2,211 matches
-
Iași că monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl din punctul „la Movila” (la 2 km vest de satul Alexandru I. Cuza); situl de la „Țarina de Jos” aflat la sud-est de acelasi sat, la vărsarea pârâului Țiganca în Siret, sit format din patru așezări corespunzătoare secolelor al II-lea-I î.e.n. (perioadă Latène, cultura geto-dacă), secolului al IV-lea (epoca daco-romană), secolului al XV-lea și secolelor al XVI-lea-al XVII-lea; situl de la Volintirești unde
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
ortodocși (92,93%), cu o minoritate de penticostali (1,07%). Pentru 5,32% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Pitești a județului Argeș și era formată din satele Țiganca, Malu Vânăt, Priba și Valea Boierească, având în total 640 de locuitori și o biserică. La vremea aceea, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, și comunele Borlești-Vărzari și Vâlcelele. Prima era compusă din satele Borlești și
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
s-a perecut în preajma schitului Căpușneni între anii 1841-1846. Între conducerea schitului, reprezentată de egumenul Chiril, apoi de Teodor și paharnicul Neculai Jora din Suceveni, dăinuie de câțiva ani un conflict încrâncenat. Un țigan, Marin de la schit răpește pe Sofica, țiganca roabă a lui Jora, și fără încuviințarea acestuia, dar cu asumarea întregii răspunderi de către părintele Pimen de la schit, preotul Ștefanache Giușcă îi cunună la biserica din Vlădești. Boierul, sprijinindu-se pe o dispoziție mai veche, pretinde schitului să i se
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
a lui Jora, și fără încuviințarea acestuia, dar cu asumarea întregii răspunderi de către părintele Pimen de la schit, preotul Ștefanache Giușcă îi cunună la biserica din Vlădești. Boierul, sprijinindu-se pe o dispoziție mai veche, pretinde schitului să i se înapoieze țiganca împreună cu țiganul. Egumenul refuză hotărât, acceptând doar să restitue în locul Soficăi o altă țigancă. Toate organele de stat, judecătorești, polițienești și religioase sunt alertate de paharnic. Până la urmă instanța judecătorească hotărăște înapoiera țigăncii. Țiganul fuge de la schit la țiganca aflată
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
Pimen de la schit, preotul Ștefanache Giușcă îi cunună la biserica din Vlădești. Boierul, sprijinindu-se pe o dispoziție mai veche, pretinde schitului să i se înapoieze țiganca împreună cu țiganul. Egumenul refuză hotărât, acceptând doar să restitue în locul Soficăi o altă țigancă. Toate organele de stat, judecătorești, polițienești și religioase sunt alertate de paharnic. Până la urmă instanța judecătorească hotărăște înapoiera țigăncii. Țiganul fuge de la schit la țiganca aflată acum la curtea boierului, la Suceveni. După cinci ani, năucit de conflict și de
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
veche, pretinde schitului să i se înapoieze țiganca împreună cu țiganul. Egumenul refuză hotărât, acceptând doar să restitue în locul Soficăi o altă țigancă. Toate organele de stat, judecătorești, polițienești și religioase sunt alertate de paharnic. Până la urmă instanța judecătorească hotărăște înapoiera țigăncii. Țiganul fuge de la schit la țiganca aflată acum la curtea boierului, la Suceveni. După cinci ani, năucit de conflict și de consumul de nervi, Neculai Jora moare, nu înainte de a lăsa cu limbă de moarte dorința lui nestrămutată de a
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
înapoieze țiganca împreună cu țiganul. Egumenul refuză hotărât, acceptând doar să restitue în locul Soficăi o altă țigancă. Toate organele de stat, judecătorești, polițienești și religioase sunt alertate de paharnic. Până la urmă instanța judecătorească hotărăște înapoiera țigăncii. Țiganul fuge de la schit la țiganca aflată acum la curtea boierului, la Suceveni. După cinci ani, năucit de conflict și de consumul de nervi, Neculai Jora moare, nu înainte de a lăsa cu limbă de moarte dorința lui nestrămutată de a fi înmormântat la schitul Căpușneni. Starețul
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
de omor uman al lupilor.vechimea spune că aici pe așezarea actuala a satului) la curtea unui domn a trait o tiganca.dupa ce aceasta a născut a fost alungata și copilul i-a fost omorat.in semn de răzbunare țiganca a blestemat satul "Blestem că aici în satul asta să iși înțarce dracul copii"!!!tot legenda spune că balauri diavolești au ieșit din pietre și doar la ruga unei văduve către Dumnezeu acesta a fost omorât de o ceață de
