7,946 matches
-
foc fusese alipit pe braț, soldatul ținu pecetea de fier înfierbântat până la roșu, mult mai mult decât ar fi fost necesar, iar apăsarea fu atât de puternică încât atunci când fierul fu tras cu rapiditate înapoi, își pierduse cunoștința din cauza durerii. Țipase din toți rărunchii, ținut de patru ostași, care îl loviseră de mai multe ori. După ce leșinase, cineva aruncase peste dânsul o găleată de apă pentru că procuratorul îl ceruse înapoi pe treptele din pretoriu în fața mulțimii în cel mai scurt timp
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MĂ ÎNTORC Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mă întorc din mine..., uneori acasă Și țipă vremea-n rama de argint, O frunză galbenă e scuturată Și se revoltă zeii din Olimp. Pe clanța ușii tremură rugina, Și-n balamale cuvinte-au înghețat, Pe un perete cresc firesc liane Nu am găsit nimic din ce-am
MĂ ÎNTORC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349553_a_350882]
-
pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
noștri din morminte și satul care-mi este rudă. Trec albe păsări mari de ger prin iarna care nu se mai termină, pe-aici eu mă destram stingher și îmi ești icoană de lumină. Din câte osândiri m-ai scos, țipând în disperări cu voce spartă. de-ndepărtări mi-e chipul ros și-atât mai văd; cum plec din poartă. Icoana în perete se destramă; plângând subțire-ntr-un ungher, în fiecare noapte treci o vamă cu ruga ta, urcându-te
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere în lungul canalului. Slăbesc rezistența nailonului și las să ia fir, în timp ce mulinez continuu. Tamburul mulinetei scârția gata să cedeze. În loc să strângă nailonul, mai tare se desfășura
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
strident,că băboiul, zvrrr! cu parul: “Uite-a dracu, miorlăita! Ea face-ntreg scandalul.” - Sât! punem mâna la gură, căci în râs dacă pufnim, Ai să vezi ce-alergătură, bâte-n cap ce-o să primim. Când vede geamul deschis: scandal, țipă îndrăcit... “Intră-n casă, când ți-am zis!”Moșneagul s-a zăpăcit. Urcă pe scări, nervos, trage ușa: „ zdranc!” zăvorul; Pe când noi stăteam sub tei îmbrățișați, fiindcă dorul Ne-a unit și putem pleca, iar fereastra cu zăbrele... Se uită
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
apă chioara se numește ceai și pe unde gândacii umblă pe și sub paturi. Eu când mă operasem condițiile din spital erau excelente, mai ales la triaj, unde infirmierele și mai ales multe asistente medicale cu aere de dive bosumflate țipă la tine dacă vorbești la telefon, unde pazncii se răstesc la cei care vin cu pacienți că la animale, unde praful este că la mama lui, unde lipsa de doctori de gardă și de asistenți te face să aștepți și
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
animale de casă, Implanturi pe oameni Paiață prin cenzura de măruntaie De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Foci pârjolite de sufletul apelor din Nord Caribou alerga în sihăstria aceea Sufletul se strămuta acolo unde orbește lumina Focile țipau din adâncul glacial al apelor Închipuiri, spiriduși protectori în forme de animale departe, departe, departe Vracii șopteau învățături de taină Sufletul apelor se transforma într-una cu fiecare zi din an Referință Bibliografică: Jurnalul cu vise al Juliei May de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
despre hăituirea ursului Despre ursul ascuns în tufiș O închipuire bolnavă Despre un urs invizibil Despre ursul întunericului Despre un urs colosal În tufișuri fantastice-n noapte Închipuiri despre hăituirea ursului Închipuiri despre visul cu vulpe Închipuiri despre vulpea care țipă Despre nenorociri iminente Închipuiri despre ghionoaia Ghionoaia care zdrobește gospodăria Închipuiri despre plecarea eternă Ale cui închipuiri, ale cui închipuiri ? În oglinda cu vise a lumii De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Referință Bibliografică: Jurnalul cu vise
