204,613 matches
-
societăți: politică, economică și, astăzi, tehnico-științifică. Subordonarea politică înseamnă totalitarism. Subordonarea economică înseamnă a impune oricărei forme de acțiune, mai cu seamă intelectuală și spirituală, o finalitate străină, ea implică răsturnarea teleologiei vitale. Subordonarea tehnico-științifică, cu releele sale politice și administrative, cere expulzarea culturii din locul prevăzut pentru dezvoltarea sa și, astfel, distrugerea pur și simplu a unei Universități destinate culturii. Acestor trei consecințe deja amintite li se adaugă o a patra, care le conferă "democrațiilor" moderne fizionomia lor proprie. Eliminarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
intre în atenția decidenților, ca tematică semnificativă pe agenda formală. Lucrarea de față este rezultatul unei munci complexe în programele de cercetare în domeniul politicilor de gen, dezvoltate de către Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București și coordonate de către Mihaela Miroiu. Dimensiunile politică, dar și civică ale acestei cercetări s-au conturat în urma aportului direct al profesoarelor și colegelor mele Ioana Borza, Otilia Dragomir, Daniela Rovența-Frumușani, Laura Grünberg, Ștefania Mihăilescu, Liliana Popescu, Doina Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care acesta locuiește față de implicațiile desfășurate de creșterea unui copil. Apoi, persoanele aflate în perioada de probă sunt obligate să urmeze cursuri de formare 35 cu o durată de minim 60 de ore și cuprinzând următoarele domenii: • cadrul juridic și administrativ al protecției drepturilor omului; • dezvoltarea copilului, îngrijirea copilului sănătos și a celui bolnav, psihologia copilului, puericultură, pedagogie socială; • problematica specifică unui copil aflat în dificultate; • drepturile și obligațiile asistentului maternal profesionist. Asistenții maternali profesioniști au următoarele obligații referitoare la copiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
administrațiilor De la gulag la glocalizare Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA (c) TIBERIU BRĂILEAN Tiberiu Brăilean Arhipelagul administrațiilor De la gulag la glocalizare EDITURA JUNIMEA IAȘI 2010 CUVÎNT ÎNAINTE Lucrarea de față se adresează studenților și masteranzilor în științe administrative, economie, drept, științe politice, practicienilor din administrația publică, precum și tuturor celor interesați în problematica sectorului public al economiei: producerea și gestiunea bunurilor și serviciilor publice, domeniile intervenției Statului în economie, proporțiile acestei intervenții, instrumentele, obiectivele, actorii ș.a.m.d. Am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cît mai neutră din punct de vedere politic, sau ideologic, deși acesta nu este un lucru atît de ușor întrun astfel de domeniu și întro perioadă atît de agitată. Lucrarea continuă preocupări mai vechi, care au la bază lunga experiență administrativă a autorului, precum și preocupări teoretice concretizate într-un curs de Economia sectorului public, ținut la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității "Alexandru Ioan Cuza", ca și într-o serie de lucrări anterioare, cum sunt: Iașiul centru regional (coordonator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
avea o autonomie deplină, ci doar in anumite grade și în anumite domenii. Astfel, ea se subordonează intereselor Statului național și nu poate decide și pro-duce singură întreaga gamă de instituții și servicii publice. Desigur, majoritatea dorește mai multă autonomie administrativă, dar puțini sunt cu adevărat pregătiți să o exercite, iar consecințele pe toate planurile ale descentralizării sectorului public sunt întrevăzute și asumate ca responsabilitate de și mai puțini. Astfel, fără o evaluare clară a mediului economic general și local, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
riscă să rămână în sfera folclorului politic. Fără îndoială, soluțiile nu sunt integral la îndemâna comunității locale, cu atât mai mult cu cât sectorul public local este încă grevat de tarele centraliste ale regimului comunist, ca si de nesfârșitele tatonări legislative, administrative, economice și de conjuncturile politice post-decembriste, nu întotdeauna faste. Dar să analizăm puțin în structură sectorul public local. În România el este unul caracteristic statelor naționale unitare europene, cu o structură administrativă pe două nivele: intermediar (județ) și local (municipii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
regimului comunist, ca si de nesfârșitele tatonări legislative, administrative, economice și de conjuncturile politice post-decembriste, nu întotdeauna faste. Dar să analizăm puțin în structură sectorul public local. În România el este unul caracteristic statelor naționale unitare europene, cu o structură administrativă pe două nivele: intermediar (județ) și local (municipii, orașe și comune). Diferențele, specificitățile vin mai mult din tradiții, conjuncturi istorice și orientări politice locale, decât din organizarea administrativă, instituțională, care este aceeași, mai puțin regulamentele interne de organizare și funcționare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
