2,246 matches
-
de replici dintre Gelu și Maria evidențiază concepții diferite asupra iubirii. Prin convingerea că îndrăgostiții se ridică deasupra mediocrității oamenilor, Gelu apare ca un idealist, concepând iubirea ca valoare absolută. Contrastiv, Maria consideră că dragostea este singura șansă de a accede la fericire, aici pe pământ. Concepția ei se concretizează prin figuri plastice - antiteză, metaforă, comparație -, me nite să sugereze forța stihială a iubirii (vijelie, crivăț) și natura ei contradictorie, para doxală. Prin afirmația finală, eroina situează iubirea în sfera cea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Prin intermediul participării, concept central în filosofia platonică, vechii greci stabilesc fără dubiu ruptura de registru existențial dintre planul mundan (al oamenilor) și acela celest (al zeilor); în acest mod, ei explică imperfecțiunea naturii umane, dar și șansa acesteia de a accede, prin intermediul participării, în preajma zeilor. Participarea înseamnă, din acest punct de vedere, "formare în raport cu un model", adică acea realitate educațională pe care vechii greci o descriau prin intermediul conceptului de paideia. În acest fel interpretează Heidegger mitul peșterii, considerând că paideia trimite
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
creatorului pe de o parte, iar pe de altă parte, acela al interpretului, persoană privilegiată, aptă să descopere resorturile ultime ale constituirii sensului și să ni le transmită și nouă: "[...] De pildă: Dante, catedrala din Reims, simfoniile lui Haydn. Ca să accezi aici e nevoie să depui un mare efort, să cobori înapoi în timp și să devii stăpân pe limbile în care sensul e pronunțat: minerul devine arheolog și traducător și, cu o grijă nesfârșită, lucrează pentru a recupera obiectul antic
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
De observat că analiza noastră nu a luat în discuție principiul complementar de structurare a grupurilor umane, principiul cooperării, care are drept efect temperarea posibilelor (și probabilelor) excese ale liderilor autoritari. Dar temperarea nu înseamnă eliminare, chiar dacă șansele de a accede într-o poziție de lider sunt mai mari. Democrația presupune în ultimă instanță un compromis inteligent între structurarea ierarhică a comunității și necesitatea cooperării, deci a egalizării șanselor (dacă nu a pozițiilor) fiecăruia de a ajunge să ocupe un loc
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Asta se întâmplă adesea din cauze materiale, iar Burkina Faso, cu o proporție de 13% dintre adulți alfabetizați, este într-o întârziere considerabilă, sporită de politicile structurale care provoacă atâtea suferințe țărilor africane. Sociologic, e foarte verosimil că doar o elită accede, în unele țări, la învățământul secundar. De altfel, teza lui Joseph Lompo insistă într-un mod convingător și curajos pe efectele clientelismului clanurilor și potentaților locali asupra posibilităților de a continua studiile. Adevărata problemă a excluziunii nu ar fi deci
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o expresie folosită de diverse instituții (Surgeon General, Blueprints Model Programs, Office of Juvenile Justice and Delinquency Prevention etc.) sau cercetători (Sherman et al., 2003). Pentru cele care nu au atins încă aceste standarde evaluative, dar care par să poată accede la ele, categoria "programe promițătoare" urmărește să le încurajeze să-și amelioreze evaluarea. Programele ineficace sunt judecate după aceeași procedură riguroasă. Totuși, una dintre criticile aduse meta-analizei este că are tendința să nu pună în valoare decât programele-model sau promițătoare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
planul realității concrete, cât și în teoriile futuriste ale diverșilor ingineri sau artiști, teorii care la începutul mileniului al treilea par scenarii de science-fiction. Dacă se acceptă faptul că știința cuprinde între granițele ei un gram de ficțiune, iar ficțiunea accede la statut ontologic corporal, prin concretizările tehnologice, atunci postulatele tehnoculturale ale ființei postumane sunt legitimate. Teoreticienii și oamenii de știință postmoderni susțin o asemenea ipoteză, astfel că imaginarul cultural actual nu este decât o construcție a contextului existențial recent. