6,575 matches
-
transformate În timp În labirinturi de spațiu uitat. La vîrsta adolescenței, expertiza lui era atît de bogată Încît putea să intuiască spații secrete neutilizate aproape fără să se uite. Interiorul intuitiv al lui Maggie Îl Înconjoară cald, ritmul ei se accelerează, amenințînd să rupă filmul. Îi cuprinde șoldurile cu mîinile, ca s-o Încetinească. A surprins oameni În plăceri furișe și a tras cu urechea la convorbiri stînjenitoare și, pe la șaisprezece ani, a Început să se rușineze de năravul său. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sex opus. S-a făcut Întuneric acum și Wakefield Își aduce aminte că Încă mai tînjește după acel hot dog. Tot spațiul e „spațiu pierdut“, nimeni nu l-a cartografiat, sarcina lui Magellan a devenit gigantică, iar timpul s-a accelerat. Se uită În jur, poate zărește vreo față prietenoasă la bar, dar nu sînt decît directorași tineri și Înțepați În cur care se uită unul la altul prin martiniurile lor uriașe. După o noapte de somn fără vise, Îmbăiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îți amintești de mine? sunt Laurence Westcott, ne-am cunoscut aseară. Îi aprecie modestia. Jack Allen ar fi presupus automat că e o figură greu de uitat. — De faptă se opri o fracțiune de secundă în timp ce pulsul lui Fran se accelera, mă întrebam dacă te-ar interesa să vizitezi secția. — Aș fi de-a dreptul încântată, răspunse Fran, încercând din greu să-și ascundă emoția. — Ei bine, comentă Stevie închizând ușa, bănuiesc că e mai tare decât dacă ți-ar arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
său despre cheltuielile exagerate ale consiliului local. Apropo, îi aruncă un număr din Express, ai văzut asta? O idee bunicică, aș zice. Zâmbind încă în sinea ei, Fran luă ziarul rival. Aproape că îi scăpă un oftat. Respirația i se acceleră și simți că îi transpiraseră palmele. Cum putuse? Cum putuse Jack să o trădeze așa? Pe prima pagină să lăfăia o fotografie a grăsanei din parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
joace. Se dădu la o parte, lăsându-l să vadă un copil frumos, semănând aproape leit cu maică-sa, până și la cămașa de catifea verde închis ce scotea de minune în evidență tenul lui Carrie. Pulsul lui Jack se acceleră. — Louise? Se întrebă cu inima cât un purice dacă fiica sa avea să-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest politicos, de parcă ar fi fost un străin oarecare. În schimb, ea țâșni spre el. — Tată? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl cheamă Alexandru. Și m-a căutat, deci m-a vizitat, patru ani de zile. Din punctul ăsta de vedere, n-am nimic să-i reproșez, că o respect și-o înțeleg. O-nțeleg și... faptul că familia mea a accelerat procesul rupturii, că, până la urmă, oricum ar fi intervenit, fiindcă timpul este foarte îndelungat care-l am de petrecut aici și, în afară de ceea ce vedem pe dinafară, omul mai are și nevoi... biologice. Știți la ce mă refer. Și deci, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu o văzusem niciodată pe viu. Adică, niciodată ca acum, cînd l-am urmărit cum și-a petrecut ore Întregi aplecat deasupra CD player-ului, selectînd cu atenție și metodă muzica. Urma să Înceapă cu ritmuri de Ibiza mai discrete, accelerînd treptat tempoul, ca să se asigure că toată lumea dansează. SÎnt atît de entuziasmată, amîndoi sîntem, petrecerea fiind principalul subiect de discuție În săptămînile premergătoare. Nu mă Înțelegeți greșit, amîndoi am mers la sute, dacă nu chiar mii de petreceri ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
camionetă, urmărit de câinele care lătra fericit, ca la o sărbătoare. Sirenele antifurt Începură să urle toate deodată, stridente, Înnebunitoare și totodată inutile. O mână Îl ajută să urce În camionetă, iar Zero se Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse mâna ce purta Încă urmele prafului de pușcă, iar Meri prinse câinele de după cap, exclamând uimită: — Hei, omule, ai reușit, chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Medita, neîncrezător, atingându-i fața cu degetele, conturul gurii, nările, pleoapele, genele. Emma se Întrebă despre care familie vorbise Olimpia. Familia mea, acum, e toată aici. a șasea oră O pungă de plastic plutea albă În Întuneric: Ago se distra accelerând s-o ajungă și s-o calce, o urmări, aproape s-o prindă, dar iată că o rafală de vânt o ridică din nou, o Împinse Înainte, În sus - apoi, dezumflându-se, coborî și dispăru sub roțile furgonetei, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreau s-o văd. — Fă cum vrei, spuse Maja jignită, și se strecură În Smart fără a privi Înapoi. Hoinărea cu scuterul În sus și În jos, pe strada Cavour, cu casca neîncheiată sub bărbie, ca să se simtă mai liberă, accelerând și Înclinându-se, pentru a-l depăși pe Fabrizio, care-și cabra mica sa motoretă, și claxonând, pentru a le speria pe Înfumuratele alea de Paola și Giorgia, care ling Înghețată pe gardul parcului din piața Dante. Scuterul e al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