România el este unul caracteristic statelor naționale unitare europene, cu o structură administrativă pe două nivele: intermediar (județ) și local (municipii, orașe și comune). Diferențele, specificitățile vin mai mult din tradiții, conjuncturi istorice și orientări politice locale, decât din organizarea administrativă, instituțională, care este aceeași, mai puțin regulamentele interne de organizare și funcționare, organigrama și grila de personal (statul de funcții). Sectorul public local se compune din: reprezentanți ai administrației centrale, instituții publice locale și întreprinderi publice locale. Reprezentanții puterii centrale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
veriga cea mai slabă o reprezintă, totuși, schimbarea instituțională. Simpla schimbare a denumirii unor instituții, nu a dus și la necesara schimbare de mentalitate, aceasta fiind, în bună măsură, o chestiune de generații. Alți autori împart serviciile publice în: Servicii administrative generale (apărarea, ordinea publică, siguranța națională, justiția, protecția mediului ș.a.); Servicii sociale (asistența socială, asigurările sociale, locuințe ș.a.); Servicii intelectuale (învățământul, cultura și arta, cercetarea științifică, asistență medicală, relații publice ș.a.); Servicii economice (producerea și distribuția energiei electrice, a energiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
legi federale, în rest toate responsabilitățile revenind cantoanelor. Termenul de confederație se aplică, de fapt, unei uniuni de state, care rămîn suverane, model pe care mulți îl propun pentru Uniu-nea Europeană; Dacă Statul este centralizat, ca în Franța bunăoară, sistemul administrativ subnațional este strîns controlat de către prefecți. Aceștia au o putere de control a posteriori, asupra cheltuielilor programate de către comune sau departamente. Dar și aici, începînd din 1982, se desfășoară un proces de descentralizare, de creștere a autonomiei decizionale a autorităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
asupra cheltuielilor programate de către comune sau departamente. Dar și aici, începînd din 1982, se desfășoară un proces de descentralizare, de creștere a autonomiei decizionale a autorităților locale, mai cu seamă în anumite domenii (sănătate, servicii sociale, echipamente ș.a.). Astăzi, harta administrativă a Franței cunoaște trei eșaloane locale (regiunile, departamentele și comunele) cărora legea descentralizării le conferă responsabilități particulare. La fiecare nivel regăsim un consiliu ales, care desemnează un executiv, care-și împart puterea și responsabilitățile. Pentru a face față propriilor responsabilități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
grad de dezvoltare mai mare, cu atît costurile sectorului public sunt mai mici și invers. Descentralizarea sectorului public, datorită și complexității naturii acestuia, este un proces înțeles diferit, chiar ambiguu. În unele țări descentralizarea are la bază decizii de natură administrativă, în altele accentul cade pe deciziile pieței, dar cel mai adesea se întîlnesc mixturi, modele bazate atît pe măsuri administrative cît și pe forțele pieței. Într-o accepțiune largă, descentralizarea are în vedere toate funcțiile Statului, inclusiv redistribuirea veniturilor, producția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
complexității naturii acestuia, este un proces înțeles diferit, chiar ambiguu. În unele țări descentralizarea are la bază decizii de natură administrativă, în altele accentul cade pe deciziile pieței, dar cel mai adesea se întîlnesc mixturi, modele bazate atît pe măsuri administrative cît și pe forțele pieței. Într-o accepțiune largă, descentralizarea are în vedere toate funcțiile Statului, inclusiv redistribuirea veniturilor, producția bunurilor publice și chiar funcția externă, mai puțin poate, cea de asigurare a stabilității economice prin politici economice specifice. Descentralizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu administrează efectiv ci supraveghează respectarea legilor, încadrarea în strategiile elaborate la nivel central ș.a., cum sunt prefecții de pildă. Guvernarea locală propune și presupune organizarea serviciilor comunitare cît mai aproape de beneficiarii acestora și ca participare politică, și ca organizare administrativă. În acest sens, sunt foarte importante atît omogenitatea socială, culturală, tradiția istorică a unității teritoriale respective, cît și comunicarea adecvată cu toate structurile implicate, ca să nu mai vorbim de competență, de capacitate adminis-trativă, decizională, managerială. Iarăși, extrem de importantă pentru guvernarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
superioară și practicarea unor prețuri "corecte", rezultate din aplicarea unor criterii economice, mai curînd decît a unora ale așa-numitei "etici sociale", promovate de statul asistențial. Gradul și maniera de descentralizare diferă de la țară la țară, potrivit tradiției, propriei "filosofii administrative", ideologiei dominante, legislației și altor factori. Ceea ce contează cu adevărat sunt rezultatele, competențele dobîndite, iar diferitele experiențe, desfășurate uneori de zeci sau sute de ani, permit decantarea valorilor, ierarhizarea priorităților și structurarea adecvată a sistemului. Societatea informațională spre care ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sau sute de ani, permit decantarea valorilor, ierarhizarea priorităților și structurarea adecvată a sistemului. Societatea informațională spre care ne îndreptăm este, în esență, o societate descentralizată. Evoluția tehnologică, standardizarea și concentrarea capitalurilor au influențat și continuă să influențeze și procesul administrativ. Economiile de scară au devenit o realitate și ele contribuie mult la creșterea eficienței economice și sociale. Nu