Dienci, Olt () [Corola-website/Science/301972_a_303301]
-
al ploilor influențează semnificativ debitul râului Râșca, afluent de gradul I al râului Moldova; râul Râșca are o pantă medie de 12‰, un debit mediu anual de 1,34 m³/sec., și șapte afluenți constitutivi: Râșca Mare, Râșcuța, Moișa, Slatina, Țiganca, Bogdănești și Jărna. Temperatura aerului este în medie de 7,5 °C/an. Vânturile sunt cele specifice întregului județ Suceava și se datorează în principal celor doi curenți barici - cel din Atlantic și cel din NE Europei, dar în depresiune
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
căpitanul Krusenstern l-a abandonat pe una din insulele Aleutine lângă Kamceatka. La întoarcerea lui în Sankt Peterburg a fost numit "„americanul”". A luptat brav în războiul patriotic din 1812, dar și-a scandalizat familia căsătorindu-se cu o cântăreață țigancă în 1821. Mulți dintre membri familiei Tolstoi și-au dedicat timpul liber literaturii. Contele Aleksei Konstatinovici (1817 — 1875) a fost curtean dar și unul dintre cei mai populari poeți ai Rusiei timpului său. A scris admirabile balade, un roman istoric
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
preocupat de însușirea unor modalități artistice novatoare de expresie în atmosfera cultului pentru pictura ""en plein-air"", ce pregătește apropiata afirmare a impresioniștilor. În cadrul "Expoziției Universale" de la Paris (1867), participă cu șapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul "Tânără țigancă", revine de câteva ori în țară și, începând din 1870, participă la Expozițiile artiștilor în viață și la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte". În anii 1873-1874 face călătorii de studii în Italia (Roma, Napoli, Pompei), Grecia și la Viena
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
vorbim și să nu uităm că nu eram menite să supraviețuim”<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote6sym" name="sdfootnote6anc"><sup>6</sup></a>:</spân></spân></p> „Că te-a învățat pe tine tac-tu că numai curvele poartă chiloți și o țiganca adevărată nu ar face așa ceva de rușine. Adică vrei să-mi spui tu mie că bucățică aia de material care de fapt mă acoperă înseamnă pentru tine o invitație: ia uite ce am eu aici?”</spân></spân><spân style="font-family
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
(în ) (n. 24 octombrie 1946, comuna Țiganca, județul Cahul) este un cleric ortodox român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Hirotonit în anul 1990 ca episcop de Bălți, Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Moldovei (sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Ruse), el a fost izgonit în august
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
titlul de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit (de la răsărit de râul Prut). s-a născut la data de 24 octombrie 1946, în comuna Țiganca din județul Cahul (astăzi în raionul Cantemir), într-o familie de țărani români (Chiril Păduraru și Ana Avram), primind la botez numele + patronimicul de Ion Chirilovici Păduraru. După absolvirea studiilor primare și medii în comuna natală, a urmat cursurile Școlii
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa". În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei și în pastel. Un exemplu important este tripticul "Țigăncile", intitulat si "Bucuria vieții". Pictat în 1911, însă din păcate distrus în timpul războiului, tripticul măsura aproape 3 x 7 metri și înfățișa personaje feminine înconjurate de o natură luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt frământate de neliniște, încercări
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
însă din păcate distrus în timpul războiului, tripticul măsura aproape 3 x 7 metri și înfățișa personaje feminine înconjurate de o natură luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt frământate de neliniște, încercări, suferinți, sugerându-ne aceste stări sufletești, trupurile țigăncilor par asemenea fructelor și florilor care nu întâmplător se află în preajma lor. Trupurile acestea, care nu au nimic din senzualismul vulgar, ci sunt pline de frumusețe, curățenie, sănătate, poarta căldura și aspirațiile vieții." Alte compoziții de concepție asemănătoare sunt "Adam
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