peron. Mâna lui lăsase pe sticlă un halo lucios, ca o răsuflare. Pentru câteva clipe, Antonio alergă după tren, după fată, după avion, după pădurile din Maine, și după granița Canadei, după miile de pistrui de pe pielea ei. Apoi trenul acceleră și Antonio rămase pe ultima fâșie de peron. Sute de șine treceau paralele peste câmpia Întinsă a gării - printre vagoane de marfă abandonate, semafoare, ruine, clădiri albe și turnuri despre care nimeni n-ar fi știut să spună la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că se poate face așa ceva cu un acordeon, nu mai auzisem nimic asemănător, nea Miki a început să-și miște capul pe ritmul muzicii, și atunci Prodan a început și el, încet, să dea din cap, între timp ritmul se accelera, vedeam degetele lui Prodan și degetele lui nea Miki dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și când mi-am ridicat privirea, am văzut că Romulus Frunză se uită la mine, dând din cap și zâmbind și spunând că e-n regulă, până aici e bine, și am auzit cum ritmul pocnetelor și al trosnetelor se accelerează, dar nici de-al dracu’ nu m-am uitat în jos, mă uitam în continuare la Romulus, și atunci Romulus m-a întrebat dacă sunt eu într-adevăr sigur că vreau să iau mingea aia, iar eu am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mișcându-și mâna, scârțâind, probabil că s-a încălzit ceva în el, fiindcă a început să miroaă a unt rânced, și în timp ce mă punea la colț tot mai des, luându-mi tot mai multe piese, parcă i s-ar fi accelerat mișcările, și capul și-l ținea altfel, de parcă s-ar fi abținut să râdă, apoi după ce mi-a luat și a doua tură și mi-a dat șah, am văzut că s-a terminat, orice mutare aș mai fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
până la jumătatea coapsei, iar de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci Feri a încercat să rotească și mai repede discul, mișcările femeii s-au accelerat, devenind sacadate, dar ciorapii tot n-a vrut să și-i dea jos, se plimba numai prin cameră, o dată a scăpat ziarul pe jos și s-a aplecat să-l ridice, apoi și-a aprins o țigară, fumând așa multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
capelei, s-a ivit o dubă cenușie și a pornit-o lent pe aleea principală, și atunci am spus în gura mare să stea pe loc și să aștepte, și-am început să fug în urma ei, și știam c-o să accelereze, și atunci, de după gratiile ușii dinapoi, am zărit chipul tatei, alb ca varul, și am știut atunci că oricât de repede ar merge, eu tot o s-o ajung din urmă, da, o s-o ajung, și ridicând ranga deasupra capului, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui Arthus că vestea despre legătura dintre Chantal și Nicolas se răspîndise. Acceleră În direcția hotelului. Fratele ei o fi fost el un caracter slab, dar știa de ce accese de violență era În stare. De aceea ținea să fie prin preajmă cînd avea să afle de legătura fiului său cu Chantal. Hotărît lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
drumul și fascicolul luminos care se rotea, Marie mergea cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse. Încetini, perplexă; Începea să se Îndoiască de propria-i rațiune. Ryan locuia chiar sub lampa farului, el ar putea da o explicație. Acceleră. Făcu un gest cu mîna ca să alunge o gînganie care tocmai o atinsese pe picior. Era greu de crezut că scriitorul Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se apropie de Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură cu greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lăsă la intrarea pe pontonul la care era ancorată goeleta lui Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
marginea falezei de deasupra golfului Jefuitorilor. Instinctul se dovedi mai puternic, porni alergînd din toate puterile spre umbra cenușie și nemișcată. SÎngele Îi pulsa În tîmple, personajul zărit cu lumina În față se mișcă, se Îndreptă agale spre sit. Ea acceleră, poticnindu-se, căci nu-l scăpa din ochi, Îl văzu trecînd printre menhiri, apoi Îndărătul dolmenului... Nu mai reapăru. Marie grăbi și mai tare goana, cu respirația tăiată, ajunse În sfîrșit la monolit: singura persoană de pe insulă care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tragic. La cincisprezece ani, Annabelle era una dintre acele puține adolescente de care sunt atrași toți bărbații, fără deosebire de vârstă ori de condiție socială; una dintre acele fete a căror simplă trecere pe strada principală a unui oraș obișnuit accelerează ritmul cardiac al tinerilor și al bărbaților adulți, iar pe bătrâni Îi face să scoată mormăieli de regret. Annabelle deveni repede conștientă de tăcerea ce-i Însoțea apariția, Într-o cafenea sau Într-o sală de clasă; dar ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pin, se vedeau stelele; Bruno se relaxă puțin. Cuplul nu-i dădea nici o atenție; femeia continua să se miște deasupra bărbatului, Începea să geamă. Nu i se distingeau trăsăturile feței. Bărbatul Începu să respire și el zgomotos. Mișcările femeii se accelerară; pentru o clipă, Își lăsă capul pe spate, luna Îi lumină puțin sânii; fața Îi rămânea ascunsă de masa părului Întunecat. Pe urmă se lipi de partener Îmbrățișându-l; el respiră și mai apăsat, scoase un geamăt lung, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cifre. Sau n-ar fi rău să dau peste un CD pe care să scrie „Informații incriminatorii”... Deodată, încremenesc. În spatele meu se aud voci, care ies din lift. Fuck. Trebuie să intru în biroul lui Arnold înainte să mă vadă. Accelerez pasul, cuprinsă de panică. Ajung la biroul lui Arnold, deschid larg ușa, o trântesc în urma mea și mă ghemuiesc sub peretele de sticlă. Vocile se aud tot mai aproape. David Elldridge și Keith Thompson și cineva pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
liftul, așa că o iau pe scări, țăcănind pe scările reci de piatră. — Samantha ! Aud deodată glasul lui Guy cu ecou deasupra mea. Pe bune acum. Ce naiba vrea ? — Plec ! strig. Lasă-mă în pace ! — Nu poți să pleci ! Îl aud cum accelerează pasul pe scări, așa că bag și eu viteză. Mi-am interpretat partitura - despre ce ar mai fi de vorbit ? Pantofii îmi zdrăngăne în timp ce cobor iute treptele, apucându-mă de balustradă ca să-mi mențin echilibrul. Dar chiar și așa, Guy câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]