3,030 matches
-
un murmur de neam cântăreț. CÎNTECUL VÎRSTELOR Dragostele mele bune cum le-a măcinat pămîntul! Cum pieriră pe sub iarbă frumusețea și cuvîntul! Dragostele mele rele, câte au căzut și ele! Dragostele bune, rele, ce-a rămas sub glii din ele? Țărâna numai și inele. ÎNCĂ O DATĂ ! Nu mi-e destul. Și după orișice aș spune: înc-o dată! Orice se-ntîmplă-i ca și cum s-ar întîmpla c-o fată. Ah, nici un rod nu mi-e destul, îl vreau și-n alte chipuri. Se poartă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
s-a văzut, prințe. Ceea ce ai putea face foarte bine și Domnia Ta. Am desfăcut cârpele și am arătat bara de fier de sub ele. Din stal s-a auzit un bombănit de dezaprobare, de data asta la adresa lui Flaviano, care, încă în țărână, plângea de furie și de durere. Am aruncat bara lângă el, spunându-i cu voce tare: - Pentru ceva timp șezutul îți va sluji doar să-ți faci nevoile. Mi-am reluat locul într-un ropot de aplauze, singurele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
depus în el. - Sângele celui care n-a fost nicicând răstignit, dar care i s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul în formă de ochi. - Și ăsta e tot al tău. Pupila este un fragment din Kaaba 1, ține departe demonii și spiritele necurate. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada de pruni, ospățul din curțile lui Mihnea și pe urmă seara în care îl dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zboară. În spatele lui deodat’, Doi flăcăi urma-i luară, Nică tare s-a speriat, De frică era să moară. Nică fugea, fugea, fugea, Fugea mâncând pământul, Băieți și ei alergau, Alergau ca vântul. Lângă un păpușoi s-a pus, La țărâna lui Nic-a stat, Până când flăcăii s-au dus Și el a răsuflat ușurat. Apoi în brațele mamei fugi, Ea nu știa ce i se întâmplă. Când lacrimi pe obraji i se ivi, Cu drag ea îl alintă. În următoarea dimineață
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
viața mamei mele. Și, mai mult, nu doar din viața mamei mele, dar și din viețile celorlalte mame-mătuși. Deși își iubeau la nebunie fiii, eu eram cea pe care o îmbrăcau și o dezmierdau când băieții se jucau afară, în țărână. Și eu eram singura care le însoțea în cortul roșu, mult după ce fusesem înțărcată. Când eram copii, Iosif era partenerul meu, mai întâi fratele meu de lapte și apoi cel mai bun prieten. La opt luni, s-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
reprezentații. Naftali, căruia întotdeauna i s-a spus Tali și Issachar sau Issa, se țineau pe lângă mine și Iosif, pentru că erau doar cu doi ani mai mari. Ne făceau bebeluși, dar nu trecea un minut și ni se alăturau în țărână și aruncau împreună cu noi pietricele în sus, ca să vedem apoi câte putem prinde cu o singură mână. Era jocul nostru preferat până când eu am ajuns să pot prinde zece pietricele, în timp ce ei puteau doar cinci. În acel moment, frații meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am urât-o pentru vorbele alea. Pentru prima dată în viață, mi-am urât mama. Mi s-au aprins obrajii, ochii mi s-au umplut de lacrimi și am aruncat toate firele pe care le făcusem în ziua aia în țărână. Era un gest teribil de risipă și de lipsă de respect și cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ale tatălui nostru. Conversațiile noastre nu erau tot timpul așa de elevate. Împărțeam secretul sexului și al nașterii și râdeam între noi, un pic speriați, când ne gândeam că părinții noștri se purtau la un moment dat ca câinii în țărână. Îi bârfeam la nesfârșit pe frații noștri și urmăream cu atenție rivalitatea dintre Simon și Levi, care se putea transforma într-un scandal de la un fleac cum ar fi fost rezemarea unei bâte de un copac. Era o competiție continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părul măciucă, Iosif m-a luat de mână, iar palma îmi era umedă de frică. Ne-am uitat în sus și eram complet singuri - nu se auzea nici un cântec de păsări, nici o frunză nu tremura în bătaia vântului. Arsura din țărână nu mirosea în nici un fel și chiar lumina soarelui părea ștearsă în jurul noastru. Aerul era mort, exact așa cum fusese moartă Ruti în valea aceea secată. Aș fi vrut să plecăm mai repede de acolo, dar parcă nu mă puteam mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se însurase încă și nu făcuse copii, dar ăsta nu era un subiect pe care Ruben să-l discute cu fiul lui Esau. Au fost pauze lungi în conversația celor doi veri și amândoi au dat cu piciorul în țărână și și-au strâns și desfăcut palmele de plictiseală. La un moment dat, draperia cortului s-a dat la o parte și tata împreună cu Esau au ieșit afară, frecându-se la ochii din cauza luminii puternice a zilei, au cerut vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea pumni de țărână. Bunica s-a întors și a plecat, părăsind-o pe Tabea care se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-a strâns veșmintele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să se apere de nenorocirea care se desfășura acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșu, ca să te bucuri alături de mine și