2,108 matches
-
definită diferențierea de hernia Bochdaleck. Diagnosticul este stabilit prenatal la 76,4% din cazurile cu agenezie diafragmatică (față de 12,5% în cele cu hernie Bochdaleck) [116]. Erori de diagnostic Cele mai frecvente erori în diagnostic se fac cu:afecțiuni pleuro-pulmonare: abces pulmonar, stafilococie pulmonară, hamartom, neoplasmul bronhopulmonar, chist aerian pulmonar, plămân polichistic, chist hidatic pulmonar, revărsate pleurale; afecțiuni mediastinale: chiste mediastinale sau tumori solide mediastinale (teratom, limfom), diverticul pericardic;afecțiuni diafragmatice: hernia hiatală, eventrația sau relaxarea diafragmatică, tumori diafragmatice;afecțiuni abdominale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
bronhopulmonar, chist aerian pulmonar, plămân polichistic, chist hidatic pulmonar, revărsate pleurale; afecțiuni mediastinale: chiste mediastinale sau tumori solide mediastinale (teratom, limfom), diverticul pericardic;afecțiuni diafragmatice: hernia hiatală, eventrația sau relaxarea diafragmatică, tumori diafragmatice;afecțiuni abdominale: chist hidatic hepatic, sindrom Chilaiditi, abcesul subfrenic [57, 68]. În statistica personală am depistat erori de diagnostic la 16,83% din cazuri. Toate diagnosticele eronate au fost ale unor afecțiuni toracice și nici unul al patologiei abdominale. Explicația posibilă este că toate aceste diagnostice eronate sunt rezultatul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
nebun! Nu te-oi mai stînjeni, copila,-adio, Nici întîlni, nici nu ne-om mai vedea. Dar carnea mea ești, sîngele meu, fiica, Sau mai degrabă-o boală ești în carnea-mi, Silit să-i spun a mea. Ești un abces, Un ulcer rău, un obrintit furuncul În sîngele-mi stricat. Dar nu vreau să te cert. Rușinea vină cînd o vrea, n-o chem, Nu-nvoc pe Cel cu trăsnet să lovească, Nici te pîrăsc lui Jupiter la tron. Îndreaptă-te cînd
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
celiaci și pancreatico-duodenali, în ficat și peritoneu. Metastazele extraabdominale sunt neobișnuite [37]. Complicațiile Apar în urma extensiei tumorale și cauzează decesul pacienților. Aceste complicații se clasifică în: vasculare (tromboze cu atrofia lobului hepatic ipsilateral), ale obstrucției biliare (hemobilie, angiocolită, insuficiență hepatică, abcese hepatice, șoc septic). Angiocolita poate să fie uneori iatrogenă, secundară intervențiilor de drenaj biliar [19, 38]. Prognosticul Majoritatea pacienților cu colangiocarcinom extrahepatic avansat vor deceda în decurs de 3-6 luni de la diagnostic, ca urmare a angiocolitei și a insuficienței hepatice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
în vena portă sau în venele hepatice. Metastazează într-o serie de sedii extrahepatice și are o predilecție crescută pentru stațiile ganglionare regionale (porta hepatis, ganglionii celiaci și ganglionii pancreatico-duodenali) [19, 22]. Complicațiile Sunt cauzate de obstrucția căilor biliare (angiocolită, abcese hepatice) și de înlocuirea parenchimului hepatic funcțional cu parenchim tumoral (insuficiență hepatică) [19]. Prognosticul Colangiocarcinomul intrahepatic are un prognostic mai rezervat decât cel ductal extrahepatic, deoarece prezentarea se face de cele mai multe ori în stadii avansate. Doar 20% dintre pacienți sunt
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