e vorba de o simplă mecanică politică sau socială aici, ci de fenomene mult mai complexe ce caracterizează evoluțiile postindustriale și care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dominat de doctrina competențelor generale și modelul anglo-saxon, bazat pe o "cultură evoluționară" și dominat de doctrina utilitaristă". De asemenea, spiritul confesional își menține amprenta, țările protestante fiind mai descentralizate în raport cu cele catolice sau ortodoxe, mai ierarhizate și ca organizare administrativă. Doctrina competențelor generale recunoaște autorităților locale o capacitate generală de natură juridică asupra unei anumite unități administrativ-teritoriale și consacră principiul subsidiarității, care preve-de faptul că responsabilitatea gestionării sectorului public ar trebui asumată la nivelele de guvernare cele mai joase, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
principale, județene, sau departamentale ș.a.). Nu există un model omogen al guvernării locale, ci o diversitate de situații specifice și cîteva modele reprezentative, așa cum am arătat. Ca tendință, se poate constata, pe măsura extinderii sectorului public, o creștere a responsabilităților administrative și economice transferate guvernelor locale, nu întotdeauna însoțită de sursele financiare necesare, acestea rămînînd în majoritate "captive" ale guvernului central, care intervine prin "puncții" financiare asupra nivelelor mai joase de administrație publică, ceea ce încurajează birocrația, corupția și activitățile de lobby
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reprezintă, în general, puterea politică supremă, delegată prin vot. Principala funcție a Parlamentului este cea legislativă. În particular, el votează veniturile și cheltuielile Statului. Are și o funcție de control. 3. Administrația. Cu acest termen, înțeles în sens larg, denumim instituțiile administrative permanente, inclusiv Banca centrală, ce are drept atribuții pregătirea și executarea deciziilor economice ale autorității politice, numărul și organizarea lor fiind extrem de diferite în funcție de țară, inclusiv în ce privește gradul lor de autonomie față de guverne și de partide. 4. Tribunalele, diferitele organe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
socială. Sunt analizate politicile economice ale autorităților publice, cele redistributive, de stabilizare și stimulare a creșterii economice, de protejare a mediului ș.a. Un rol principal îl ocupă, cum spuneam, analiza finanțelor publice, a veniturilor și cheltuielilor publice, la diferitele niveluri administrative, partajarea surselor de finanțare și a responsabilităților, a patrimoniilor și a deciziilor autorităților publice, instituțiilor și organismelor statale și para-statale. În cartea sa, intitulată The Downing Street Years (Anii din Downing Street), Margaret Thatcher scria: "O politică economic corectă depinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bugetul Statului a început să se retragă din economie, reorien-tîndu-se spre activități cu caracter preponderent social, iar întreprinderile au început să fie lăsate în seama pieței. Întreprinderile industriale publice au început să fie separate de întreprinderile de utilități publice. Controlul administrativ asupra prețurilor a început să fie abandonat în majoritatea țărilor, în altele (Mexic, Indonezia, Coreea de Sud) rămînînd un control parțial, selectiv. Pentru țările în curs de dezvoltare, ridicarea semnificativă a rate-lor dobînzilor a provocat, în multe cazuri creșteri explozive ale datoriilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
decît o parte din costul extern adițional, care nu va fi deci decît parțial inter-nalizat. Este deci preferabil să ne plasăm în punctul de optim. Pentru aceasta sunt posibile mai multe metode: prima a fost deja prezentată. Printr-o măsură administrativă, se va fixa prețul la un nivel superior, limitînd astfel oferta și taxînd producătorii. E aplicarea elementară a faimosului principiu după care "polua-torul plătește"; principiul subsidiarității poate de asemenea interveni în acest cadru. O inițiativă privată provenind de la utilizatori, va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
profitului net din întreprinderile private); Id = impozitele directe plătite de întreprinderea publică; Cf = cheltuieli financiare; Vf = venituri financiare; S = subvenții primite; A = amortizarea activelor fixe; CAS = costul de ajustare socială (include costurile suplimentare rezultate din politica guvernamentală: personal excedentar, prețuri administrative ș.a.). În contextul liberalizării crescînde și al consolidării mediului concurențial, întreprinderile publice și-au abandonat vechile metehne, înce-pînd să adopte obiective similare cu întreprinderile private. Mai mult, s-au adoptat soluții mai radicale constînd din transferul activelor, infrastructurii și exploatării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
numărului mare de privatizări și al amplorii valorii activelor privatizate, Statul a rămas încă masiv implicat în economie, în multe țări ale lumii. Multe au aplicat o politică de tip "stop and go", nerenunțînd cu adevărat, nici măcar temporar, la controlul administrativ asupra economiei, mai cu seamă în țările în curs de dezvoltare, unde întreprinderile publice exercită în continuare un efect de monopol ce lovește atît în bugetele statelor respective, cît și în interesele consumatorilor. Peste tot în lume birocrații și politicienii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]