9,824 matches
-
Cum să fie filme? Filmele se dau duminica! zise Stejeran 1. — Dar nu există nici o diferență între visele voastre? întrebă Getta 2, trăgându-și mai aproape scăunelul. — Ba da, există, oftă Stejeran 1, uitându-se spre comandantul adormit. Am colegi - șopti el - care nu visează decât coșmaruri. — De ce? șopti Getta 2. — Au încercat să-și vândă din piese și din cartele și i-au prins. Unul și-a vândut niște tranzistoare, altul și-a dat cartelele cu tabla înmulțirii pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zise Stejeran 1. — Dar nu există nici o diferență între visele voastre? întrebă Getta 2, trăgându-și mai aproape scăunelul. — Ba da, există, oftă Stejeran 1, uitându-se spre comandantul adormit. Am colegi - șopti el - care nu visează decât coșmaruri. — De ce? șopti Getta 2. — Au încercat să-și vândă din piese și din cartele și i-au prins. Unul și-a vândut niște tranzistoare, altul și-a dat cartelele cu tabla înmulțirii pe-o cartelă cu limbi străine. Când l-au întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
faptul eminamente terestru că Dromiket 4 trăgea cu urechea, roboata Getta 2 continua să exercite asupra robotului TESA Stejeran 1 o intensă muncă de lămurire, dublată în mod samavolnic de farmecele cu care o înzestrase natura profesiunii sale. — Dragul meu - șopti ea melodios, punându-și ca din întâmplare mâna pe genunchii lui Stejeran 1 -, tu crezi poate că numai din întâmplare mi-am pus mâna pe genunchii tăi. Nu este adevărat. La noi, în sistemul nostru solar, asemenea gesturi sunt firești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-și putu da seama dacă îi este permis sau nu să-i vină în minte gândul că, până una-alta, ce-ar fi să intre și el în vorbă, pur și simplu intră în vorbă: — Iertați-mă că vă deranjez - șopti el -, dar nu prea pot dormi. Stejeran 1 sări ca ars și, instinctiv, luă mâna Gettei 2 de pe genunchii lui, mutând-o într-un loc neutru, pe genunchii ei. Cum nu poți dormi - șopti el -, dacă ai fost programat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vorbă: — Iertați-mă că vă deranjez - șopti el -, dar nu prea pot dormi. Stejeran 1 sări ca ars și, instinctiv, luă mâna Gettei 2 de pe genunchii lui, mutând-o într-un loc neutru, pe genunchii ei. Cum nu poți dormi - șopti el -, dacă ai fost programat să dormi?! Sunt programat să dorm iepurește, ca să pot corecta traiectoria navei, șopti Dromiket 4. Și să nu-ți fie frică, nu te spun tovarășului comandant. Roboți suntem, ce dracu’!... Dacă promiți că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și, instinctiv, luă mâna Gettei 2 de pe genunchii lui, mutând-o într-un loc neutru, pe genunchii ei. Cum nu poți dormi - șopti el -, dacă ai fost programat să dormi?! Sunt programat să dorm iepurește, ca să pot corecta traiectoria navei, șopti Dromiket 4. Și să nu-ți fie frică, nu te spun tovarășului comandant. Roboți suntem, ce dracu’!... Dacă promiți că nu-l trezești pe comandant - șopti și Getta 2, punându-și mâna pe genunchii robotului Dromiket 4 -, îți povestesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fost programat să dormi?! Sunt programat să dorm iepurește, ca să pot corecta traiectoria navei, șopti Dromiket 4. Și să nu-ți fie frică, nu te spun tovarășului comandant. Roboți suntem, ce dracu’!... Dacă promiți că nu-l trezești pe comandant - șopti și Getta 2, punându-și mâna pe genunchii robotului Dromiket 4 -, îți povestesc și ție despre galaxia mea. — Asta și vreau! șopti Dromiket 4. Știți, domnișoară, noi nu prea avem posibilitatea să ieșim din galaxia noastră. E drept că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