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mobilității sale, însă sunt precedente și independente de cibernetică. Mecanologia pare, mai mult ca oricând, o încrengătură cu știința viului și a umanului, deschizându-se spre o perspectivă antropologică ce nu mai consideră tehnologia o simplă unealtă prin care se accede la nivelul superior al civilizației. Cyborgizarea subiectului uman nu este așadar procesul prin care omul folosește diverse instrumente pentru a deveni om (celebrul exemplu antropologic al mâinii care devine mână doar când folosește o unealtăă, ci este procesul prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale învățării umane. Conform cu bine cunoscutul stigmat al paradoxului computațional care exprimă tipul savanților idioți, mașinile inteligente sunt stupide, putând efectua operații complexe de calcul dar neputând înțelege o glumă sau o ironie. Utilizând concepte abstracte, ordinatoarele nu reușesc să acceadă la înțelegerea acestora în modurile în care reușesc creierul și simțurile umane, capabile de a percepe concretul. Chiar dacă, datorită algoritmilor genetici sau rețelelor neuronale, există programe care interacționează cu mediul, dobândind o anumită autonomie și capacitatea de autoorganizare și de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unele situații a programelor școlare de specialitate. În educația contemporană clasa nu mai poate reprezenta unicul spațiu al desfășurării unor activități de predare învățare evaluare. Este evident că în bună măsură aceeași situație apare și în cazul instituțiilor muzeale. Muzeul accede în cotidian, în societate prin formule expoziționale inovatoare. Spațiul tradițional, consacrat, de etalare devine complementar activităților temporare și itinerante. Cotidianul ne oferă însă și imaginea "cosmetizată" a culturii, într-un atrăgător "ambalaj publicitar" în finalitatea sa comercial ce altereză statutul
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate se exprimă prin vise. Astfel, activitatea onirică corespunde frecvent realizărilor simbolice ale dorințelor nesatisfăcute
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
confruntă cu mai multe primejdii în viața universitară, dar cel mai rău este salonul de jocuri din Chesterton 18 condus de domnișoarele Bellenden, două tinere femei fascinante, dar extrem de perverse. Flowers supraviețuiește tuturor necazurilor, reușeste să absolve cu succes și accede automat la o bursă (așa cum presupun că se petreceau lucrurile pe atunci). Brown cedează, își ruinează părinții, se apucă de băutură, este salvat de la delirium tremens în timpul unei furtuni cu fulgere și tunete doar de rugăciunile tânărului decan, obține cu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în condițiile desfășurării crizei regimului fanariot, Principatele Române și-au regăsit calea spre a ieși din izolarea impusă de multiseculara suzeranitate otomană și a accede spre Europa modernă, angajată în această epocă istorică în plin proces de afirmare a națiunilor. Calea sinuoasă spre modernizare și integrare în circuitul economic și politic european urmată de societatea românească, amplu prezentată în istoriografia noastră 1, a fost în
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
du Grand-Nord autant que dans leș désirs d'Afrique" [ibidem, p.5]. Scriitorii, cronicarii, ziariștii, memorialiștii și artiștii pun în valoare această imagine, mitul colectiv constituindu-se și prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
esprit d'enfant terrible qui désarme alors même qu'il inquiète" [Sanchez y Gomez, p.XIII]. Observăm astfel că variantele Parizienelor depistate la diferiți autori trimit vizibil la unul și același etimon, făcut din originalitate, extravaganța, egoism, snobism și pretenții. Accedem prin urmare la descifrarea unui profil social, având o anumita poziție în lume și pregnanta estetică bine conturate. Pariziana este personajul feminin ne-ordinar care ilustrează condiția femeii și revendicarea să de libertate și independentă. Femeia pariziana este o "intersecție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
qu'à să réplique. Chose singulière, la mariée, elle aussi avait un peu de cette expression" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.19]. Intuind în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
parte, revoltă, contestarea normelor, chiar cu pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de acces spre valori și statusuri elitare și, în consecință recurg la mijloace ilicite, devenind potențiali delincvenți. Analizând aceste subculturi, Cohen trasează profiluri specifice ale membrilor grupurilor, descifrând următoarele trăsături: * non utilitarismul cu o frecvență destul de crescută, membri acestei subculturi acced la activități delictogene, nu în rațiuni utilitare, ci ca un mod de exprimare a solidarității; * malițiozitatea actul delincvențial este cauzat nu numai de satisfacerea unei necesități materiale, ci mai ales ca o formă de "răutate", o "sfidare" a celorlalți; * negativismul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
