KorAP: Find »[drukola/base=șterge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...742 >

18,529 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

încercam s-o urmez, după care ce? Aveam să mă duc acasă și să mor liniștit? Mai era oare asta o alegere? Știam deja răspunsul. Orice mi-aș fi spus, nu puteam să fiu din nou nimic și nu puteam șterge lucrurile pe care le pusesem în mișcare. Și-n orice caz, ce spunea ea era adevărat -îmi salvase deja o dată viața. — Bine, am zis, dar îți primești banii după ce-l găsim. — De-acord. Am încredere în tine. Ai față de om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o să fie un antrenament bun. Tot mi se pare că două camere sună mai confortabil. — Mda, ei bine, confortul nu e totul. Amurgul făcuse aproape loc nopții când am trecut pragul hotelului Willows, ultimele tonuri de galben și portocaliu fiind șterse de albastrul tot mai întunecat. Ieșisem să caut sacul de dormit în jeepul galben în timp ce Scout încerca să-l ia pe Ian de la Tușa Ruth. O avertizasem că nu era o mișcare inteligentă, asta dacă nu voia să arate ca și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în vise și-apoi adusesem înapoi. Mi-am scotocit creierii, după care, cu un șoc, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pentru singura mare scăpare a stratagemei sale; căci, cu toată nemurirea pe care sinele lui o putea atinge cu ajutorul folosirii repetate a „aranjamentului“, tot putea fi - ca oricine altcineva - împușcat de moarte pe un viitor câmp de luptă și astfel șters complet de pe fața pământului. Îmboldit de această nouă temere, Ward puse la cale un plan la fel de practic și de monumental precum cel făurit cu treizeci de ani în urmă. Ajunse la concluzia că un singur corp pur și simplu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da, te rog. — Cred c-o să ne ștergem de pe lume, exact așa cum se șterge scrisul de pe lespezile vechi de mormânt din naosul bisericilor. Am continuat să-mi leagăn picioarele, fără să spun nimic. — Asta se întâmplă, zise. Acolo sunt, în mare parte, deja dispărută. — Păi, eu știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da, te rog. — Cred c-o să ne ștergem de pe lume, exact așa cum se șterge scrisul de pe lespezile vechi de mormânt din naosul bisericilor. Am continuat să-mi leagăn picioarele, fără să spun nimic. — Asta se întâmplă, zise. Acolo sunt, în mare parte, deja dispărută. — Păi, eu știu că încă exiști. Dacă asta contează în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu mă aștept să-ți placă ce am făcut sau să accepți sau să uiți, dar mă surprinde că tu dintre toți oamenii nici măcar nu poți să înțelegi. Toate stelele sângerează. — Ai fi putut să ai încredere în mine. Își șterse ochii, cu mâna, cu o mișcare rapidă. Se uită drept la mine. Nu, Eric, n-aș fi putut. Am nevoie de rechinul ăla. — Sigur. Îmi pare rău, dar așa stau lucrurile. Mi-am turnat un whisky din carafa de lângă scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
eu ce înseamnă, Eric. Înseamnă ce înseamnă întotdeauna. Înseamnă o altă poveste uitată, un alt flux secat, o altă pistă întreruptă sau pierdută. Dar apoi am observat ceva. Ceva de pe ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei lucioasă. Un mănunchi de urme în relief, punctișoare ca de scriere Braille delicată fuseseră ștanțate pe coperta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau seama. Am luat cutia îndoită și, încet, distrat, am scos-o din punga distrusă. Cele trei obiecte dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din rucsac, am luat o înghițitură răcoroasă, apoi m-am stropit pe ochi și față, ștergându-mă cu tricoul de pe mine. Mi-am trecut degetele prin păr și am tras scaunul sub mine. Bun. Bun, deci. Hai să vedem ce-i aici. Am ridicat primul obiect din cutie. Era cel mai subțire dintre toate trei, subțire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu înainte să-mi pot trage capul înapoi, ridicând degetul mare și ștergându-și ochii pe când se întorcea cu spatele. — Nu te-am auzit venind, zise. — Coridoarele. Nu știam ce să spun. — Cărțile de pe pereți reduc intensitatea sunetelor, cred. Ea încuviință, cu fața spre ibric, așteptând să fiarbă apa. Am rămas amândoi acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din textul pe care-l văzusem prima dată imprimat pe cutiile de carton ca parte din montaj - dar, în cele din urmă, acestea nu erau decât efecte de suprafață. În toate privințele importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Așa se sfârșește totul. Miau. Miiiau. Un Ian cu ochi bulbucați, holbându-se la mine din colțul ușii cabinei înclinate. M-am uitat în jur și i-am văzut cușca-bărcuță gonflabilă printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu în goană prin cadru, dar acum fără să scoată vreun zgomot. Abia reușeam să întrezăresc ploaia, căzând mai deasă, brăzdând scena în mici tușe cenușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