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
că nu mai sunt cel ce am fost sunt doar o metaforă care îmbracă o stare iar identitatea mea e un drum imaginar semnalizat intermitent oricum nu mai contează... tu ești femeia - cod deși dormi cu fiecare în pat nu țipi nu urăști și nici nu iubești ci doar mergi pe o linie continuă Referință Bibliografică: femeia cod / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile
FEMEIA COD de TEODOR DUME în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350355_a_351684]
-
în zare Și-n cețuri de apus Caii-nfloreau albaștri Triști proiectați pe râpi Ducând pe ei poporul Arzând și violet Răsunau codrii roșii De țipete și toamne Și-un corn se-auzea straniu Din începutul lumii Și răsărea pustie Țipând înalt sub cer Și se-ndoiau demenții C-ar urmării ceva Și-n liniștea de sfere Și toamne de uraniu Apărea însăși fiara Pe fața vreunui lac Și iar porneau sălbatic Popoarele pe cai Târziu se mișca bolta Înalt deasupra
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
spoturi, acum se vedeau doar niște pete neclare de pe hainele cauciucate și viu colorate ale tinerilor. În învălmășeala care se iscase și devenise de-a dreptul de nesuportat, niciunul dintre ei nu știau cum să găsească ieșirea din discotecă. Unii țipau, înjurau, se îmbrânceau între ei și alții râdeau. Deodată se auzi vocea răsunătoare a Arabului, de la pupitrul lui Dj Johnny: - Aloooo! Alooo, oameni buni! Liniștiți-vă! Că nu vă mănâncă nimeni prin întuneric, iar daca vreți să plecați, nu vă
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
râdeau. Deodată se auzi vocea răsunătoare a Arabului, de la pupitrul lui Dj Johnny: - Aloooo! Alooo, oameni buni! Liniștiți-vă! Că nu vă mănâncă nimeni prin întuneric, iar daca vreți să plecați, nu vă oprește nimeni! În primul rând nu mai țipați și nu mai înjurați, că nu-i vina nimănui că s-a oprit curentul. În al doilea rând, cine vrea să plece, e poftit din partea mea să caute cu grijă ieșirea și ... out! S-a-nțeles? Iar cine mai dorește
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
cât și mine de atâția ani fără glas în oglindă cu făgăduințe și vise Mi-a tăiat răsuflarea în zori cu primul magic boboc floare brodată-n azur și penița Zi cu soare, noapte cu luna enigmă cu clopoței acvatici țipat în viață, un țipat și-atât Pomul Vieții cel tainic Referință Bibliografica: POMUL VIEȚII / Mariana Zavati Gardner : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Zavati Gardner : Toate Drepturile Rezervate
POMUL VIETII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350441_a_351770]
-
lui era diferit de pianele de cameră - mai puternic, mai grav, mai amplu, iar notele înalte aveau rezonanță metalică. Era pianul meu de concert pe care-l vândusem vecinilor de la etajul 8 când ne mutasem din Drumul Taberei. - Andrei! - am țipat și am început să fug în direcția de unde venea sunetul. Dar era undeva departe, iar când am cotit după câteva stânci l-am pierdut. Am început să cânt din nou pentru a-l provoca să-mi răspundă. Iar el a
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
nu-i spui: De ce nu ești erou? Amintiți-vă de eroii și sfinții închisorilor comuniste! Există, chiar și un imn al eroului: „Când îți este somn, să nu dormi. Când îți este foame să rabzi. Dacă te doare să nu țipi. Dacă îți este greu, să mergi înainte”. Astăzi, din păcate, asistăm la o încercare de inoculare a unei înțelegeri greșite a instituției eroului în societatea contemporană, care ar fi, după opinia unora, doar aceea de a se afla în treabă
IN MEMORIAM – LOCOTENENT AVIATOR ŞTEFAN HENCZ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349168_a_350497]
-
