7,108 matches
-
înconjoare rece și umedă, ca un șarpe. Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă: - Ce este aceasta? Unde suntem? - Habar n-am. Îți mai aduci aminte de Pălărierul Nebun? Ei bine, mie mi se pare că aici e ceva gen Chimistul Nebun. - Vă rog..., se auzi o voce timidă de după un panou, vă rog
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
înconjoare rece și umedă, ca un șarpe.Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă:- Ce este aceasta? Unde suntem?- Habar n-am. Îți mai aduci aminte de Pălărierul Nebun? Ei bine, mie mi se pare că aici e ceva gen Chimistul Nebun.- Vă rog..., se auzi o voce timidă de după un panou, vă rog
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
cu mirosul florilor de tei și albăstrele... în concert enescian lutul de acasă îmi poartă urmele acolo pe oriunde ... aici ochii tăi mari și adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele... de ea... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură ... Citește mai
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
episodul dispariției. Chiar și după ani de la eveniment, mi se perindaseră prin fața ochilor niște flash-uri: casa tăcută, silueta aproape imaterială a mamei bolind după dispariția lui, aerul încărcat de grija zilei de mâine, licărul permanent al candelei, vorbitul în șoaptă, multă-multă tristețe, interdicții peste interdicții cu Să nu zici nimănui ce știi! În vremea tăcerii noastre, interfonul prinse viață. Îl anunța pe Seneca. Văzui în sosirea lui dovada ca Pronia Cerească mă ocrotește... Pe lângă el aș fi prins cumva mai
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
modestie chiar eu amfitrionul evenimentului! Și, în timp ce-i strângea mâna tatii, îi lansă chemarea cam extravagantă, mi se păru: -Veți descoperi și un literat de valoare și... dovada marelui rost al... coincidențelor! Vă asigur! Să trăiți! Iar către mine, în șoaptă: -Ți-am luat-o înainte! Va fi alt pas către reîntrunire! Cu bine! Rămas impresionat de întrevederea cu Mecena, Arthur ceru explicații referitoare la el. Chiar emise niște considerații personale. Și favorabile încă, spre bucuria mea! Oftând a despovărare, îmi reluai
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
printre sughițuri i-a promis să mai adune Câți bănuți vor trebui, dar să-i vândă o minune. Timp în care ea vorbea , un domn fin, înalt, frumos S-a apropiat încet și cu glasul blând, duios A-ntrebat aproape-n șoaptă care-i suma ce o are? Zece lei și cinci bănuți, fu răspunsul la-ntrebare. Tata n-are bani destui, iar eu vreau să îl ajut Frățiorul să îmi vindec, îi dau eu, fără-mprumut. Ce-ntâmplare, zise domnul cu
CÂT COSTĂ UN MIRACOL? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364809_a_366138]
-
nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului În livada cu migdali înfloriți, Pulberea aurie a polenului Pe aripa vântului plutea, Peste coline și câmpii, Pe sub poale de argintie salcie, Patul nupțial ni-l așternea. Parfumul fin și dulce, Șoaptele tainice ale florilor, Cântecele de dragoste și dorințele, Frumusețea absolută și misterele, Pictorul, în aer le vedea. Apoi, pe pânză, cu măiestrie La viață le- aducea. Poeta, și ea, din zbor Cu inima le culegea, Scriind o nouă poezie, Despre
MIGDALI ÎNFLORIŢI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364864_a_366193]
-
nu este poezie! Ce este totuși poezia? O stare ambiguă elaborată în spațiu-timp a inconștientului în care întâlnim prezența simultană a mai multor sensuri, exprimate uneori în metafore pentru a reda în cuvinte omenești nectarul înțelepciunii distilat din graiul îngerilor, șoaptele nopților înstelate, susurul izvoarelor, tăcerea munților, în ritmul pulsului cosmic, prin care sacrul coboară în profan să-l revigoreze, așa cum o face prin epifanii dătătoare de energii de tip solarian. Ea -poesia- generează înțelesuri multiple, după specificul gândirii cititorului. Aș
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