diferențe între modul de viață al copilului de altădată și al preșcolarului de azi, în paralel cu schimbările de viață și civilizație din societatea contemporană. Standardele de astăzi sunt mai înalte, copiii par mai dezinvolți, mai inventivi, mai nerăbdători să acceadă spre situațiile care îi apropie de cei maturi. De aici necesitatea ca cei ce se ocupă de educația și instrucția lor să responsabilizeze toate nivelurile societății. Dascălii din toate ciclurile învățământului cu vigilență vin în întâmpinarea aspirațiilor și capacității copiilor
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
divorțialitate și violență. Dincolo de cadrul familial alterarea acestui instinct ia aspectul de mândrie exagerată, orgoliu și dorință impetuoasă de supremație, cu consecințe nefaste în relațiile interpersonale. La nivelul societății lărgite sau națiunii, pătimașul caută cu ardoare orice oportunitate pentru a accede în poziții dominatoare, raliinduse unor grupuri de interese, clanuri sau partide politice (vezi realitățile lumii politice de astăzi). Atunci când acestea din urmă ajung să fie conduse de oameni călăuziți de patima de dominație, rivalitatea competitivă (care ar fi starea normală
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
comunica un fel de reminiscența, o emoție care îi permite să supraviețuiască. Și, din suflet în suflet, ea trasează linia ce leagă un geniu de altul, prin intermediu discipolilor, spectatorilor or auditorilor.Ea prezintă geneză intuiției în inteligența. Dacă omul accede la o totalitate creatoare deschisă, el realizează acest lucru mai degrabă acționând, creând, decat contemplând 76. Nu altă pare să fie intenția poetului român, atunci când declară, într-un articol, "Cuvânt către poeți", în Pan, din 1-15 martie 1941: "Am vrut
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
abstragere din ea. "Poezia", susține Ion Barbu într-un interviu, "e autonomă [...] Nu prin voința poetului de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei"40. Ceea ce-i lipsește lui Edgar Poe este tocmai o formulă eficace de a accede la realitatea ideală (domeniul Frumosului), pentru că de fapt, procedeele imaginate de el, în "Filozofia compoziției", construcția în sine a poemului "Corbul" [The Raven], par să țină, eminamente de o logică obișnuită (spațială/ retorica!) și mențin, deci, poezia în contingent. Începută
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fie privită, în aceste condiții, ca o extensie și o demonstrație a "planului lui Dumnezeu" [the plot of God], iar artistul, drept "un jucător divin" [a god-player]7. Singură, Știința (că forma supremă de cunoaștere utilă a lumii) nu poate accede la fondul de nostru de existență, care nu este decât o multiplicitate eterogena de fuziune, virtuală ("cer solidar"), pentru ca acest lucru implică, nici mai mult, nici mai putin, decat depășirea condiției umane. O poate face ("forțează") însă, doar în alianța
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
metafizica și știința se vor sprijini una pe alta, de lungul suprafeței comune, testând-se una pe alta, așteptând ca acest contact să fecundeze. (...) metafizica este, prin urmare, cunoaștere care depășește, în ceea ce privește obiectele intermediare, ecartul dintre cunoaștere și realitate și accede la absolut 11. În felul acesta, homo faber (artizanul, omul de acțiune) și homo contemplativus (visătorul) și se completează unul pe celălalt. Știință dobândește o semnificație metafizica (accesul la real), iar metafizica, o dimensiune științifică (un obiect determinat), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mai curând, cunoaștere integratoare, menită să surprindă relațiile fundamentale ale omului cu universul, într-o viziune unitară, o topologie a ființei 85, o metafizica dinamică și genetică, ce explorează un mundus imaginalis, un mesocosmos, la care, "vizionarul", poet, ori savant, accede doar pe cai tainice, prin practicarea unei imaginații active, o experiență, la care, inteligență și memoria participa, de asemenea 86. Am definit, astfel, GNOZA! Încheiere " Scriitorul va încerca, cu toate acestea, să înfăptuiască irealizabilul." Henri Bergson Născut dintr-o lectură
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]