frică, nu te spun tovarășului comandant. Roboți suntem, ce dracu’!... Dacă promiți că nu-l trezești pe comandant - șopti și Getta 2, punându-și mâna pe genunchii robotului Dromiket 4 -, îți povestesc și ție despre galaxia mea. — Asta și vreau! șopti Dromiket 4. Știți, domnișoară, noi nu prea avem posibilitatea să ieșim din galaxia noastră. E drept că au ieșit câțiva, în delegație, dar știți cum e cu relativitatea timpului: ei s-au întors tot tineri, însă în vremea asta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tot, de nu mai știu unde mi-e capul, dacă nu cumva am piese de la picioare, că trebuie să ne și autogospodărim. Getta 2 rămase pe gânduri. Deodată, o idee de 380 de volți îi lumină chipul plăcut. — Știți ce? șopti ea. Oare dacă, fără să știe comandantul... am lua-o așa, încet, spre galaxia mea... unde găsiți toate piesele... ei, ce ziceți? — Cum fără să știe comandantul?! șopti Stejeran 1. El le știe pe toate! Nu chiar pe toate... șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o idee de 380 de volți îi lumină chipul plăcut. — Știți ce? șopti ea. Oare dacă, fără să știe comandantul... am lua-o așa, încet, spre galaxia mea... unde găsiți toate piesele... ei, ce ziceți? — Cum fără să știe comandantul?! șopti Stejeran 1. El le știe pe toate! Nu chiar pe toate... șopti Dromiket 4. El cunoaște direcția, dar habar n-are de traiectorie. De traiectorie mă ocup eu. Cu o schimbare de câteva grade... cred că e posibil... nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
șopti ea. Oare dacă, fără să știe comandantul... am lua-o așa, încet, spre galaxia mea... unde găsiți toate piesele... ei, ce ziceți? — Cum fără să știe comandantul?! șopti Stejeran 1. El le știe pe toate! Nu chiar pe toate... șopti Dromiket 4. El cunoaște direcția, dar habar n-are de traiectorie. De traiectorie mă ocup eu. Cu o schimbare de câteva grade... cred că e posibil... nu și-ar da seama. S-a făcut! exclamă Getta 2. Pornim spre galaxia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dromiket 4 sări înapoi la locul său, iar Getta 2 scoase cât ai clipi din ochi caseta de înaltă tensiune din spatele lui Stejeran 1. Acesta încremeni pleoștit, cu ochii deschiși, în care mai licăreau câțiva volți. — Trebuie să se trezească, șopti Dromiket 4 către Getta 2, arătând spre comandantul Felix S 23. Totdeauna când visează despre munca lui din tinerețe, nu mai poate dormi, se trezește. Într-adevăr, după 4-5 secunde, Felix S 23 deschise ochii, duse o mână la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. Poate ne mai întâlnim noi. — Să fii matale sănătos, zise Gică. Nava „Bourul” se depărtă. În timp ce Gică se uită după ea, ușa stației se întredeschise și apăru un cap somnoros de roboată tânără. — Cine a fost, Gică? șopti ea îngrijorată. — Unu’, Felix, îl știi și tu. Ăla care mi-a plătit anu’ trecut cu obligațiuni C.E.C. și, până când am ajuns la Centru să le schimb, mi-au dat pe ele gem de caise. Episodul 18 O nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
saună, masaj, deparazitare? se interesă omulețul. Ori mai bine un tur prin stațiune, cu un popas la Muzeul Feminității? Sau o vizită la... — Niște „Pepsi” am dori, zise comandantul Felix. Avem și sticle. — V-am spus că fac eu cinste, șopti Getta 2. Se întoarse spre omuleț: Du-ne, te rog, la un bar! — Doriți la un micro, macro sau la un superbar? La superbar, la superbar! zise Getta 2. — Un moment atunci! făcu omulețul și imediat scoase un sunet ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sunet ciudat, oarecum asemănător cu cel pe care, prin secolul XX, îl scotea Tarzan. Brusc, pe ușa luminată a stației năvăliră două femeiuști verzi de 1,20 m, care erau atât de drăguțe încât păreau de 1,80. Omulețul le șopti ceva pe limba lor și femeiuștile deveniră zâmbitoare, se apropiară țopăind de oaspeți și-i înconjurară cu părintească grijă. Îi apucară pe Dromiket 4 și pe Stejeran 1 de mâini și porniră cu toții spre ușa stației. Ușa despre care pământenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Când ajunseră lângă picioarele navei, observară că aveau pielea roșietică și ochii mari, profunzi — Bună ziua! le spuse comandantul Felix S 23. Să trăiți! răspunseră tălâmbii în cor. Ce trebuie să facem? Felix se uită neajutorat spre Getta 2. Aceasta îi șopti: — Spune-le să facă tumbe! — Faceți niște tumbe! strigă comandantul. — Câte? întrebară tălâmbii. Zece tumbe! Îndată tălâmbii începură să sară cu genunchii la piept, numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
