3,864 matches
-
folosit și în alte ocazii cu același succes. Tremurînd ușor, era șters cu prosoape moi în fața focului din living, apoi dus la culcare cu păpăușa lui. înainte să-l ia somnul, stătea uimit și golit de emoții în timp ce mama îl învelea. Uneori se gîndea să nu o mai sărute de noapte-bună, dar nu a reușit niciodată să facă asta. După ce era pedepsit că nu mîncase un anumit fel de mîncare, nu i se mai dădea felul acela, ci primea un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
l-a ținut strîns, în timp ce maică-sa i-a dat o pastilă de efedrină și i-a adus mai întîi lapte fierbinte, apoi whisky fierbinte, și i-a ținut cana să bea. Horcăitul speriat s-a rărit. L-au lăsat învelit într-un halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai rău decît starea asta. Nu primise educație religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pastilele, deveniseră inutile prin supralicitare), viața lenevoasă și dîrză a grădinii începu să-l scormonească, așa cum scormonea pămîntul care o hrănea. Simțea cum lumea naturală se întinde dincolo de fiecare zid al hotelului săpînd dîre cu bulgări de pămînt și stîncă învelite într-o pojghiță groasă de viață, o materie ale cărei elemente se reînnoiau înghițindu-se reciproc. Cam la patru-cinci sute de kilometri spre sud era un șanț unde se afla o adunătură de piatră și metal - Glasgow. Acolo, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat o bună bucată de vreme. — Babe băgăcioase, zise Ruth. — Sînt bine intenționate, spuse domnul Thaw tolerant. Numai că nu știu să se exprime cum trebuie. Doamna Thaw a venit acasă cu o ambulanță și a fost culcată și bine învelită într-un pat mare din dormitorul din față. Avea voie să stea seara lîngă foc, și curînd se întremă, așa că cei doi copii începură să se certe cu ea fără să se simtă vinovați. Thaw aduse acasă desenele terminate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă spre un pachet învelit în hîrtie de sub brațul lui. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. — Ei bine, e un cadou de la bucătar. Nu l-am umflat și nici nu am plătit pentru el. Ești sigur că nu vrei un pic? Nu, mulțumesc. Dac-o să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului și studiindu-l ca pe un ziar. — Ai observat? murmură domnul McDade. Cînd asistentele îl învelesc, el se dezvelește și orăcăie după urinator. Afară ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda, bătrîn. Cînd bătrînii ajung într-o asemenea fază, există un anume loc pentru ei. De două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote din toaletă. Thaw se înveli într-un covoraș, ca să se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zîmbet însuflețit. — O să mă îmbrac în baie, zise ea sărind goală din pat. Alergă spre ușa de la capătul salonului și Lanark examină rucsacurile. în ambele era o haină din piele rulată și mici bucăți de fructe și carne comprimate și învelite în hîrtie din orez. într-unul era un termos roșu cu cafea și o butelcă plată cu cognac, în celălalt, o trusă de prim ajutor și o lanternă electrică. Plecarea din aces loc mult prea cald și izolat părea tulburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mic și îndesat era cald și liniștitor și-i dădea un sentiment atît de plăcut de pace, că Lanark se întrebă stînjenit dacă un tată ar trebui să se simtă așa. Puse băiatul în căruciorul de lîngă pat și-l înveli atent cu o pătură moale. Sludden se ridică și își destinse mîinile, spunînd: — Minunat! E absolut minunat. Am venit aici din mai multe motive, bineînțeles, dar unul dintre ele este acela de a te felicita pentru performanța ta. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privi lung și zise: — Dumnezeule, o fantomă! și începu să chicotească. Era Odin. — Mă bucur foarte, foarte, foarte mult să te văd, spuse Powys, celălalt vecin. Ce s-a întîmplat? Am fost extrem de îngrijorați din cauza ta. Masa forma un cerc învelit în pînză albă care ocupa mai tot cortul. La fiecare scaun era cîte un pahar de vin și o carte de vizită, orientată spre exterior, cu numele invitatului și titlul. Lanark explică ce i se întîmplase. — Mă bucur c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
purtând în mine imaginea ei aproape leșinată pe care o iubesc neînchipuit de mult, am să-i vorbesc, în gând, prin păduri și prin gări, am să-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seară, s-o învelesc în cârpe, voi știți foarte bine câte cârpe poartă în sine fiecare dintre noi și câți dorm înveliți în ele, în fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în gând, prin păduri și prin gări, am să-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seară, s-o învelesc în cârpe, voi știți foarte bine câte cârpe poartă în sine fiecare dintre noi și câți dorm înveliți în ele, în fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiecare dintre noi și câți dorm înveliți în ele, în fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el și o va legăna și îi va spune nani-nani și așa mai departe; iar eu am să plec singur, cuminte și palid, și voi o să mă duceți în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ele, în fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el și o va legăna și îi va spune nani-nani și așa mai departe; iar eu am să plec singur, cuminte și palid, și voi o să mă duceți în voi, nu-i nimic, așa a fost să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
