedere și în al doilea rând fiindcă, sunt sigură că nu aveți curiozități vis-à-vis de mine. Și apoi tot ceea ce v-am mărturisit până
MIGDALE DULCI AMARE (2) – SĂRACA FATĂ BOGATĂ (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341669_a_342998]
-
Ne-a citat din Petru Maior care,în subsidiar,a scris:Dacă socotim drept ,limba românească este mama limbii latine .La faptul că unii din cei prezenți la ședință i-au adus elogii , părintele a replicat:Mă tem de insultele învăluite în elogii aduse mie. Despre originala supoziție ne-a vorbit mai detailat în Sala de Sticlă a Primăriei din Cluj-Napoca,prin anul 1999,invitat fiind , alături de preotul Ioan Marinescu, de către primarul Gh.Funar și băiatul meu,scriitorul și istoricul Dr.
PREOTUL DUMITRU BĂLAŞA-PATRIARHUL LIMBII DACOROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340624_a_341953]
-
și gândurile noastre./ Se cântă Prohodul ... Îngerii triști cântă cu noi! Clopotul bate./ Pe cer trec nori alungați de vânt./ Păsări tresar din somn speriate./ Printre foșnet de aripi și unde sonore,/ lumânările noastre,/ unite-ntr-o singură lumină mare./ Învăluiți în propria lor lumină/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjurăm biserica împreună cu preoții,/ purtători ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ și ne hrănim sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf.../ Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plină./ În
TRISTETE SI SPERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340669_a_341998]
-
și de ai cărei pereți întunecoși par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stâncile năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse-n întuneric, animale diforme, monștri ce te privesc amenințători din firidele lor negre, chipuri omenești învăluite-n zăbranice de piatră . Aici zeul Zamolxis, fost preot și profet, și-a ales ca locaș această peșteră. Era locul ideal să dispară și unde nu putea fi găsit de nimeni. Puterea lui era nemăsurată: din bătrân se făcea tânăr
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
tu, asta e altceva. Dar să știi drăguță că chioșcul se obține greu, după multe calcule și negocieri, hă, hăă! -Și, care-i strategia, mamă? Că tu le ai cu chestiile astea. -Fii atent, comanda la mine! Mai întâi, îl învălui câteva zile cu filajul. Câți clienți îi calcă pragul, câți cumpără, ce cumpără, de ce valoare, ca să-ți dai seama pe ce cai aleargă afacerea lui. Dar filajul, nu-l faci, mă, ascuns după copaci, ca un agent tâmpit. Intri matale
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
bogată iconografie frumos pictate, brățări din diferite materiale și tot felul de suveniruri. Am stabilit să zăbovim și noi, la plecare, pentru a cumpăra câte ceva în amintirea locului binecuvântat de Dumnezeu. Am pătruns în curtea interioară. Am văzut grandioasa biserică învăluită în acel unic „albastru de Voroneț”, care a făcut înconjurul lumii, cunoscut la fel de mult ca roșul lui Tizian sau verdele lui Voronese, după cum se scrie în cărțile de artă. Din relatările ghidului (o măicuță volubilă și foarte documentată) și din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
masă spuse: ,,Virgil pune salariul tău pe masă ca să văd ce voi opri pentru nevoile casei și ce îți las ție ca să te pregătești de armată.” Virgil simți cum valuri de furie oarbă adunată de atâțea ani de zile îl învăluiau, gândi: ,, Chiar și ultimul salariu vrea să i-l dau, îl zdrobesc acum.” Lenuța spuse: ,,Luna asta avem destui bani, lasă-i tot salariul să mai aibă ceva pentru armată îi va fi greu acolo fără nici un ban.” Într-o
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
în care fiecare trebuie să primească tot ceea ce își dorește, ajungem să percepem și partea mai puțin plăcută a acestei sărbători. Preocuparea pentru cadoul „perfect” și oboseala datorată nenumăratelor ore petrecute prin magazinele agolmerate pot contribui la diminuarea mirajului care învăluie această sărbătoare. Pentru a evita să cădem în capcanele binecunoscute ale acestui moment din an și pentru a gusta din plin din bucuria pe care o oferă această sărbătoare este important să respectăm câteva reguli simple: Oamenii de știintă au
Cum alegem cadoul potrivit pentru cei dragi () [Corola-blog/BlogPost/337868_a_339197]
-
la îndemână o cață (băț lung cu un cârlig în vârf, folosit de ciobani pentru a prinde oile) cu care îi trăgea pe copii când se apropiau de foc sau când erau pe cale să facă vreo năzbâtie. Pe patul său, învăluit în cojoc, Moșul părea că doarme. Dar, când credeau copiii că doarme mai adânc și începeau să facă boacăne, se pomeneau agățați de cârligul lui fermecat. În fiecare iarnă, în Ajun de Crăciun, bunicul îi răsplătea cu daruri pe copiii
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
răi chiar și pe cei buni, iar un cuvânt bun îi face buni chiar și pe cei răi”. Iar Noica, într-unul dintre cele trei poeme filozofice pentru Sanda Stolojan, spunea că, peste câte o catedrală ochii îți alunecă, o învăluie toată și apoi se ridică spre cer. La o bisericuță pictată, în schimb, privirea ți te oprește pe un detaliu/ - fie că e peștele ce aduce la Judecata de apoi bucata de om ce a sfâșiat/ fie că sunt pătimirile
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul () [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
fie, cumulat, mai mult de 2 luni să fi stat despărțit de ei). Câinii de legendă se nasc, încă există, încă mor spintecați de urs, încă devin eroi în eternul război pe care-l poartă cu lupii. Există încă realitate învăluită de mit. Câinele ciobănesc, fie că e pentru paza turmei, fie pentru dirijarea ei, folosește instinctul de vânătoare modificat. Spre deosebire de câinele de pază al curții, câinele de turmă nu-și dezvoltă instinctul teritorial; e în continuă mișcare, însoțește permanent turma
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
pentru a nu se abate de la drumul sigur de obținere a gustului perfect. Unii spun deja ca această gelaterie va deveni cea mai îndrăgită gelaterie din întreg Nord-Estul României. O sumedenie de arome Imediat ce intri în „făbricuța” de înghețată, ești învăluit de fel de fel de arome. Ca de obicei, când am mult opțiuni, îmi este greu să aleg, așa că o aleg pe cea mai ușoară; de data aceasta, pentru mine a fost aroma de cafea, acompaniată de cea de cheesecake
Corso Italia Gelato [Corola-blog/BlogPost/100139_a_101431]
-
iz medieval. Când spun medieval nu mă refer la senzațiile pe care simțul olvactiv le primea în acea perioadă ci la o atmosferă de poveste, cu tineri cavaleri care-și cucereau bărbăția și consoarta prin ciocnire de spadă, la domnițe învăluite în mister și rochii impozante, la muzică de menestrel pe care pașii păreau că se descurcă singuri, la paji, vrăjitoare, călugări aparținând te-miri-cărui ordin, la saltimbanci, la ospețe fără sfârșit și la turniruri cu sfârșit de cele mai multe ori fericit. ###Cetățile
Cetăţile de dincoace de pădure [Corola-blog/BlogPost/100042_a_101334]