știu ce-mi zici... Luna lumină fereastră micé de la grajd. Șasa se aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele și nu ieșea nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele și nu ieșea nici cu sépun. CÎnd transpira puternic, simțea un miros aseménétor. Sau poate cé nu era aseménétor, dar pentru el era un miros că al porcilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Sonia? Sé le spun eu? - Spune, Sonia, poate vrem sé știm și noi! - Și tu ce féceai acolo, Sonia? - Ți-o fost bine sau nu? Spune cé vrem sé știm și noi! - Réspunde cînd te Întreabé Liubovi Andreevna! Sonia Își ștergea ochii cu mînecă și nu ridică capul. Vasea smiorcéia și primea palme peste ceafé de la Liubovi Andreevna. Pioniervojata’ stétea dreapté cu steagul În mîné și steagul flutură ușor, céci bétea un vînt plécut de primévaré. Frunzele se mișcau Încet În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
a fost! Sonia și-a dus amîndoué mînicile la ochi și a zis: nu! - Nu-u... zise Sonia și smiorcéi. - Cum? Nu ți-a fost bine? - Nu-u... zise repeté Sonia smiorcéind. - Și-ai sé mai faci? - Nu-u... și smiorcéi și se șterse cu amîndoué mînicile. - Vreau sé audé toaté școală. - Nu-u!!! - Mai tare, cé n-aude nimeni! - Nu! nu! nu! Sonia a Început sé plîngé tare și a vrut sé fugé În școalé, dar tatél ei a prins-o de mîné și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
zilnicul sé-ți pun un doi cît ține de mare! - Dar mi-ați mai pus și ieri... - Adu la mine zilnicul! Répénosule! Uite ce floace ai! Fu!, zise Nadejda Petrovna și, dupé ce-l trase de pérul de deasupra urechii, Isi șterse degetele Într-o foaie de caiet. - Sé prinzi la minte, Vaculovski! Uite, Iti pun aici un doi, poate mai prinzi la minte. Avu patru lecții azi și terminé devreme. Mai avea doué ore pîné venea autobuzul. Nici nu putea sé-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
sé stea În picioare, n-aveau curaj sé se uite la Nadejda Petrovna. Pe unele bénci apéru o fîșie de luminé, care venea printre perdeaua din fereastré. Bohanțov se scérpina dupé ureche, ca atunci cînd nu stia lecția, si se ștergea la nas. Se auzea cum scîrțéie scaunele și Inga, care se juca cu pixul, Îl scépé pe jos. Dar ce erau aceste cuvinte de ocaré, pe care le-au mai auzit de-atîtea ori, pe lîngé bucuria de a se auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Mii de rî-Î-Î-ndu-nici În a-pril, În a-pril S-a né-é-scut I-lici Turné apé În lighean și se spélé pe cap. Se dezbrécé pîné la brîu și se spélé pe mîini și pe gît. BÎjbîi cu ochii Închiși prosopul și se șterse. Nu se piepténé, Isi scoase pantalonii și rémase În chiloți. Se descélțé și de ciorapi. Puse ligheanul și se bégé și cu picioarele. Se așezé pe scaun, dar se ridicé repede, céci era ud și-și udé chiloții. Lué sépunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
și de ciorapi. Puse ligheanul și se bégé și cu picioarele. Se așezé pe scaun, dar se ridicé repede, céci era ud și-și udé chiloții. Lué sépunul și-și sépuni picioarele pîné la genunchi. Le frecé bine și le șterse cu prosopul. În lighean rémase ceva alb, de parcé ar fi nins. Așa ceva i se lipise și lui Șasa de picioare. CÎnd cobîltîi puțin cu degetul apă, zépada se ferise la o parte și dedesubt vézu o apé suré. Șasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
și dispéru. Pe apé rémaseré numai valurile și bolboroseala lui Șasa, care mai résuna În urechi. Mai Încolo iazul era liniștit și strélucea și nu se vedea nimeni. Peste puțin timp reapéru capul lui Șasa, care se scuturé și-și șterse apă de pe ochi cu mîinile. Închise un ochi și Începu sé Înoate că țincul. Pérul Îi ajungea În ochi și trebuia sé și-l fereascé cu mîna și atunci Își lua aer În piept și-nchidea gură pentru cé se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
el la loc și Încercé sé-i scurgé la genunchi, dar nu mai curse nimic. Peste chiloți Își trase pantalonii. Dédu pantalonii jos pîné la genunchi și Îmbrécé cémașa. S-a așezat jos pe iarbé și s-a Încélțat, și-a șters mîlul care se uscase dintre degete. Scoase din buzunar, la urmé, cravată Își ridicé gulerul la cémașé și o legé. Pérul i se lipise de cap și Șasa Îl dédea dupé urechi. Mai rémîneau doué séptémîni și patru zile, pîné

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cé a terminat școala și vrea sé fie din nou În clasa Întîi. Ea plînge și spune cît de mult o iubește pe Parascovia Fomovna, prima ei Învéțétoare și cé Îi pare réu dacé a mai greșit. Parascovia Fomovna se șterge la ochi și plînge și nici nu vede cé Vasea Îi rupe florile lui Violeta. Se-aud bétéi de palme. O faté din clasa a șasea ține În mîné niște foi și-ncepe sé citeascé. Se mișcé numai cravatele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]