3,167 matches
-
un eșec (sau toate), o neputință, un trecut ratat și un viitor fără speranță. Când vorbesc despre descompunere, vorbesc despre o operație cumva matematică: a desface în părți elementare ceea ce este excesiv împletit și de aceea e nerezolvabil. Până și abisul, dacă poate fi cumva parcelat, aproximat, pus în cuvinte, devine măsurabil și, în felul acesta, controlabil. Încetîncet, marele necunoscut care ne înconjoară și ne cutremură a fost domesticit nu doar prin evoluție istorică, ci și prin poezie. Ai fost la
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu). Cînd scrie că "moartea este înaintarea cu spatele", știe totul, regia este intrinseca, cînd povestește cum tatăl lui îi cuprinde mîinile, obosit, se gîndește să des-fiinteze utopia și atunci practică un fel de negare a regiei. Fără să
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu). Cînd scrie că "moartea este înaintarea cu spatele", știe totul, regia este intrinseca, cînd povestește cum tatăl lui îi cuprinde mîinile, obosit, se gîndește să des-fiinteze utopia și atunci practică un fel de negare a regiei. Fără să fie
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 311. footnote>. Deci, Sfântul Grigorie nu asimilează total platonismul în teologia sa mistică. Pentru Părintele nyssean, abisul dintre necreat și creat este atât de mare încât sufletul nu are nici o posibilitate de a-l depăși. Adică, nu există extaz în care sufletul să-și părăsească natura creată și să treacă în necreat, care poate fi regăsit în
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
amestecate cu luminițele ochilor/ tăi, mănunchiuri de steluțe, deasupra/ gheții patinoarului/ din grădină. Și tot felul de materii/ rupte, împrăștiate, din câmpul tău energetic... Ai fost azi/ pe aici? Parcă mi te închipui: purtând/ resturi animale și spori, dispărând în abis, visătoare...// Restul? E în fotografie, în spatele căreia/ pâlpâie ceva.". Textul este întru totul caracteristic pentru lirismul sincopat al lui Liviu Ioan Stoiciu; și pentru scenografia sa dezarticulată. Procesul creației poemului pare mai important decât produsul finit. Când acesta e în
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
și-le închipuie altfel decât în "freamătul furtunii", în "plânsetele delfinilor" și al "prietenilor de suspin", leșul fiind apoi slobozit "în valuri înspumate". Căci, în ciuda martiriului la care îi condamnă pe marinari, marea este, pentru acest om al mării, un abis luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
în ciuda martiriului la care îi condamnă pe marinari, marea este, pentru acest om al mării, un abis luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
condamnă pe marinari, marea este, pentru acest om al mării, un abis luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este atât
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este atât recitirea versurilor, cât revelația povestitorului Nicolae Balotă. Tot printre cărțile trecute în
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor și nimeni nu-i nicăieri noi ființe zilnic se nasc cum fantoșele din biete petice și nimeni nu-i nicăieri viii și morții din decembrie locuiesc în bună înțelegere în aceleași palate. ßi e tot ce știi Și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
pe care l-ai dorit al tău la nesfîrșit te stăpînește. Fie! În mine drumurile se zbat ca peștii în plasă mucezește absența iar cîțiva admiră dîra de sînge a privighetorii ucise pe cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
de unde în atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și mărăcinișuri uscate în soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Înregistrare ca pe bandă nu transpare niciun gând meditativ, niciun fior spiritual, acoperit complet de materialitatea Înăbușitoare din jur. Conștiințele se află Într-o permanentă stare de surescitare nervoasă, fiindcă dincolo de margine acestei vieți, ea Însăși o prăpastie, se deschide abisul bolii (Neliniștea prezintă sentimentul Înfrigurat al femeii față de care bărbatul este neatent, indiferent,incapabil să-și dea seama că soția sa este amenințată de boală) ori al morții. Depresive și frustrate, personajele se regăsesc singure (căci obiectivitatea autoarei este perfectă
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
îl atrage mai intens decât rodul semn că există și fructele inaparente ale voinței de a-ți încerca șansa precum și împrietenirea ta cu neprevăzutul chiar dacă nu îi cunoști acestuia poamele în tremurul acestei crengi-mână care își ține îndepărtatul fruct deasupra abisului vibrează toată viața probabilităților la dispoziția cărora trebuie să te ții bine pregătit deși orice pas în plus ar fi o cădere sigură soarta va fi totdeauna mai tare ca tine însă numai tu inventezi „sacrele jocuri” ale forței tale
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
