2,105 matches
-
reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează Împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură În treacăt a nopței dulci mistere. Albina doarme-ascunsă În macul adormit, Bâtlanul printre nuferi stă-n labă neclintit, Și raza argintie din stele deslipită Căzînd, săgeată lungă, prin umbra tăinuită, Se duce de aprinde văpăi tremurătoare În albele șiraguri de rouă lucitoare.” Alecsandri a fixat și momentul Înserării, legîndu-l, invariabil, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
departe spre Repedea și Bârnova", Eminescu se afundă tot mai mult în trecut, luând aminte la "toate neamurile poposite aici", pentru ca de pe înălțimea altui "pod" ("de raze"), "aruncat de lună și de fantezia lui", să poată contempla în voie "cetatea adormită în faldurile istoriei". Fiind vorba de "poetul național", Lovinescu îi atribuie visătorului de la Râpa Galbenă o psihologie exponențială, specifică și o "memorie colectivă", care "traduce" sentimentul continuității istorice într-o formă de viață austeră, în spiritul naturii și al mentalității
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a abdicat în același timp în care capitulau armele sale, fie să păstreze sistemul de opresiune și de delațiune care a fost construit pe dezastru, acești oameni, spun, vor face bine să renunțe la iluziile lor. Franța nu este Prințesa adormită pe care geniul Eliberării va veni să o trezească ușor. Franța este o prizonieră torturată, care, sub lovituri, în temnița sa, a măsurat, odată pentru totdeauna, cauzele nenorocirilor sale și infamia tiranilor săi. Franța eliberată nu va voi nici să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
licurici. Doar de funie poți muri! Ă Vrei să spui, de ștreang!... Așadar sînt nemuritor, pe mare ca și pe uscat! exclamă Ahab rîzînd batjocoritor. Nemuritor pe mare ca și pe uscat! Amîndoi amuțiră apoi. Zorile cenușii răsăriră iar oamenii adormiți se sculară din fundul ambarcațiunii. Pînă la amiază, balena moartă fu adusă lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la Ecuator se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din cabină și-și ridica privirea spre cer
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-au măturat niciodată pămînturile cuminți din miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o bombă care explodează pe neașteptate deasupra unui orășel adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eu cu ăsta, comestibilul!), ne puneam măștile de urît și-o luam prin zăpada uscată dincolo de lume, spre Cîrlig. De-acolo se iveau, nedezmințit, mascații, trupa fabuloasă, aceeași? alta? ne băgam între ei și făceam cale-ntoarsă, la oraș, pe străzile adormite, prin piețele pustii, prin ogrăzi, compania asta colorată, pestriță făcîndu-ne bine. Pe la spitalul Izolarea, știam că avea să-mi spună: măi Val, știi tu ce lăutari avea Iașul pe vremea lui Conta, măi! Unde-i minunatul Craiu? Unde-s zăpezile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
serate literare în impunătoarea aulă unversitară, am asistat la un moment absolut vivant: moderatorul seratei, personaj el însuși universitar, avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se desprinse, brusc, un ăăă de fecioară întărîtată. Stupoare! Era poetul care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar propria muză. Trucul ingenuității răzvrătite. Știind că mai peste tot, deci probabil și în seara asta, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe cel ce mă îngrijorase cu telefonul lui să-mi spună. Nu-mi spunea nimic. Așa și plecarăm de la Georgel. După ce-i urarăm forță, ca să reziste... timpurilor noi. Luna era de-acum chiar deasupra noastră și poleia cu sidef orașul adormit. Ne-am urcat în mașină și am luat-o, brrr, pe strada cimitirului. În stînga nababului, frumoasa din scenă îi acoperise acestuia umărul cu pletele ei blonde. Zumzetul motorului fu întrerupt brusc de vocea ei mezzo: Terminîndu-mi repetiția, am luat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
odihnitor și frumos. Câte lucruri neștiute te învață, câte feluri de exprimare a sentimentelor și întâmpărilor ! Cristina Apostu CĂRȚILE de Ștefan Zweig Sunt de față, tăcute, așteaptă. Nu se împing, nu strigă, nu provoacă. Multe, stau rezemate de perete. Par adormite și totuși, asemenea unui ochi ager, un nume te privește de pe fiecare scoarță. Le cercetezi cu privirea, le răsfoiești distrat, nu te recheamă, nu stăruie, nu provoacă. Așteaptă până te dăruiești lor și atunci de-abia ți se destăinuiesc. Mai
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
o inimă, un gând, o singură existență și astăzi, și mâine, mereu.... CAP. VI. LUMEA POVEȘTILOR PE TĂRÂMUL CELĂLALT Este încă întuneric. La răsărit se ivește srălucirea de vis a lunii, regina nopții. Natura întreagă este o liniște de rai , adormită. Nicăieri nu-i mai frumos decât acasă, în patul plin de jucării din pluș. Și nimic din lumea asta nu-i mai plăcut ca basmele pe care le citești cu atâta răbdare.Dintre acestea, am îndrăgit un singur personaj , neînfricatul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
