3,157 matches
-
capacității de gândire a "mediei" persoanelor investigate; • să nu folosim expresii complicate, cuvinte rare, ori construcții gramaticale complexe; vocabularul utilizat să fie simplu, cu termeni care permit o comunicare ușoară și pot fi înțelese de către toți la fel; • să nu șocheze prin termeni imperativi, cuvinte mai multe înțelesuri etc.; • întrebările să fie neutre, să nu sugereze răspunsul (nu este indicată o întrebare de genul: "Sunteți și dumneavoastră de aceeași părere cu X, cum că ..."); • nu se folosesc întrebări prezumtive, presupuneri implicite
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și unde, în onoarea lui, s-au organizat recepții fastuoase, demne de "O mie și una de nopți", a fost neplăcut surprins de două lucruri: a constatat că autoritățile britanice se refereau la indieni numindu-i niggers, ceea ce l-a șocat și a trimis o scrisoare de protest lordului Granville, Ministrul de Externe. Iată un pasaj edificator: Just because a man has a black face and a different religion than our own, there is no reason why he should be treated
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
coborît în bernă, Albert l-a întrebat pe căpitan pentru ce a dispus acest lucru; căpitanul a răspuns The Queen is dead, sir ! La care replica noului rege a fost Yes, but the king is alive. Replica nu trebuie să șocheze: timp de secole, în astfel de împrejurări, s-a folosit ne varietur formula Le Roi est mort ! Vive le Roi! (sau The King / Queen is dead !, Long Live the King / Queen). Membrii familiei regale și rudele lor (toți îmbrăcați în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
p. 18). De observat însă că nu acumularea de noi date poate duce la descoperirea adevărului, ci o filozofie adecvată apariției limbajului și evoluției fenomenului lingvistic. TEORII ANTILATINISTE Perceperea neogramatică a istoriei limbii române a dat rezultate care i-au șocat pe înșiși promotorii acestei orientări în știința română. Nici unul dintre ei nu a părăsit această lume satisfăcut de ceea ce a lăsat moștenire posterității: imaginea falsă a unei limbi române fără personalitate, fără constituire vie și fără viață proprie. Nu doar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
jucărie, ca o machetă pe care a împins-o cineva. Rămaseră în picioare vreo doi pereți. Mașina fiind parcată în stradă nu a pățit nimic, decât tabla îndoită de la niște cărămizi. Dintr-o dată, totul a devenit dezolant și sinistru. Erau șocați, îngroziți, speriați. Nu știau să reacționeze. Ce să facă? Au stat lângă gard toți trei nu și-au dat seama cât. Copilul, cel mai puțin speriat dintre ei, văzându-i că stau fără să spună nimic, într-un târziu îi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dreptul „minimaliste“ în privința cantității servite...) 9. Să nu ascunzi alimentul prin gătire! (Contrazicându-l pe Apicius, „orice mesean trebuie să știe ce mănâncă“.) 10. Să fii inventiv! La acest din urmă precept merită să ne oprim. Noua Bucătărie Franceză a șocat lumea prin combinații culinare extrem de îndrăznețe. Frații Troisgros au inventat, de pildă, fileurile de somon pe pat de măcriș, în care savoarea acidulată a plantei (nu prea mult gătită) dialoghează perfect cu gustul cărnii de pește prăjit în puțin unt
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
preparatul. „Revoluționarii“ de la Nouvelle Cuisine sunt la fel de interesați de metamorfoza produsă în farfurie, dar realizează înstrăinarea la nivelul „propoziției“, a „frazei“ chiar; altfel spus, păstrează gustul primar al fiecărui ingredient în parte, însă le asociază pe toate în moduri care șochează gustul obișnuit și care contrazic regulile clasice de combinare (respectând totuși compatibilitățile nou-descoperite de cercetători în domeniul chimiei alimentare; asocieri precum ciocolată / Roquefort sau ciocolată / Albastru de Auvergne, aparent incompatibile, se dovedesc a fi nu numai savuroase, ci și științific
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fost supus atenției publicului, este imposibil să i se estimeze valoarea. Aristotel citează exemplul unor piese, astăzi pierdute, care, construite conform regulilor, au căzut la reprezentație. Unele contradicții în aranjamentul faptelor, care ar fi putut trece neobservate la lectură, au șocat. Aristotel este foarte conștient, pentru că a experimentat acest lucru, că o piesă conformă, în scris, canoanelor ideale, nu-l impresionează obligatoriu pe spectator. Aristotel pare, pe de altă parte, să disprețuiască arta scenei, care nu este, pentru el, decât o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