petrol, argilă etc. Paralel și după caz, se practică masajul, sudația, venesecția, purgațiile, calmantele, sugestionările. Papirusurile au păstrat înscrisuri privind dozajul medicamentelor, numărul și denumirea bolilor destul de numeroase între care și afecțiunile renale, vaginale, otorinolaringologice, vertigiile, stările lipotimice, inflamația, luxația, abcesul, retenția urinară, afecțiunile hepatice și stomacale, dar și epilepsia considerată manifestare a duhurilor rele instalate în om. În cazul traumatismelor multiple asistența sanitară începea cu capul. Traumatologia era și cea mai veche specialitate și cea mai avansată. Pe papirusul Edwin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pacientul fiind ținut în poziție așezat și atenuându-i-se durerile cu poțiuni analgezice opiacee, precum vestitul „népenthés“. Dezinfecțiile se făceau cu produși aromatici, rănile erau suturate și pansamentul utiliza un produs scămos peste care se folosea o bandă. Arsurile, abcesele, circumciziile, castrările erau tratate profesional. Pentru anesteziile locale se utiliza și gazul carbonic, oțetul și pulberea de marmură. Cauterizările se făceau cu fierul încins la roșu. Pentru cunoașterea medicinei Egiptului Antic, Papirusul Ebers (datat 2000 î.Chr.) rămâne documentul principal
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
soțiile, profesorii Își denunțau studenții, iar preoții dădeau informații despre credincioși. șase milioane de cetățeni ai RDG (o treime din populație) aveau dosar la Stasi. Întreaga societate fusese infiltrată, divizată și pervertită de gardienii ei autodesemnați. Pentru a sparge acest abces de frică și suspiciune reciprocă, guvernul federal a numit În decembrie 1991 o comisie condusă de fostul pastor luteran Joachim Gauck, cu misiunea de a gestiona arhivele Stasi și a Împiedica folosirea lor abuzivă. Cetățenii aveau posibilitatea să afle dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în unele infecții cu Listeria monocytogenes,si limfoide în inflamațiile subacute ale rumegătoarelor și ale suinelor. După sediul și caracterul colecțiilor purulente se deosebesc: empiemul, flegmonul, pustula și abcesul. Empiemul (gr. en = în și pyon = puroia este inflamația purulenta localizată la nivelul cavităților, caracterizată prin acumularea unor mari cantități de puroi în lumenul acestora. Se utilizează expresiile de: empiem al pungilor guturale, empiem articular, empiem pleural etc. Flegmonul (gr.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și exsudatul seros, care constituie conținutul pustulei migrează din capilarele subbazale prin diapedeza. Pustulele sunt frecvent întâlnite în epiteliile care vin în contact cu factorii traumatici (piele, mucoasa prestomacelor, dar și în unele boli specifice virale sau bacteriene (exantemele infecțioaseă. Abcesul (lat. abcesus = delimitata este inflamația purulenta a unui organ sau țesut, delimitata de o anumită zonă. Aceasta delimitare este opera țesutului mezenchimatos local, care la incitația produșilor MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 127 biochimici din zona de exsudație leucocitara se hiperplaziază și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
monocite, histiocite și limfociteă încep să se multiplice și să se diferențieze în direcție macrofagică și plasmocitară, să sintetizeze precursori de colagen și să contribuie la formarea unei bariere celular-fibrilară, cunoscută sub numele de membrana piogena sau mai corect peretele abcesului. Denumirea de membrana piogena este improprie. Ea a fost atribuită considerându-se că țesutul mezenchimal este generatorul puroiului. Actualmente se acceptă că elementele constitutive ale puroiului provin în cea mai mare parte din circulația locală prin exsudație. Peretele abcesului are
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
peretele abcesului. Denumirea de membrana piogena este improprie. Ea a fost atribuită considerându-se că țesutul mezenchimal este generatorul puroiului. Actualmente se acceptă că elementele constitutive ale puroiului provin în cea mai mare parte din circulația locală prin exsudație. Peretele abcesului are un rol de detersie, de adaptare și de apărare. Pentru această pledează și constituția lui citologica. În peretele unui abces matur se pot identifica trei zone (Fig. 2.27Ă zona internă, zona mediana și zona externă sau periferica. Fig
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