de mătușile tale. Vei deveni femeie înconjurată de mâini iubitoare care te vor purta și-ți vor aduna primul sânge și se vor asigura că se va întoarce în pântecul Innanei, înapoi în țărâna din care s-au făcut primul bărbat și prima femeie. Țărâna care atunci s-a amestecat cu sângele ei lunar. Din păcate, multe dintre fiicele ei au uitat secretul darului făcut de Innana și au întors spatele cortului roșu. Nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deveni femeie înconjurată de mâini iubitoare care te vor purta și-ți vor aduna primul sânge și se vor asigura că se va întoarce în pântecul Innanei, înapoi în țărâna din care s-au făcut primul bărbat și prima femeie. Țărâna care atunci s-a amestecat cu sângele ei lunar. Din păcate, multe dintre fiicele ei au uitat secretul darului făcut de Innana și au întors spatele cortului roșu. Nevestele lui Esau, fiicele lui Edom, pe care Rebeca le disprețuiește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pânză de in, apoi să iau cuțitul cu care îi luaseră viața și să-mi deschid venele cu el și așa am fi dormit amândoi în pământ. Aveam să trecem în eternitate, în lumea tăcută, tristă, cenușie a morților, mâncând țărână și uitându-ne cu ochi de țărână la înșelătoarea lume a oamenilor. Nu aveam decât acest gând. Eram singură și goală. Eram un mormânt care aștepta să fie umplut cu liniștea morții. Am mers până am ajuns la marea poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu care îi luaseră viața și să-mi deschid venele cu el și așa am fi dormit amândoi în pământ. Aveam să trecem în eternitate, în lumea tăcută, tristă, cenușie a morților, mâncând țărână și uitându-ne cu ochi de țărână la înșelătoarea lume a oamenilor. Nu aveam decât acest gând. Eram singură și goală. Eram un mormânt care aștepta să fie umplut cu liniștea morții. Am mers până am ajuns la marea poartă a Salemului și acolo am căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei care o părăsise. S-a întins pe jos și și-a băgat pumni de țărână în gură. Trei bărbați a trebuit s-o lege ca să nu-și facă rău singură. A fost o moarte groaznică, iar când au vrut s-o pună în mormânt, corpul i s-a spart în bucățele, așa cum se sparge o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
intrase chiar atunci. El îl rănise pe fratele meu în coapsă, iar pe omul lui îl ucisese. Apoi smulsese cuțitul din mâna reginei care voia să și-l înfigă în inimă. Nehesi m-a dus la Re-nefer, care stătea în țărâna din curte, cu capul sprijinit de perete, cu praf în păr și cu unghiile mânjite de sânge. Au trecut ani până când am înțeles de ce nu m-a lăsat să mor, de ce uciderea celor iubiți de ea n-o umpluse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum pe drum erau multe femei care se duceau sau se întorceau de la fântână, am descoperit repede care mi-era drumul. În timp ce mergeam, trăgeam cu ochiul prin ușile caselor și zâmbeam la copiii în pielea goală care se jucau în țărână. Am început să observ diferențe între o casă și alta; flori plantate ici și colo, praguri vopsite în roșu sau verde, bănci puse lângă porți. M-am simțit ca o fetiță din nou, cu ochii deschiși către scene noi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a luat cu mâna o bucată mare și, cu gura plină, ne-a spus, poftă bună, să luăm și noi, să cinstim memoria lui taică-su. Atunci Zsolt și-a vârât și el mâna în mămăligă, spunând să-i fie țărâna ușoară lui nea Vasile, a mâncat mămăliga, a vărsat puțin spirt din borcanul lui, apoi a băut o gură, atunci am luat și noi din mămăligă, pe alocuri era neagră de funingine, simțeam cum îmi scârțâie printre dinți, dar gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o roșcovană mărunțică În ginși și tricou, răspunzând la prenumele de Emma și autoare a unui poem perfect idiot În care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl nostru Soarele etc. Veni rândul lui Bruno. Cu o voce ursuză, Își citi scurta creație: Taxiurile sunt niște putori, Nu opresc, poți să mori. — E ceea ce simți..., făcu yoghina. E ceea ce simți, pentru că nu ți-ai depășit energiile negative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
complet goi, În ploaie. Un tip m-a apucat cu brutalitate de umeri, m-a târât la rug și m-a silit să privesc ce rămăsese din cadavru. Se vedeau craniul, orbitele. Carnea era arsă incomplet, pe jumătate amestecată cu țărâna, părea o grămăjoară de mâzgă. Am Început să țip, tipul mi-a dat drumul, am izbutit să fug. Am plecat chiar a doua zi, cu prietena mea. Despre oamenii aceia, n-am mai auzit niciodată nimic. — N-ai citit articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o imagine exactă. Michel văzuse cadavrul bunicii cu douăzeci de ani În urmă, o sărutase pentru ultima oară. Cu toate astea, de la prima privire, fu surprins de ceea ce descoperea În groapa deschisă. Bunica fusese Îngropată Într-un sicriu; dar În țărâna proaspăt răscolită nu se vedeau decât bucăți de lemn, o scândură putredă și niște chestii albe mai puțin distincte. Când Își dădu seama ce avea În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]