palid, purtându-se pe sine însuși în brațe, ca pe un sicriu... „Aici“, ne-a strigat el, arătându-și cu degetul întins inima, „aici e Zenobia, à jamais, și voi toți, aici am să vă culc și am să vă învelesc, în fiecare seară...“. Apoi s-a pierdut printre balansurile trestiilor, iar Zenobia și-a lipit de umărul meu umărul ei învelit în fâșia de plastic murdară, neplăcută la atingere, cârpele se aflau înăuntru, mă simțeam bine în ele și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întins inima, „aici e Zenobia, à jamais, și voi toți, aici am să vă culc și am să vă învelesc, în fiecare seară...“. Apoi s-a pierdut printre balansurile trestiilor, iar Zenobia și-a lipit de umărul meu umărul ei învelit în fâșia de plastic murdară, neplăcută la atingere, cârpele se aflau înăuntru, mă simțeam bine în ele și am plecat amândoi, umăr la umăr, fără să-i aruncăm măcar o privire lui Iason. Bineînțeles, înainte de a pleca i-am mulțumit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dus în noaptea aceea la niște vecini de unde puteau să vadă, prin gard, răpirea. La rândul Lui, Irina și-a făcut rost de costum, și-a cumpărat pantofi de lac și a omorât un șarpe cu a cărui piele a învelit un băț, „baston de ginere“, zicea. Apoi, duminică, pe întuneric, a venit cu o căruță și cu doi veri de-ai Lui să-și fure mireasa. În drum spre casă, după ce-o furase, El și-a scos pantofii de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe un om de lângă el exclamând: - Uite-i că vin! Grosvenor se întoarse în direcția arătată de omul acela și se simți scuturat de un fior. Mașina autopropulsată care înainta spre ei era un fel de sferă, nu prea mare, învelită cu un strat de wolfram, într-o latură avea o umflătură în formă de cioc. Partea ei strict funcțională era montată pe un suport, sprijinit el însuși pe patru roți de cauciuc. În jurul lui Grosvenor, oamenii încetaseră lucrul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în strană, cu ochii închiși. Adusese o cheie mare și explică, foarte îngăduitoare cu neștiința străinului, care e drumul și cum ar putea să facă să nu înghețe la noapte. Îi puse în brațe o pătură tocită și-i dădu, învelită în ștergar, o bucată mare de pâine de la părintele. O candelă s-o folosească pe post de lampă. Nu-i spuse că părintele o îndemnase cu glas moale să nu se lase amăgită de toți netrebnicii orașului, asta nu-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și mai epuizat decât oricând. Iar a trebuit să stau până mi s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume. Am desfăcut sfoara cu care era legată pătura și din ea s-a rostogolit pe jos un pachețel învelit în hârtie. Cu siguranță un dar de la femeie, de la Epiharia. Am pipăit îndelung podeaua rece, plină de praf și de mizerii. Pachetul trebuie să fi fost foarte mic și ușor, n-a făcut deloc zgomot, în cădere. N-am dat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe la casele care aveau apă curentă. Săraca de ea, avea mâini „de spălătoreasă“, roșii și umflate. Rar de tot, când îl mângâia, îi simțea bătăturile din palmă, mai mult îi răzuia obrajii. Străinul, sprijinit cu capul pe niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la câte-o adiere intrau să moară înăuntru și câțiva fulgi. Nu arăta așa de bine ca în ajun, îi crescuse un pic barba și obrazul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a spus că e foarte ocupat și că are o treabă cu mine. Și i-am simțit mânuța, mai rece decât a mea, deschizându-mi palma și-n palma mea am simțit ceva tare și totodată gâdilicios. Era o cutie învelită în catifea și legată cu o fundă mică, dar n am deschis-o, de teamă să nu dea cineva peste mine, am dus-o în camera mea și-am ascuns-o-n pendulă: asta e ascunzătoarea mea. În salon n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tavanul la aceeași înălțime. În centrul încăperii (deci era centru nu numai pe orizontală, ca lățime și lungime, ci și pe verticală, ca înălțime și adâncime), șapte consilieri ai Arsenalelor stăteau în picioare în jurul unei mașini care plutea în aer, învelită într-un plastic transparent. Îl salutară fără multă ceremonie pe Hedrock, apoi atenția li se concentra din nou asupra mașinii. Hedrock îi observă în tăcere, conștient de deprimarea lor intensă, anormală. Lângă el se afla Peter Cadron, care-i șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe care nu îl scotocea niciodată, fiindcă nu putea să pătrundă. Pe rama cu prag să găsea un grătar pentru răzuit tălpile, înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era încăperea secretă a curții lor, pusă între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]