luat de soț pe ucigașul Tatălui ei, trebuia să-și dea seama că nu este un subiect pentru un Poem în toată puterea cuvântului, pentru că fiind istoric, și prin urmare adevărat, dar nu verosimil, cu atât mai mult cu cât șochează rațiunea și bunele moravuri, nu putea să-l schimbe, nici să-l facă potrivit cu cerințele Poemului dramatic." Chapelain împărtășește acest punct de vedere, declarând, în numele Academiei, că "autorul trebuie totdeauna să prefere verosimilul adevărului. Mărturisim, adaugă el, că adevărul din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
figureze spațiul ce-i desparte. Când peretele este scos, se presupune că scena este transportată altundeva pentru ca alte personaje, care nu împart aceleași locuri, să poată interveni în discuție la rândul lor. Un astfel de procedeu nu poate decât să șocheze, prin neverosimilul lui, gustul clasic. Se poate vedea de aici cât de ridicol a fost în Thisbé a lui Théophile un perete înălțat pe scena teatrului, prin care ea vorbea cu Piram, și care dispărea când se retrăgeau ei pentru ca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în loc să intre în obiceiul comun de bună cuviință ca cei care ocupă scena să meargă să-i găsească pe cei care sunt în cabinetul lor pentru a le vorbi, aceștia să poată veni să-i găsească pe scenă, fără să șocheze buna cuviință, pentru a păstra unitatea de loc și legătura între scene." Este soluția adoptată de Corneille în Polyeucte. Acțiunea se petrece într-o anticameră comună cu apartamentul lui Felix și cel al fiicei sale, procedeu care acordă verosimilitate atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se impune clasicismul, asemenea acte nu mai pot avea loc decât în afara scenei. În Aviz către cititor care precede Oedip, piesa lui din 1659, Corneille explică faptul că s-a îndepărtat de modelele sale, Sofocle și Seneca, pentru a nu șoca publicul. Această elocventă și curioasă descriere a modului în care nefericitul prinț își scoate ochii, și spectacolul acestor ochi scoși care ocupă în întregime al cincilea act la acești neasemuiți originali, ar ofensa delicatețea doamnelor noastre, care formează cea mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care îi plictisește. Chiar dacă Clasicii noștri au încercat de bine de rău să-i apere moralitatea, fără îndoială pentru a-i îmbuna pe docți, ca și pe Părinții Bisericii, ei au adus totuși în scenă capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din secolul al XVIII-lea. Iată ce scrie Corneille, fidel în această privință lui Aristotel, în dedicația la Medeea în 1639: "Nu trebuie luat în considerare de ce comportamentele sunt sau nu pline de virtuți, ci dacă sunt asemănătoare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
an, cu iluzia cea de pe urmă de "a schimba" imediat ceva." 4.3.2. Moralitatea râsului Singurul lucru îndreptat de Goldoni, în tabloul despre timpul său pe care-l prezintă spectatorului, sunt detaliile susceptibile să-l întristeze sau să-i șocheze simțul moral. Astfel se explică el asupra acestui lucru în Autorul către cititor, textul prefață pentru Gâlcevile din Chioggia. "Unii vor spune poate că autorii de comedie trebuie să imite efectiv natura, însă cea frumoasă și nu cea vulgară și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Unii vor spune poate că autorii de comedie trebuie să imite efectiv natura, însă cea frumoasă și nu cea vulgară și imperfectă. Eu spun, dimpotrivă, că totul poate constitui materie pentru comedie, în afara imperfecțiunilor care întristează și a viciilor care șochează. Un om care vorbește repede și înghite cuvintele vorbind are o imperfecțiune ciudată, care devine comică, când este folosită cu măsură, ca acel balbuziente (bâlbâitul) și acel tartaglia (cel care bâiguie). Nu același lucru s-ar întâmpla cu un șchiop
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