ce-i afectează pe mai toți, fără excepția celor ce invocă, la tot pasul, moartea voluntară. Care, la ei, e o idee fixă, fixându-i ca pe niște stane, literalmente așadar, pe pragul strâmt dintre o viață fără savoare și abis. Bieți histrioni sau cabotini ai sinuciderii cu public, ei fac gimnastică (de înviorare?), zilnic, pe marginea ferestrei: „Asta e poziția cu care încep și ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea vântului ș...ț, bărbia făcând un unghi
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
cu nădejdea aclimatizării, cu tenaticitatea dată de iubire, Călin trebuie să rezolve din nou, și pe tărâmul imaginat, dilemele conviețuirii între oameni, să reintroducă apologia divinității, ideea binelui și a răului, chinul păcatului, normele legii, spre a împiedica alunecarea în abisul instinctelor (S. Damian, Intrarea în castel, Ed. Cartea Rom., 1970, p. 41). Mai citam și altădată paginile din Risipitorii (ed.I) în care Constanța discută cu dr. Sârbu despre lumea de mâine. Și apelează la o imagine din Adolescentul: Puține
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
trăda, ea mă ajuta să-mi trăiesc visul, am băut cafeaua și am pornit plin de încredere, de speranță spre locul meu de muncă, locul meu de joacă, locul meu de visare, locul meu de experiment, de sondare mirifică a abisului din mine. Aveam sentimentul că lumea nu numai că trebuie să fie schimbată, dar chiar poate să fie schimbată, după chipul și asemănarea celor mai curajoși dintre noi. De la început și până azi, cei mai curajoși și cei mai rebeli
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
era vizată doar teoretic, ci, deseori, sortită unei execuții reale. Citeam zilele trecute Memoriile lui Raymond Aron, din care nu lipsesc portretele unor contemporani, între care Jean- Paul Sartre. Colegi la École Normale, au fost despărțiți toată viața printr-un abis ideologic. Refuzând deopotrivă comunismul și fascismul, Aron n-a căzut pradă nici uneia dintre sirenele totalitarismului la modă în secolul XX. Sartre a cochetat cu amândouă. Și a scris contra lui Aron câteva pamflete oribile. La Aron se referă, vai, faimosul
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
văzut cum a urcat la cer Într-un car de foc și lerui-ler Și-acum cred că mama-n sfanțul Soare Spală Dumnezeul pe picioare. Eu mă scald În lacrimi uneori Și aștept din Paradis, scrisori, Dar, din infinitul sau abis Îngeri buni mi se coboară-n vis, Mă vestesc să ard cuptoru-n curte Și să-mpart la lume vin și turte.” (Poem pentru Mama) Din pricina acestor secvențe de viață, nu găsesc timpul necesar desprinderii și mă gândesc că este ciudată
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
a Sfântului Grigorie Palama, spune că este o concepție teologică abisală. Dumnezeu în ființă e un adânc nepătruns, necomunicabil, neschimbabil, iar din acest adânc emană puteri și lucrări în care nu se scurge însăși ființa; aceste lucrări sunt nenumărate precum și abisul ființei este fără sfârșit, ele fiind altceva decât ființa<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama ..., p. 6. footnote>. Dumnezeu iese din Sine și Se dăruiește omului, înălțândul pe acesta spre Sine, făcându-l părtaș la comuniunea
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare, căci valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Or, ființa umană are vocația de a urca pe culmile perfecțiunii, nu de a se prăbuși în abisul fărădelegilor. II. Nașterea sau geneza păcatelor Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii (I Ioan 3, 4), răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
de Dumnezeu prin păcate și patimi și a unirii cu El prin rugăciune, fapte bune și cultivarea virtuților sfinte. În acest sens, viața umană se desfășoară Într-o continuă mobilitate, omul de multe ori oscilând Între cădere Și Înălțare, Între abisurile păcatelor și culmile virtuților. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi Înșine Și adevărul nu este Întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios Și drept ca să ne ierte nouă păcatele Și să ne curățească pe
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
nou real", a declarat Steinmeier înainte de începerea reuniunii de urgență a miniștrilor de Externe din țările membre UE. Dar acum este timpul pentru diplomație. Diplomația nu înseamnă slăbiciune, dar este mai necesară ca niciodată pentru a nu fi atrași în abisul escaladării militare", a adăugat el, citat de AFP. "Acțiunea Rusiei nu este ireversibilă, prin urmare aceasta este ziua în care să transmitem un mesaj clar Rusiei", a mai spus, Steinmeier, care se află la al doilea mandat de ministru de
Germania: Criza din Ucraina, cea mai gravă din Europa de la căderea zidului Berlinului by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54688_a_56013]
-
lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor fi goale, ca două pahare din care văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]