2,322 matches
-
-lea, locuitorii din sat au fost membri activi ai propagandei revoluționare a Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia. În iunie 1906, în sat au fost distribuite publicații ale organizației PSDMR din Cetatea Albă, în care se instiga la răsturnarea guvernului țarist. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Pandaclia a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi din Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Ciișia s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Ciișia a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi din Plasa Ivăneștii noi
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
bulgari din Macedonia, ei fiind cei care au fondat satul Împuțita . După unii autori, în 1820 locuiau în sat 453 de persoane (61 familii) de etnie moldovenească și găgăuză . La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Împuțita făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Golița s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Golița a făcut parte din
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
un istoric și om de știință bulgar, unul dintre primii profesor de istorie la Universitatea din Sofia și rector al universității. Agura s-a născut într-o familie de bulgari basarabeni din satul Cișmeaua-Văruită (Basarabia), pe atunci parte a Imperiului Țarist. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail), iar Cișmeaua-Văruită a devenit parte a teritoriului Moldovei și apoi
Dimitar Agura () [Corola-website/Science/318260_a_319589]
-
din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Traian s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. La începutul anului 1906, a avut loc o răscoală țărănească în satul Traian. Răsculații au refuzat să-și plătească datoriile către stat, au cerut alegeri
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Băneasa a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari veniți de la Ismail
Băneasa, Bolgrad () [Corola-website/Science/318272_a_319601]
-
nou-înființatul Principat al Bulgariei pentru a contribui la crearea statului bulgar. Rușii au deposedat minoritatea bulgară de drepturile primite în timpul administrației românești. Întrega provincie a Basarabiei s-a unit cu România în aprilie 1918, după Revoluția Rusă și colapsul Imperiului Țarist. În contrast cu perioada anterioară a administrației românești, multe drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
nou-înființatul Principat al Bulgariei pentru a contribui la crearea statului bulgar. Rușii au deposedat minoritatea bulgară de drepturile primite în timpul administrației românești. Întrega provincie a Basarabiei s-a unit cu România în aprilie 1918, după Revoluția Rusă și colapsul Imperiului Țarist. În contrast cu perioada anterioară a administrației românești, multe drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În perioada 1829-1830 a avut loc un exod în masă al bulgarilor din satul
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tabacu a fost fondat în anul 1812 de către coloniștii bulgari. În anul 1844
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1823, coloniștii bulgari au fondat satul Satalâc Hagi pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Satalâc-Hagi făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Satalâc-Hagi s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române în Basarabia, la solicitarea Sfatului Țării, a dus la reprimarea revoltei
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dumitrești a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari și
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
teritoriul actualului sat s-a aflat o tabără a tătarilor nogai cu denumirea de Karakurt, care înseamnă "pământ negru". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Satul Caracurt a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii albanezi (așa-
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
etc. În secolele XVI - XVIII, pe aceste locuri s-au așezat tătarii nogai seminomazi, care au denumit așezarea Kubey . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Cubei a fost fondat în anul 1809 de către coloniștii bulgari și găgăuzi ce veneau din sudul Dunării, din satele aflate în
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cobei (Cubei) făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Coloniștii bulgari și găgăuzi au primit de la autoritățile țariste 60 de hectare de teren pentru a fi cultivate, fără să aibă însă dreptul de a le
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cobei (Cubei) făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Coloniștii bulgari și găgăuzi au primit de la autoritățile țariste 60 de hectare de teren pentru a fi cultivate, fără să aibă însă dreptul de a le vinde. Ei au fost scutiți o perioadă de 10 ani de plata impozitelor și de serviciul militar obligatoriu. Aceste condiții favorabile au contribuit
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Gheorghi Rakovski (1821-1867). În satul Cubei, el a scris mai multe poezii, inclusiv "Întârziere în carantina din Cubei" și "Amintiri din trecutul Bulgariei", în care și-a exprimat încrederea în eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei teritoriul Basarabiei de sud. Cubei și-a pierdut astfel
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
află la o distanță de 27 km sud de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și ruși, aceștia primind terenuri. Satul Cosa-Mare a fost fondat în anul 180t de către coloniști ruși, denumirea sa provenind de la cuvântul rusesc "Коса" (în traducere scuipat). Prin
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
familiile lor s-au stabilit în Imperiul Rus, în imediata apropiere a orașelor Kerci și Enikale din Peninsula Crimeea. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Prima comunitate de coloniști albanezi s-a stabilit pe teritoriul actual al
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
s-a aflat o tabără a tătarilor nogai cu denumirea de Çükür (Kurci), ceea ce se traduce prin "grinzi suprapuse". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Curciu a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii găgăuzi ce proveneau în principal din satul găgăuz Ghiaur-Suiutciuk (astăzi Balgarevo, obștina
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Curci făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În 1847, populația satului era de 122 de familii cu 973 de oameni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Tașbunar făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Tașbunar făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tașbunar a fost fondat în anul 1811 de către coloniști bulgari și
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]