foarte prost primite, uneori huiduite, de partizanii Clasicismului, înspăimântați de scena cu beția lui Cassio, considerată grosolană, de apariția, în mai multe rânduri, a termenului "batistă"77, considerat de o vulgaritate nelalocul ei. Uciderea Desdemonei, strangulată sub ochii spectatorului, a șocat o mare parte a publicului. Iată ce scrie Vigny cu privire la acest lucru: "Puteți să credeți voi, englezii! Voi care știți ce cuvinte sunt spuse în tragediile lui Shakespeare, că muzei tragice franceze sau Melpomenei i-au trebuit nouăzeci și opt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că imaginația spectatorului își închipuie că trece timpul necesar pentru evenimentele reprezentate pe scenă, nu înseamnă că iluzia spectatorului merge până acolo încât să creadă tot acest timp scurs în realitate. Fapt este că spectatorul, furat de acțiune, nu este șocat de nimic, nici nu se gândește la timpul scurs. Spectatorul dumitale parizian îl vede la ora șapte fix pe Agamemnon trezindu-l pe Arcas; el este martorul sosirii Ifigeniei; o vede condusă la altar, unde o așteaptă iezuiticul Chalcas; el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mult sau mai puțin periculoase, tipul Mitică primește o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul rând din cauza puternicei individualizări spațio-temporale. Fără interes pentru dimensiunea metafizică a problematicii absurdului, proza, comedia sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera ludică de a șoca prin reprezentarea sistematică a inversului celor previzibile: șeful care se plânge că este șef pentru că este deștept, subalternul care vede în înaintare un blestem, bărbatul care refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care să-l "înșele discret"79, căsnicii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei societăți progresiste. Cu avantajul calității desenului și al concepției, adresate unui public adult și pretențios, care să poată percepe critica și ironia la adresa societății americane plină de certitudini morale în condescendența sa stânjenitoare față de propriii ei cetățeni, EC Comics șochează întreaga Americă, contestând ordinea (Shock SuspenStories devine singurul forum de dezbatere națională privind segregarea rasială, socială, politică și etnică), dovedind că societatea americană era în război cu sine, că răul există și nu poate fi extirpat, expunând și o imagine
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care lasă individului un sentiment al derivei și al deriziunii, "îndulcit de imersiunea în produse pop".675 Final de secol Dacă atunci când s-a manifestat pentru prima oară în banda desenată, critica stângistă a societății și a valorilor tradiționale a șocat și a determinat reacții prompte și violente, din anii '70 ("vârsta de bronz" a benzii desenate) aceasta este salutată tocmai în canalele majore ale culturii dominante, ca New York Times, Wall Street Journal sau Newsweek, care îi recunosc statutul de artă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
uneori trimitem oameni peste graniță, iar ei fac câte o prezentare bună, dar după aceea posibilii clienți se așază și pălăvrăgesc în franceză sau germană. Ar fi bine să știm și noi ce zic. — Vrei să-i spionez! Darcey era șocată. —Doamne ferește, nu, spuse Cormac. Nu vreau să te prefaci că nu îi înțelegi. Vreau să intri ferm și să îi saluți în propria lor limbă și să le arăți că îi înțelegem perfect. Și că ne-am dat silința pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
erau întotdeauna îmbrăcate la modă; ori de câte ori vreuna din ele era mâhnită sau suferea din cauza cuiva, femeia reușea să o consoleze sărutând-o și îmbrățișând-o. Era o ființă caldă și iubitoare, iar pentru ele era mama perfectă. Nimic nu o șoca. Nimic nu o supăra. Nimic, le spunea ea, nu e atât de grav încât să nu se poată drege. Sau, adăuga, dacă nu se putea drege în nici un fel, era înlocuit cu ceva mai bun. Dar acum nici ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
geanta și scoase invitația. Neil avea dreptate să fie uluit la vederea acesteia. La urma urmei, ea pusese atâtea lucruri pe seama acelei relații. Și iată dovada că nici măcar nu-și dăduseră osteneala să se căsătorească până acum. Lucru care o șoca. Și, mai mult ca orice altceva, o rănea profund. Se hotărâse deja să nu se ducă. N-ar servi la nimic. Era mirată că se gândiseră să o cheme. Își închipuia că trebuie să existe vreun motiv ascuns. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să le recunosc meritul. Partea enervantă e că asta era singura dată când făcusem așa ceva. Dar atunci s-a hotărât că tot ce lucrasem eu până atunci era suspect. Mi-a zis că eram concediată. —Vai, Nieve, nu! Darcey era șocată. Nieve zâmbi șiret. — Ar fi putut fi și mai rău. I-am spus că dacă mă concediază, am să-i povestesc lui Lilith despre el și Maria. Cred că uitase despre asta. —Lilith și Maria? întrebă Aidan. Nieve povesti pățania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]