16,458 matches
-
Arsenievici. Se așezé pe lemn și scoase o țigaré. Își Închipui o scaré lungé de frasin, netedé și albicioasé, pe care o rezema de copaci și de case și putea sé urce oriunde voia el, chiar și pe stîlpi. Trase țigară și se duse mai departe. Se afundé printre brebenei, lovind cu muchea toporului copacii. 17 - De departe cé nu. - Atunci de ce n-am face o carabiné pneumaticé? - Sé tragé cincizeci de mii de metri În sus și cincizeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
prin pédure și sé pascé În liniște brebenei. Pe urmé, cînd se saturé, se Întorc Înapoi În vizuiné și se culcé. Dupé o luné, cînd iepurii cresc mai mari, vii numai și-i prinzi Într-un sac. Nicolai Arsenievici terminé țigară și se apucé sé tîrÎie copaci și sé acopere groapă. Dupé ce puse de-a curmezișul cîțiva copaci mai groși, Nicolai Arsenievici aruncé peste ei crengi și Începu sé le acopere cu pémînt și cu frunze. Lésé numai o gauré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
în viața lui. Nu și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua nevastă, l-a văzut în ultimele săptămîni și mi-a povestit că se închisese într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui. Nu și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua nevastă, l-a văzut în ultimele săptămîni și mi-a povestit că se închisese într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele topite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dau dreptate. Cînd începe să fie idiot, chiar și cel mai inteligent bărbat nu se mai poate opri preț de... uite, un album". Punctul pe care-l folosește în loc de liniuță de unire îmi arde pielea cum m-ar arde o țigară, aplicată sistématiquement. Tu chiar n-ai nici o vină în povestea asta, Iordana? Poate că ai una: nenorocitele de romane ultime. Doar Fluturel ți-a spus, la o lansare de carte, că mergi pe o linie subțire-subțire, între eros și porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mari societari, "Karamy", "Al Gazera" și "Torino", dărîmătura bătrînei de unde-mi cumpăram borș?" Mai viguros, "Extens" chiar vindea: șosete, ca și "Al Sharani". Uite și-un băștinaș: "Vlad Company"", ne-am luminat noi. "Plus o alianță: "Naor & Felicia". Comerțul cu țigări părea cel mai prosper: reclama Golden America se înălța, hăt, deasupra bisericii Vulpe, iar indicatorul spre Bojdeuca lui Creangă era umbrit de chemarea lui Abes-Med la tutun Monte Carlo. Și cîte soluții aveam în față, pe-o sută de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru cîteva clipe lîngă noi, ca un iluzionist. Mișcarea mîinilor, felul cum își încrucișa picioarele (cînd se simțea încolțit de un recital greu și cuta dintre sprîncene se adîncea a neliniște) erau aidoma. S-a prefăcut chiar că pufăie din țigară, cu gestul lui Iordan și jur că am tras pe nări fumul de BT. Invertitul are talent de imitator. I-a imitat și vocea: "După cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau un concert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe mitropolit? Oricum, faptul că tocmai Mistrie s-a găsit să facă rechizitoriul comunismului e unul dintre paradoxurile post '89. Pe vremea ailaltă, obișnuia să repete (l-am auzit și eu spunînd asta) cu modestie jucată și trăgînd dintr-o țigară "Carpați fără": "Ieu nu sînt decît marxist". "Marxist pi o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin aroganță. Nesiguranța pe ce știa (și nu știa multe!), prin disciplină cazonă: "Activitatea pe sector să fie defalcată: trimestru, lună, săptămînă, zi, oră, minut, Ieficient". Cînd era în duși răi, devenea trinitromistrie să fi găsit pe cineva la o țigară sau la un flirt. Pronunța fliort. Numai Unul Mistrie putea fi abătut cu ispita de la trebi. Numai iel putea fi surprins în plin igzirciț erotic. "Cercetarea stă. Te pun în discuție la prima ședință. Mîine! Milucă, adu convocatoru'. Se sabotează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trei căsătorii. Și povestea, în chipul cel mai natural, la toată lumea despre iubita lui din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și oricui se nimerea cu el pe aceeași prispă la o țigară, la asfințit; așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și poveștile străbunicului erau atât de patetice și de vii, încât nu contrariau pe nimeni, nici măcar pe nevestele lui, care asistau cumva curioase și neputincioase la mărturisirile nepermise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără să-și dea seama de schimbare. Tavanul cerului era cupola imensei hale de uzină a pieței. Podurile rulante