uită neajutorat spre Getta 2. Aceasta îi șopti: — Spune-le să facă tumbe! — Faceți niște tumbe! strigă comandantul. — Câte? întrebară tălâmbii. Zece tumbe! Îndată tălâmbii începură să sară cu genunchii la piept, numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem? întrebară ei după a zecea tumbă. — Mai faceți zece! le strigă Felix, ca să câștige timp. Tălâmbii, fericiți, începură să țopăie. În vremea asta, de pe plaiurile învecinate curgeau spre navă alții și alții, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Întâi să vedem despre ce e vorba și-apoi îl înscriem. Mi se pare corect, răspunse pedagogul. Totuși, până faceți o vizită, n-ați fi atât de buni să opriți motoarele? Știți, se face praf... — De ce nu le-ai oprit?... șopti Felix către Dromiket 4. — Am uitat, răspunse acesta ridicând din umeri și urcă spre interiorul navei. „Bourul” mai trepidă puțin și se opri. — V-aș ruga să poftiți cu mine, le zise pedagogul, scuturându-și tweedul și aranjându-și pălăria. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Deschideți, vă rog! — Păi unde sunteți, tovarășe inspector, că nu vă zăriți! strigă Felix. Păi tocmai asta e, că nu mă văd! Dar deschideți-mi o dată, că nu mă mai pot ține de clanță! răsună tânguitoare vocea. — Deschide-i, Felix, șopti Getta 2. Stă omul afară, în frigul cosmic... Încă șovăind, comandantul Felix ridică drugul oblic, trase zăvorul, descuie broasca, deschise ușa și simți că un lucru nevăzut, aproape atingându-l, se strecură înăuntru. — Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în jurul cărui astru dorește. Dumneavoastră pentru ce militați? Cel de la volan păru că se gândește câteva momente, apoi răspunse: — Ce să facem? — Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu tot timpul. Parc-am fi nimerit iarăși ia noi, șopti comandantul către pilotul Amărășteanu, apoi zise tare către tractorist: Nu vă supărați, ce planetă este aceasta? — Planeta Mediocrilor, răspunse omul. — Planeta Mediocrilor? N-am auzit de ea, zise Aciobăniței. Nu e de mirare, spuse tractoristul. Suntem complet marginalizați. Puteți coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul său. Ca urmare a acestor șoapte și murmure neclare întinse în tot hangarul, în fața pământenilor începură să sosească, dați din mână în mână, zeci de ardei iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dăm și noi”, gândi el cu amărăciune. — Suntem de-a dreptul copleșiți... nu trebuia... - spuse încet Aciobăniței către mediocrul în vârstă - ați renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fiu iarăși iertată ? ce n-aș da să-Ți cad în brațe, să Te strig pe nume Tată! Ah mi-e inima pustie și de întristare plină , nu zăresc deloc lumină . Și adorm într-un târziu cu tristețea laolaltă , tot șoptind, șoptind într-una, iartă-mă, Te rog mă iartă! Bate cineva în ușa , insistent și răbdător, sunt uimită și confuză , dar m-apropii de zăvor. Cine e la ușa? Tată! Domnul meu Cel bun și Sfânt ! cerurile par deschise, se
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
iarăși iertată ? ce n-aș da să-Ți cad în brațe, să Te strig pe nume Tată! Ah mi-e inima pustie și de întristare plină , nu zăresc deloc lumină . Și adorm într-un târziu cu tristețea laolaltă , tot șoptind, șoptind într-una, iartă-mă, Te rog mă iartă! Bate cineva în ușa , insistent și răbdător, sunt uimită și confuză , dar m-apropii de zăvor. Cine e la ușa? Tată! Domnul meu Cel bun și Sfânt ! cerurile par deschise, se aud
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]