cum formulează lucrarea poetului Petru Solonaru în volumul său „Zamolxeion”, la care mă voi referi în continuare, citez: „Cum și-a urzit lucrarea, lucrând-o în ursire,/ de vis, mirări s-ascundă -a visa Ascuns să mire,/ blamat, el strânge șoapte și'într'însele cu grijă/ topește isihia, încremenirii tijă.” Ne întrebăm: Ce-l caracterizează pe poet? Aflăm răspunsul chiar de la autor, din partea a patra a poemului „Zamolxeion'', intitulată ARHEION: „Avida căutare-în deja găsire, sfântă/ silaba- OM durării, suprema-i pace
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copaci. * Nu mă mir că nu mă iubești. Am un loc gol în inimă unde seara năvălește mirosul tău de fântână cu apa lovită de buze. * Văd întunericul trăgând draperia peste
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copaci. * Nu mă mir că nu mă iubești. Am un loc gol în inimă unde seara năvălește mirosul tău de fântână cu apa lovită de buze. * Văd întunericul trăgând draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
se 'neacă Pământul! Tristețea o simte, adânc în gândul meu. Luându-mi lacrima 'și-nmoaie veșmântul, Inundând câmpiile de pe pe obrazul său. Când cerul plânge, se întristează noaptea. Stele sclipitoare sunt ascunse-n nori. Iubire de Luceafăr se răsfrânge-n șoapta Nopții întristate ce dispare-n zori! Cu lacrima durerii se spală tot Răul Ce s-a'ntins ca fierea peste Univers! Ruga Ingereascä îl alungă-n Hăul De unde venise, făr' al nostru Crez! Când cerul plânge, eu îi simt durerea
CÂND CERUL PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364950_a_366279]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎNAPOI PE AL NOSTRU PĂMÂNT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului În noapte vin șoapte în șoapte iubire cu frunțile spre cer privim constelația noastră îndârjire ochii și stele buzele noastre corole albastre temnițe pentru cuvinte încolăciri de brațe chemări din suflet înapoi pe al nostru pământ soare răsare brațele tale desen în cerc zăvorâți
ÎNAPOI PE AL NOSTRU PĂMÂNT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364946_a_366275]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎNAPOI PE AL NOSTRU PĂMÂNT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului În noapte vin șoapte în șoapte iubire cu frunțile spre cer privim constelația noastră îndârjire ochii și stele buzele noastre corole albastre temnițe pentru cuvinte încolăciri de brațe chemări din suflet înapoi pe al nostru pământ soare răsare brațele tale desen în cerc zăvorâți în iubire
ÎNAPOI PE AL NOSTRU PĂMÂNT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364946_a_366275]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TANINUL TOAMNEI Autor: Teo Cabel Publicat în: Ediția nr. 989 din 15 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Păduri de șoapte-și scutură frunzele, Din aerul nopții în sânul așteptării. Cocorii din barca speranței scutură vâslele Peste clipele-nflorite în trandafirul tăcerii. Spre dimineață stelele din Orion, Ireale mori de lumină, adorm În pagina mea word cu foaie velină. Pașii mei
TANINUL TOAMNEI de TEO CABEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364976_a_366305]
-
Pe țărmul imposibil al acum-urilor, mă predau mușchiului. Verde de foc în flacăra pantofilor mei, incendiat zvon în lacrima mea subterană. Rugul ascuns este jăratecul jertfit, iarna rece a absolutului. Știu că pe buza vegetală a cuvintelor, pielea și șoaptele sale ; la ultima oprire a sapelor, am uitat jubilația. ( În tot numele există umbre ce propagă efemeritatea până dizolva praful halucinațiilor.) Într-o zi, pe pământ, eu nu voi mai fi, ci doar acea suprafață de uitare pe unde toată lumea
MUSGO [MUŞCHI] POEM DE ANDRÉ CRUCHAGA, TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ, DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364996_a_366325]
-
seară, mi-ai furat? Luna ne zâmbea din cerul plin de stele Invăluiți în patimi... noi pluteam spre ele. Când mă priveai, Iubite, mă topeam de dor! Irișii albaștri mi-i umpleam cu tine Umbrele lunare ne-mbrățișau pe rând Șoaptele-ți fierbinți le sorbeam în gând... Iți mai aduci aminte, ce fericiți eram? Dorințele ardeau din adânc de trupuri In brațe mă țineai și-mi jurai credință Pe veci să-ți aparțin, era a ta dorință. Anii au trecut, Iubirea
IUBIREA VIEȚII MELE, ÎȚI MAI ADUCI AMINTE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366288_a_367617]
-