se acceptă că elementele constitutive ale puroiului provin în cea mai mare parte din circulația locală prin exsudație. Peretele abcesului are un rol de detersie, de adaptare și de apărare. Pentru această pledează și constituția lui citologica. În peretele unui abces matur se pot identifica trei zone (Fig. 2.27Ă zona internă, zona mediana și zona externă sau periferica. Fig. 2.27. Schemă structurii peretelui abcesului (după Viorel Ciureaă: a - capsula conjunctiva; b - zona fibroblastica; c - zona macrofagelor; f - zona leucocitelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de adaptare și de apărare. Pentru această pledează și constituția lui citologica. În peretele unui abces matur se pot identifica trei zone (Fig. 2.27Ă zona internă, zona mediana și zona externă sau periferica. Fig. 2.27. Schemă structurii peretelui abcesului (după Viorel Ciureaă: a - capsula conjunctiva; b - zona fibroblastica; c - zona macrofagelor; f - zona leucocitelor neutrofile; e - zona de liza Zona internă, în contact direct cu exsudatul purulent, este zona de detersie (fr. detersion = curățirea fiind adaptată pinocitozei și fagocitozei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mari, cu multă IOAN PAUL128 citoplasma ușor bazofila și un nucleu ovalar, sărac în cromatina, împins la periferie. În citoplasma acestor elemente se pot identifica adesea granulocite fagocitate, fragmente nucleare, mase proteice, vacuole de dimensiuni variabile. Zona mediana a peretelui abcesului este zona reparatorie. La nivelul ei se relevă o accentuată acumulare de celule provenite parte din exsudație, parte din proliferarea mezenchimului local, cu diferențierea elementelor noi în histiocite, limfocite, plasmocite, fibroblaști și fibrocite. Concomitent cu hiperplazia liniei conjunctive a mezenchimului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
țesut de granulație. Îl vom întâlni în toate procesele reparatorii din organism. Zona externă este zona de apărare, constituită din țesut fibros secretat de către fibroblaste. Fibrele de colagen se orientează circular și delimitează net focarul inflamator de țesutul înconjurător. Evoluția abcesului este pendinte de reactivitatea organismului și de agresivitatea agentului patogen. Printr-o activitate endocitară crescută se poate realiza resorbția puroiului și organizarea conjunctiva a focarului; este evoluția cea mai favorabilă. Alteori agresivitatea agentului patogen determina intoxicarea și moartea macrofagelor zonei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de reactivitatea organismului și de agresivitatea agentului patogen. Printr-o activitate endocitară crescută se poate realiza resorbția puroiului și organizarea conjunctiva a focarului; este evoluția cea mai favorabilă. Alteori agresivitatea agentului patogen determina intoxicarea și moartea macrofagelor zonei interne, dimensiunile abcesului crescând continuu. În alte situații, prin acțiunea litica a enzimelor existente în masă de exsudat se produce topirea țesuturilor într-o zonă cu rezistență mai scăzută și abcesul se deschide în interiorul unei cavități, al unui canal sau al unui vas
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Alteori agresivitatea agentului patogen determina intoxicarea și moartea macrofagelor zonei interne, dimensiunile abcesului crescând continuu. În alte situații, prin acțiunea litica a enzimelor existente în masă de exsudat se produce topirea țesuturilor într-o zonă cu rezistență mai scăzută și abcesul se deschide în interiorul unei cavități, al unui canal sau al unui vas. Exsudatul revărsat va determina apariția unor noi focare inflamatorii prin continuitate sau metastazare. Deschiderea abcesului se poate face de asemenea la exterior. Prin revărsarea conținutului rezultă o excavație
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