nu-mi iese! Nu fac!”. Și acesta i-a zis: „Tu pictează că Dumnezeu notează! Tu fă-ți treaba!”. Eu fiului meu îi spun, nu agresiv, îl avertizez. Mai devreme sau mai târziu, asta se numește ascultarea târzie. Și eu țipam la tatăl meu când aveam 17 ani și am spus: „Nu înțelegi că Ceaușescu este viitorul? Nu înțelegi că se construiește? Nu înțelegi că țara asta este pe un făgaș bun?”. Și tatăl meu nu mi-a răspuns. Tatăl meu
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
înțelegi că se construiește? Nu înțelegi că țara asta este pe un făgaș bun?”. Și tatăl meu nu mi-a răspuns. Tatăl meu se uita pe fereastră. Mă făcuse la 53 de ani. Rahatul ăla de om de 18 ani țipa la un om de 73 de ani care văzuse istoria în care Dumnezeu circula firesc. Nici nu mi-a zis să mă duc la biserică. Se uita pe fereastră și a zis: „Comuniștii nu vor avea recoltă nici anul acesta
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
vor ajunge să construiască cum se construiește acum comunitatea europeană. Fără fundament creștin. Comunitatea europeană fără creștinism este asemenea cu Turnul Babel. Iar la Turnul Babel când cădea un om de pe schelă nu ziceau nimic, când însă cădea o cărămidă țipau înnebuniți. Oamenii au devenit cărămizi. Nici măcar instrumente. Sunt cărămizi. Și atunci ca să învii mortăciunea asta, trebuie să faci curățenie la tine în parohie. Deci trag semnalele mele de alarmă. Și întotdeauna o voi lua contra curentului. Esop a zis așa
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
Ce este măsură-n nemăsură ... Iar mirosul de trandafir îți oferă Realitatea ruptă-n bucăți Pe care nimeni nu o mai așează la loc! ZBATERE Am în mine o pasare, Dramă mea, tot pasăre. Nu face ouă de aur Ci țipă, doar țipă Țipă prelung... Pasăre din lăuntrul meu, Cine te-a legat de picior? APARENTE De multe zile ochii mei întreabă Când îi las să se-nvelească în pleoape. Prin ierburile mari, În jur, numai lupi tăcuți Nici urma de
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
măsură-n nemăsură ... Iar mirosul de trandafir îți oferă Realitatea ruptă-n bucăți Pe care nimeni nu o mai așează la loc! ZBATERE Am în mine o pasare, Dramă mea, tot pasăre. Nu face ouă de aur Ci țipă, doar țipă Țipă prelung... Pasăre din lăuntrul meu, Cine te-a legat de picior? APARENTE De multe zile ochii mei întreabă Când îi las să se-nvelească în pleoape. Prin ierburile mari, În jur, numai lupi tăcuți Nici urma de miei. Ce
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
-n nemăsură ... Iar mirosul de trandafir îți oferă Realitatea ruptă-n bucăți Pe care nimeni nu o mai așează la loc! ZBATERE Am în mine o pasare, Dramă mea, tot pasăre. Nu face ouă de aur Ci țipă, doar țipă Țipă prelung... Pasăre din lăuntrul meu, Cine te-a legat de picior? APARENTE De multe zile ochii mei întreabă Când îi las să se-nvelească în pleoape. Prin ierburile mari, În jur, numai lupi tăcuți Nici urma de miei. Ce frumoasă
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
și asociere în vederea schimbării ordinii de stat! Zece lei cu care se puteau cumpăra cinci pâini negre. Și totuși printre anchetatori mai erau și oameni de suflet și atunci când rămânea singur cu unul din aceștia, îi șoptea din vârful buzelor: Țipă, zi că te doare, roagă-mă să nu te mai bat! - pentru că și ei se temeau și se turnau unul de altul. Primăvara se colectau muguri pe care-i strângea pădurarul pentru pepiniere. Alergam prin zăvoi după ei, până la predare
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Aerul frigea. Pentru a putea respira, țăranii intrau, cu cățel și purcel, în beciuri adânci. Doar în ziua aia era ceva forfotă. Aveau distracție. Copiii făceau întrecere, care să nimerească, cu bolovani, testiculele lui Amza. Nici nu mai putea să țipe de durere. Muștele se îngrămădeau, atrase de untura, care, acum, încinsă de soare, îi frigea pielea mai rău decât focul. O vădană miloasă, a alungat copiii și i-a dat ceva apă de băut. Spre seară l-au plimbat prin
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]