se petrece în timpul războiului civil care opune monarhiei pe partizanii prințului de Urgel. Printre apărătorii regelui se află Contele de Luna ale cărui oști sunt comandate de Ferrando. Acesta povestește cum a dispărut, pe vremuri, fratele Contelui de Luna. O țigancă se apropiase de leagănul în care dormea copilul, care în curând se îmbolnăvi. Acuzată că i-a făcut farmece, țiganca a fost arsă de vie. Atunci fata țigăncii, ca să-și răzbune mama, a răpit copilul, care nu a mai putut
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
Luna ale cărui oști sunt comandate de Ferrando. Acesta povestește cum a dispărut, pe vremuri, fratele Contelui de Luna. O țigancă se apropiase de leagănul în care dormea copilul, care în curând se îmbolnăvi. Acuzată că i-a făcut farmece, țiganca a fost arsă de vie. Atunci fata țigăncii, ca să-și răzbune mama, a răpit copilul, care nu a mai putut fi găsit. Al doilea tablou se petrece în grădina palatului. Leonora, dama de onoare a prințesei de Aragon, îi vorbește
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
Acesta povestește cum a dispărut, pe vremuri, fratele Contelui de Luna. O țigancă se apropiase de leagănul în care dormea copilul, care în curând se îmbolnăvi. Acuzată că i-a făcut farmece, țiganca a fost arsă de vie. Atunci fata țigăncii, ca să-și răzbune mama, a răpit copilul, care nu a mai putut fi găsit. Al doilea tablou se petrece în grădina palatului. Leonora, dama de onoare a prințesei de Aragon, îi vorbește confidentei sale Ines despre dragostea ce o simte
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
Manrico dezvăluindu-se ca partizan al prințului de Urgel. Urmează un duel, cu toate că Leonora se străduiește zadarnic să-i despartă. Ridicarea cortinei descoperă o șatră de țigani. Zorile se anunță iar țiganii slăvesc bucuria vieții lor libere și aventuroase. Bătrâna țigancă Azucena stă lângă foc, cu Manrico alături. Furată de tainice gânduri, ea cântă un fel de baladă despre o femeie arsă de vie pe rug. Melodia stranie se deapănă pe un ritm monoton și se încheie cu o frază șoptită
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
monoton și se încheie cu o frază șoptită: "Răzbună-mă!" Personajul se impune ca luptând cu un destin neobișnuit. Rămas singur cu Azucena, pe care a socotit-o drept mama sa, Manrico îi pune întrebări, la care ea răspunde evaziv. Țiganca povestește cum mama ei a fost acuzată de vrăjitorie de către tatăl actualului Conte de Luna și arsă de vie. Murind i-a strigat Azucenei: "Răzbună-mă !" iar Azucena, pe jumătate nebună, a răpit pe unul din fiii contelui spre a
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
găsește Conacul „”, vizitat adeseori de Aleksandr Pușkin, aflat în exil în Basarabia, între anii 1820-1823. Aici, el cunoaște mai aproape cultura și tradițiile localnicilor și se împrietenește cu familia Ralli-Arbore. Se spune că tânărul Pușkin anume aici se îndrăgostește de țiganca Zamfira, căreia îi dedică câteva poezii. La conacul familiei Ralli-Arbore, în mijlocul unui parc mic, se pot vedea bustul poetului rus, izvorul Zamfirei și alte locuri pușkiniene.
Zamfir Ralli-Arbore () [Corola-website/Science/307703_a_309032]
-
unei fete tinere. În această pictură, Băncilă a reușit să realizeze o psihologie profundă a personajelor, fapt care iese în evidență în primul rând prin contrastul dintre candoarea tinerei și viclenia ghicitoarei. Alte compoziții sociale au fost "Toamnă, Un alcoolic, Țigănci" și "Bavarezul" în care este reprezentat un boem cu beretă și barbă blondă înconjurat de capete de tineri și bătrâni de la țară sau de la oraș. Tematica rurală a fost slab reprezentată la această expoziție. Au fost câteva capete de expresie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
din Socola - Comuna Bucium, astăzi cartier al Iașiului. Aici a făcut Băncilă o serie de portrete la care a avut modele pe hangița Ecaterina Luca, soțul și pe mama ei. Ecaterina Luca a fost înfățișată și în câteva portrete de țigănci făcute tot în acea perioadă. Octav Băncilă își făcea vacanțele la Broșteni în casa sorei lui, Elena, căsătorită cu pedagogul Ion Teodorescu. La Broșteni, pe valea Bistriței, a pictat o mulțime de pânze cu peisaje cu oameni muncind, ciobani și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Octav Băncilă a pictat numeroase vrăjitoare, ghicitoare și cărturărese după cum erau ocupațiile femeilor sau spoitori după cele ale bărbaților. Încă din vremea studenției sale la Iași, artistul a pictat o țigancă bătrână care ghicea în palma unei tinere. De la München a trimis un tablou cu o țigăncușă care a fost expus într-o vitrină din București. Alexandru Toma a văzut acel tablou și a scris un eseu plin de considerații sociale
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]