exsudat se produce topirea țesuturilor într-o zonă cu rezistență mai scăzută și abcesul se deschide în interiorul unei cavități, al unui canal sau al unui vas. Exsudatul revărsat va determina apariția unor noi focare inflamatorii prin continuitate sau metastazare. Deschiderea abcesului se poate face de asemenea la exterior. Prin revărsarea conținutului rezultă o excavație căptușita cu țesut de granulație cunoscută sub numele de ulcer sau un canal cu diametru variabil denumit fistula sau traiect fistulos. Și aceste structuri patologice sunt delimitate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
înconjurător prin. țesut de granulație. Trecerea exsudatului purulent în circulația sanguina și înmulțirea continuă a germenilor în sânge poartă denumirile de piemie și septicemie. Posibilități de metastazare și de piemie există în toate formele inflamației purulente. Fistulizarea este frecvență în abcese și în flegmoane. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 129 Inflamațiile gangrenoase Inflamațiile gangrenoase sunt o complicație a inflamațiilor exsudative, caracterizate prin existența exsudatului ihoros, exsudat fibrinopurulent bogat în reacții enzimatice litice și în germeni anaerobi. Locul acestor forme de inflamație nu este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
serotonină (5 hidroxitriptaminăă eliberată de mastocite, mult mai frecvente în țesuturile peștilor decât în ale mamiferelor. Exsudația la pești este constituită din granulocite, neutrofile, monocit-macrofage, limfocite și trombocite. Inflamația supurativa sau purulenta este de intensitate mai redusă decât la mamifere, abcesul observându-se destul de rar. Mediul lichid, în continuă mișcare, spală suprafață plăgilor și cicatrizarea în mediu umed este încetinita. Deși inflamația granulomatoasă este adesea observată, ea este numită inflamație fibroasa de tip granulomatos, fiindcă celulele gigante sunt foarte rare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
LICHID CEFALORAHIDIAN Reprezintă un traiect de comunicare directă între spațiile subarahnoidiene și compartimentul extracranian, secundar unei soluții de discontinuitate osoasă. Cel mai frecvent apare în cazul fracturilor de baza craniului. O fistulă LCR netratată, poate duce la meningită sau chiar abces cerebral. Examenul CT cu și fără contrast, evidențiază cele mai fine linii de fractură ale bazei de craniu (fig. 3.39), iar examenul RMN fără contrast, în special prin utilizarea secvențelor T2 ponderate (CISS, SPACE), evidențiază traiectul fistulos de comunicare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
purulentă - recurentă și/sau persistentă, eventual fetidă sau hemoptoică (în fazele acute depășind 50 ml/24 h); - dispnee de efort sau repaus; - semne generalizate de infecție. Se includ în acest grup: - supurații bronșice - bronșite cronice purulente, bronșectazii supurate; - supurații pulmonare - abcese pulmonare, supurații pulmonare, difuzepioscleroză pulmonară. Supurații bronhopulmonare Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și al capacității de muncă în supurațiile bronhopulmonare cronice ┌────────────────────┬───────────┬──────────┬────────┬────────────┬──────────┐ │Clinic și funcțional│ Exacerbări Pun problema aprecierii incapacității și a deficienței funcționale în următoarele situații: a) determină sechele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
utilizează, de regulă, scoruri semicantitative, cel mai cunoscut fiind Crohn's Disease Activity Index (CDAI), ce cuantifică 8 variabile: numărul de scaune lichidiene sau moi, durerea abdominală, starea generală, numărul complicațiilor (artrite, uveite, eritem nodos sau stomatită aftoasă, fisuri sau abcese anale, fistule, febră), utilizarea opiaceelor antidiareice, prezența maselor abdominale, hematocritul și procentul deviației greutății corporale față de standard. - CDAI sub 150 - remisiunea bolii; - CDAI între 200-450 - activare moderată a bolii; - CDAI peste 450 - boală cu activare severă. În practică, se utilizează
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]