4,216 matches
-
Începe cu zece. ― Zece, nouă, opt... În tot acest timp mă palpa să vadă dacă n-am fracturi. ― Te doare aici? ― Nu. ― Aici? ― Nț. ― Dar aici? Dintr-o dată chiar mă duru. O străfulgerare, ca o mușcătură de cobră, sub buric. Țipătul pe care l-am scos era un răspuns destul de concludent. ― Bine, bine. O s-o luăm mai ușor pe-aici. Trebuie doar să arunc o privire. Relaxează-te. Doctorul Îi făcu un semn din ochi asistentei. De pe ambele părți, Începură amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
separat de orice legătură cu vreo sferă transcendentă. Erau doar o tehnică de supraviețuire pasiv-agresivă, rezultatul faptului că avea o nevastă cu o voce atât de stridentă ca a mătușii Zo. Da, În capul părintelui Mike se aude ecoul tuturor țipetelor mătușii Zo de-a lungul anilor, Încă de când fusese gravidă nonstop În Grecia, fără să aibă mașină de spălat și uscător. Aud: ― Asta-i viață? Și: ― Dacă te aude Dumnezeu, spune-I să-mi trimită un cec pentru draperii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semnalul că lucrul care mi se Întâmplase putea fi tratat cu lejeritate. Nu era sigură că va fi În stare să procedeze așa, dar voia să vadă cum se descurcă tânăra generație. Deodată se auzi un zgomot ciudat, ca un țipăt de vultur. Interfonul din camera de zi Începu să pârâie. O voce țipă: ― Iuu-huu! Tessie, scumpo! Desigur, manifestările tradiției de emigranți de prin casă nu i se datorau lui Tessie. Cea care zbiera prin interfon era nimeni alta decât Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă. Câțiva s-ar fi adăpostit sub cadavrele colegilor și ar fi stat, încremeniți de groază, până când patrulele i-ar fi găsit și le-ar fi scurtat viața deja condamnată. Probabil țipete și urlete ar fi izbucnit din gurile elevilor ca din gâtlejul animalelor care simt pericolul iminent. Nu cred că tirul s-ar fi oprit numai la noi, cei din curtea interioară. Presupun că ar fi trecut și la cei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vrând să-l acopere. Lumina minciunilor va fi acoperită de umbra adevărului. Nu toate luminile sunt bune, nu toate umbrele sunt rele. "Au ajuns!" "Au ajuns!" Într-adevăr, au ajuns. Pe strada din fața școlii se auzeau motoare mari, ordine și țipete ale civililor. Gălăgia ajungea până la noi, sus, pe acoperiș. Gardienii ajunseră, iar deasupra lor se învârteau în cerc vulturii negri ai morții. Soarele începea să-și piardă puterea asupra pământului. Umbra eternității începea să se facă simțită. Au ajuns, Corvium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
plângând. N-o luase în seamă și zise în continuare, ca și cum ar fi vrut să convingă un copil mic. Michelle, ma Michelle, viens avec moi. Viens avec ton papa! Al... JE NE SUIS PAS TA MICHELLE! JE RESTE ICI... PAPA! Țipătul ei făcu holul mic de primire să răsune, dar Allston ori era de nestrămutat, ori ignora complet dorințele copilului lui. Prostii, zise el încleștându-și dinții. Se aruncă înainte vrând să apuce încheietura Anei. Fără să gândesc, mâna mea apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
transmițătoarele primite. Fiți atenți! Vor ataca acum! Vocea mea răsună în urechea fiecăruia din școală și instantaneu atmosfera deveni incredibil de încordată. Cei de lângă mine își încetară subit lucrul la șuruburi și încremeniră. Imediat, au venit exploziile! Un clic metalic, țipătul sfâșietor de teamă și teroare al unui Gardian nefericit și sunetul teribil al unei ploi de noroi și membre ce se lovesc de protecția geamurilor noastre, credincioasele noastre table. O mină. Gardienii pășiseră în grădina diavolului! Apoi au fost câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tot. Puteam citi pe fața lor sentimentele și repulsia, dar nu aveau ce face. Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când trebuie să pui mâna pe arme, Corvium. Aproape că e romantică... până la fapte. "De ce facem asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au fost salvate. Mi-am păstrat înfățișarea senină, căci pierdeam totul dacă nu reușeam să-mi țin sângele rece. Dutrumof păru să nu-l bage în seamă pe moșneag. Se uita în continuare la mine cu disperare crescândă. DE CE GUVERNUL? Țipătul său a făcut ecouri în toată caverna, iar saliva sa a ajuns până la picioarele mele. Zadarnic. Care e planul tău? îl întrebai calm. Îmi scosesem revolverul și îl țineam în jos, lângă picior. Îl vedea. Disperarea nu-l lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O bubuitură surdă s-a putut auzi până la primul nivel al subsolului câteva momente mai târziu și clădirea s-a cutremurat ușor. Am crezut pentru câteva clipe că e un tunet, cu toate că aceste fenomene se întâmplă rar pe ninsoare, până când țipete și urlete disperate începură să răsune în receptorul din ureche. "MEDIIIIIIIC!!!!" "Ajutor! Ajutor! Pentru numele lui Dumnezeu, AJUTOR!" "Întăriri! Întăriri la etajul trei, deasupra amfiteatrului!" Ceva trebuie să se fi întâmplat! Medici! Duceți-vă și ajutați! Luați pe oricine aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe cei căzuți la adăpost. Nu apucă să facă mai mult de doi pași după baricadă când pieptul îi tresăltă anormal și se prăbuși lângă cei pe care voia să-i salveze. M-am temut de ce era mai rău și țipetele din căști mi-au confirmat temerile. Ana fusese împușcată! Clipe mai târziu, sub foc de acoperire, fusese trasă pe scări și dusă la infirmerie în stare critică. "Cronicare, dă-mi un raport!" Corvium! Slavă Domnului! Adrenalina îmi făcu din sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și urlete deznădăjduite. Erau ordine care nu puteau fi înfăptuite! Un zumzăit începu să se audă de pretutindeni. Se transformă rapid într-un țiuit gros care se subția pe măsură ce treceau secundele. Se opri! Vântul mai aduse la urechile lor niște țipete, apoi totul se făcu lumină! Credeau că au fost orbiți, căci nu mai vedeau nimic decât alb. Totul era alb! Nici mâinile în fața ochilor nu le vedeau! Stăteau încremeniți, lipiți de trunchiurile Spinilor, temându-se pentru viața lor. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în stratul gros de zăpadă și mârâiau ușor înfundat. Corvium se apucă instinctiv de numărat. 1... Focul rapid se opri! Nimeni nu mai trăgea. Zgomotul și zarva muriră și locul lor îl cedară liniștii nepământene. Clipele deveneau secunde. 2... Un țipăt de durere se auzi din apropiere! Fu curmat un moment mai târziu. Apoi un altul izbucni și avu aceeași soartă. Secundele deveneau minute. 3... S-a auzit o încleștare de arme și imediat un strigăt scurt de agonie. În scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
n-ar fi fost atât de inconsecventă! — S-a mai văzut cum anumiți oameni au început să se cumin țească imediat ce au ajuns într-o situație dezonorantă, într-o lo cu ință sub orice critică... Ca a Iuliei, răsună un țipăt sfâșietor în sufletul bătrânului. Insalubră. Mucegaiul și umezeala și-au luat deja tributul. Viața Scri boniei! Durerea sufletească și frica sunt uneori mai de efect decât acțiunile binefăcătoare. O vede chinuindu-se să vorbească convingător. Încearcă acum să apeleze la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât un sac de nuci. — Genunchiul ăsta bolnav nu mă mai ține, șuieră el greoi. — Să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste gură. Mai multe profesoare se năpustesc la ea: — Nu-i nimic de râs... — ...și nimic obscen... — Da’ ce-am zis? protestează fata. — Taci, obraznico! Asta-i tot Claudia, suspină Occia. Aude un „pleosc“ dat cu sete, urmat instantaneu de țipete de plâns. Lângă ea, Domitia - căreia abia i s-au uscat lacrimile - se pune și ea pe urlat. Lucrurile se petrec prea repede pentru ca Occia să poată interveni. I-au încetinit și ei reacțiile din cauza vârstei. E conștientă că, după
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
serba odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în primul rând că de ceea ce se întâmplă în casa lor depinde soarta și salvarea întregului popor. Un urlet ca un vaiet prelung ajunge până la ea. E zgomotul tunetului sau un țipăt omenesc? Vede o schimbare în atitudinea celorlalte preotese. Se oprește înfricoșată. Acum ce mai este? Nimeni nu spune nimic, nimeni nu se mișcă. Au înțepenit toate? Un al șaselea simț o avertizează că le-a ieșit în cale o prezență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vestală. Toate sunt pierite de spaimă. Occia se ridică cu greutate. Ră mâne dreaptă, cu ochii goi ațintiți înainte. Se miră ea însăși că mai are putere să vorbească. Da, rostește slab. A lovit-o fulgerul. Dar, dinăuntrul ei, un țipăt deznădăjduit se înalță: — A fost violată! CAPITOLUL V Vipsania se oprește lângă fântână și-și îngăduie o clipă de răgaz. Dintotdeauna i-a făcut plăcere să savureze acest loc plăcut și răcoros, pentru că de aici se vede toată grădina și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu primește nici un răspuns, dar nimic nu-l poate descuraja să-și manifeste entuziasmul: — Măi să fie! — Ce-i? mormăie Rufus amorțit. — Se prefac că se apără, ca și cum s-ar lupta pe marginile țestoasei. Își exprimă emoția cu un nou țipăt: — Măiculiță! S au încăierat în centrul ei! Sar și țopăie de parcă s-ar afla pe pământ! Surplusul de energie îl face să se uite din nou la Rufus, care îl întâmpină cu o privire ironică. — Nu-i așa că mai ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-au auzit țipete și vreo zece japonezi s-au luptat să iasă afară. Am strigat la ei prin întuneric să nu iasă pe punte. Dacă ieșeau pe punte fără frânghii de salvare cum erau, fără îndoială că aveau să fie măturați de valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se auzeau țipete desperate de oameni. Am încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât în patru labe ca un câine pe coridorul plin de apă și până la urmă am ajuns înapoi la cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele ascuțite ale pescărușilor. Briza mării le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]