culisau comandate de macaragii frumoși, pupitrul era butonat atent, ridicând în cârlige sau cu electromagnetul trupurile de fier ale vânzătorilor de țigări, ale chioșcurilor, ale asistentelor în tranzit, ale câinilor maidanezi, ale părinților ce-și duceau în cuști blindate progeniturile geniale spre clasele Liceului de Artă. Un scriitor local nu putea fi ridicat la cer pentru că era alcătuit dintr-un aliaj neferos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ronțăitul greoi al șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului construcției, plânsetul transmis în pereți până în pâlnia acoperișului, era necesar ca din 80 în 80 de metri să se facă un popas de o țigară. Geografia orașului stătea liniștită. Neschimbată la ivirea ineditului turnir. Ca și cum n-ar fi existat. Ca și cum n-aș fi existat, Mitică. Visam ca ea să știe de mine, astfel aflam că exist. Pentru mine timpul nu însemna treptele sale, spațiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a așezat ochelarii după ce i-a șters grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în zori. Cargobot strânse mâinile consumatorilor precum Președintele Republicii, întrebând posac și mecanic pe fiecare de sănătate. Află că încă unul de-al lor a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de partea lor investitori în fabricarea acestor minuscule piese cu rezervor. Invitație nu prea luată în seamă de bursă, pentru că industria de brichete era de multă vreme în recesiune, mai ales de când nimeni altul decât un brăilean descoperise aprinderea chibritului, țigării, ochiului de aragaz și motoarelor cu ardere internă sau cu injecție prin arcul electric produs de privirile bărbaților la trupul frumoaselor din Brăila, proces care putea fi și exportat (desigur, îmbuteliat) prin clonare. N-ar fi zis nimeni nimic, invenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială, grimase, fel de a aprinde țigara, pantomima exprimând temperamentul sangvin sau coleric privirilor analitice: internet-ul timpului. Am uitat de tranzistoarele acelea mici cât o Biblie, îmbrăcate în piele de culoare maron în care n-am știut niciodată, atunci când am fost copil, cum încăpeau artiștii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mascați n-aveau cum să afle că, deja elevi, noi ne vedeam acum, privindu-ne cum încurajăm pe Hugo Mărăcineanu să-i acopere pe Năsuc și Samaliot de ochii profesorilor. Și Hugo picta invizibilul, la adăpostul căruia cei doi scoteau țigările și vodca, atrăgând rând pe rând și pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta saltul în timp. Și, în costume de elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Hugo nu mai avea rezervă. Odată, a încercat pe o vreme ploioasă dispariția profesorilor. Dar pe măsură ce întindea cu pensula vopseaua invizibilă, ploaia o scurgea toată pe noi. Profesorii rămâneau intacți, râzând de noi, vizibili pe bucăți. Din Samaliot se vedea țigara și o mână, din Năsuc, doar nasul lung și picioarele de la jumătate în jos, cu pantofii scâlciați de drumurile spre cârciumă la sfârșitul orelor de școală, din Gustav doar vocea impostată de actor, din Chirilă și Halipa, mirosul de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu 50 de ani în urmă. În clipa aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de a fi. Și abia acum am înțeles de ce Gustav nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lăsat nicio urmă decât cele 35 de pagini din roman. Zilele trecute când m-am întâlnit cu el lucra la capitolul al II-lea care începea de la pagina 36. Ai să-l termini? l-am întrebat. Și-a aprins o țigară. Privea prin mine. În clipa aceea eram iluzie. Am plecat fără să-l salut. Avea deja 60 de ani și nu părăsise acest joc al dedublării. Acel Nilă murise. Era mai singur, mai tăcut, mai ascuns și mai derizoriu. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț ți se tatua numărul de pahare consumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț ți se tatua numărul de pahare consumate, prețul țigărilor fumate, calitatea, taxa de poluare, amenda pentru timpul depășit și impozitul pe locul ocupat. Tatuajul se ștergea automat prin scanare, atunci când repetai turneul bahic cu plata integrală a vizitei precedente și anticipat pentru viitoarele trei sau patru, chiar dacă nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se vor mai spune, se hotăra lumina, scenografia, sonorizarea secvenței ce a fost și va fi interpretată, se bea vodcă subtilă, se fuma o presupusă țigară și se deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]