bune prin deliciile internetului. Folosești trimiterea email-urilor și pentru a face diverse anunțuri, pentru a-ți felicita prietenii, a comunica cu rudele de la distanță sau pentru a obține un job. Însă cel mai mult preferi să trimiți prin intermediul său șoaptele tale de iubire, persoanei dragi. Colecționezi cu plăcere aceste lucruri mărunte, aceste dulci nimicuri pe care i le scrii de zeci de ori într-o zi prin mesaje și care dau un parfum special relației voastre. Le scoți din sacul
EMAIL-UL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366329_a_367658]
-
iarba nostalgiei, să-l prind în căușul palmelor ca să-mi spăl privirea cu el la nesfârșit și să-mi șterg lacrimile dorului când mă vor cuprinde! De fiecare dată voi aștepta cu sufletul la gură un prilej asemănător și-n șoapte de adorație să simt din nou cum ating nemurirea, purtând pe brațe buchetul apusurilor de soare ce le-am strâns cu atâta gingășie! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Magia unui apus de soare / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MAGIA UNUI APUS DE SOARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366330_a_367659]
-
-ntinde ca un păianjen peste-un vis. Timpul se topește ireversibil, și totuși iar răscolești într-un apus, în dimineți ce mai trăiesc în tine, ce astăzi, nu îți mai dau nici un răspuns. Ai să-nțelegi blestemul când răsună, doar șoapte negre-ți picură-n artere, se-nchină iar o soartă să apună, și timpul socoteli nu îți va cere... Durere-n piept când rădăcinile-s smulse, petalele din suflet vor a geme, dar dacă ai Lumina în al tău suflet
DACĂ AI LUMINA ÎN SUFLET… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366338_a_367667]
-
DE DOI Mi-e dor de tine și-am alergat la mare să prind nisipul rece o caldă sărutare a valului ce-n spumă se sparge printre stânci ratăcitoare umbre în nopțile adânci Mi-e dor de vocea tandră a șoaptei tale sfinte ce lumea o descântă și vezi printre morminte cum viața se deșteaptă în clipa cea divină la rechemarea sfântă născută din lumină Mi-e dor de privirea cu care mă învălui când mă ating de tine și vreau
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
joc în doi. AM VRUT Încerc să scriu despre tine Și gândul aleargă peste ani Când amintiri se destramă alene Și pașii se-mbină fugari În vremuri demult ancorate Te zăresc ca prin vis răsărind Din amurgul ce cântă și șoapte Se-aud tot mai des suspinând. Te-am lăsat în urmă tăcută Nu ai plâns, nu ai râs Doar privirea așterne o umbră Pe fereastă schițând un surâs. Mă poartă demult remușcarea Că plecând am uitat să mai vin Acolo
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
de speranțe Se aprind la hotar Nu e zi, nu e noapte, Doar un cântec fugar. Trecători pe pământ Ne trezim doar o clipă Gând uitat se-nfiripă Așteptând un răspuns Și chemarea divină Se așterne pe ape Legănare de șoapte Curcubeu în apus. Trecători pe pământ Mă adun într-o clipă Și a vieții misivă O aștern la altar Când albastrul de stele Mă-nconjoară sublim Întind mâna spre tine Mă cobor, mă închin. Trecători pe pământ Mă trezesc într-
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
LILIANA STOIAN - ULURU (POEME) Autor: Liliana Stoian Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ACUM E MOMENTUL Când sufletul arde printre adâncuri Și suflul speranței l-a fermecat, Pădurea de raze se înfioară De-o șoaptă, de-un tremur, de-un vis neuitat Este chemarea la viață sublimă Ce ne-o dăruiește iubirea din noi Este dorința de împlinire O șoaptă, un tremur, un cântec în doi Aduceri aminte ne poartă departe Spre lumi nevăzute, spre
ULURU (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366386_a_367715]
-
printre adâncuri Și suflul speranței l-a fermecat, Pădurea de raze se înfioară De-o șoaptă, de-un tremur, de-un vis neuitat Este chemarea la viață sublimă Ce ne-o dăruiește iubirea din noi Este dorința de împlinire O șoaptă, un tremur, un cântec în doi Aduceri aminte ne poartă departe Spre lumi nevăzute, spre infinit, Prin care lumina mai trece în șoaptă Pătrunsă de-un tremur, de-un vis împlinit Acum a momentul, speranța ce vine Odată cu poarta ce
ULURU (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366386_a_367715]