verzi, cu părul negru ca abanosul, cu buzele roșii ca sângele și cu obrajii înflăcărați. Nici nu te puteai uita la ea. Îmi cânta un cântec melodios. Am adormit. Am început să visez.... În visul meu, veni Frumoasa din Pădurea Adormită care mă rugă să merg cu ea printre stele. Stelele nu erau altceva decât personaje din basm. Frumoasa îmi zise numele fiecăruia,chiar dacă eu le cunoșteam. Cel mai mult mi-a plăcut de Motanul Încălțat care prindea șoareci și se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și-a îndeplinit îndatorirea socială devenind astfel liber să se ocupe de viața sa spirituală. Pentru ca să-l întărească în hotărârea lui de a renunța la lume, zeii îl trezesc în puterea nopții ca să contemple corpurile goale și dizgrațioase ale concubinelor adormite. Trupurile flasce ale acestora îi revelează încă o dată caracterul efemer al lumii. Deși acele femei erau tinere și frumoase, viitorul Buddha le vedea ca pe niște bătrâne oribile, ca pe niște leproase și canceroase sau cu alte boli îngrozitoare. El
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
să o ajutăm pe bunica să adune talismanele risipite. Ghiceam că în ochii ei plecați mijeau lacrimile... În fața noastră, în seara jocului nostru profanator, vedeam nu zâna binevoitoare de altădată, care ne povestea despre Barbă-Albastră sau despre Frumoasa din pădurea adormită, ci o femeie rănită și sensibilă, în ciuda tăriei sale de caracter. Aceea a fost pentru ea clipa de spaimă în care, dintr-o dată, adultul se trădează, lasă să i se vadă slăbiciunea, simțindu-se ca un rege gol în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi la fel de misterioase ca și componentele pietrei filosofale. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împresurat-o încet pe Albertine. Desigur, ea s-a mai întors de vreo două sau trei ori la Paris, ducând-o acolo pe Charlotte. Dar planeta zăpezilor nu dezrobea niciodată sufletele subjugate de spațiile ei fără repere, de timpul ei adormit. De altfel, fiecare ședere la Paris era marcată de o amărăciune pe care istorisirile bunicii nu izbuteau să o ascundă. Vreo neînțelegere de familie ale cărei cauze nu ne era dat să le cunoaștem? Sau o răceală foarte europeană în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întors spre sobă. Șoarecii, mai știi? Sunt tot aici... Mai târziu, ghemuită în fața focului care se întețea după ușița de fontă, Albertine a murmurat ca pentru sine, fără să se uite la Charlotte, care se lungise pe laviță și părea adormită: - Așa-i făcută țara asta. Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă părea ceva nou, necunoscut. Charlotte întindea mâinile spre firicelul pe care mama ei i-l turna încet pe umeri și pe spate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a așezat în sfârșit lângă sobă, cu capul rezemat de perete, a închis ochii și, imediat, a pornit pe o stradă... Auzea răsunetul matinal al trotuarelor, respira aerul luminat de un soare palid, pieziș. Mergând prin orașul acela încă adormit, recunoștea la fiecare pas topografia lui naivă: cafeneaua gării, biserica, piața... Simțea o bucurie ciudată citind numele străzilor, privind luciul ferestrelor, frunzișul din scuarul din spatele bisericii. Cel ce mergea alături de ea i-a cerut să traducă una dintre denumirile acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am greșit direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la fereastră, lângă calorifer. Și, privind prin geam fațada liniștită a vechilor clădiri alasciene, femeia va murmura încet de tot: „E Franța... M-am întors în Franța. După... după o viață întreagă.” 2 Ieșind din librărie, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
afectată de practicile, credințele și acțiunile dvs. Exemplul a fost dintotdeauna cel mai bun profesor. Mulți dintre vizionarii vremurilor noastre fac apel la noi, tare și răspicat. Trebuie să învățăm să ascultăm. Dar oare o vom face? Edgar Cayce, profetul adormit, spunea că trebuie să ne bazăm mai mult pe natură, dacă dorim să supraviețuim. Sun Bear, un alt mare profet al vremurilor noastre, și-a dedicat viața promovării unui stil de viață mai simplu, bazat pe natură. Un stil de
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
naiv și puțin nătâng al măgarilor 56. Koala (Phascolarctus cinereus), măsoară jumătate de metru Înălțime și depășește rar zece kilograme. Nu este un urs și nici bursuc, ci un marsupial arborical vegetarian, cu ochi ca doi năsturei, privire blândă, parcă adormită, blană castanie, cu peri albi În vârful urechilor, ce are obiceiul să doarmă pe crengile eucalipților, rămânând pe pământ decât În micile sale plimbări nocturne de la un copac la altul, de două-trei ori pe lună. La naștere este foarte mic
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cuvântul koala În limba aborigenă australiană Înseamnă „fără apă”, observație destul de bună, Întrucât aceștia consumă doar frunze de eucalipt, bogate În apă, nemaifiind nevoiți să coboare din copac pentru a se hidrata. După delicioșii ursuleți koala, ghemotoace pufoase, mai mult adormite, cu care facem fotografii În brațe, Într-un moment de trezire a acestora, lucru ce se petrece destul de rar pe parcursul unei zile, privim țepoșii echidnas, cu aspect de arici, gură Îngustă de unde țâșnește o limbă lungă și subțire cu care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
226 săgeată neagră și iute, spinteca văzduhurile largi cu croncănitul ascuțit și flămând... Pe alocurea, arbori uriași, a căror bătrânețe șubredă nu se putuse Împotrivi vijeliei, zăceau răsturnați la pământ În toată nemăsurata lor lungime și cu trunchiuri pentru veșnicie adormite și cu crengi hrentuite În prăpăstioasa lor cădere, iezeau scoborâșurile Încă umede și lunecoase ale colinei... S-a Întunecat și jocul de lumini al firmelor multicolore devine irezistibil. Vaporașe rapide fac legătura Între cele două maluri sau manevrează În susul și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În jur, continua să coboare. Până la urmă dădu cu fundul de pământ, dar nici acest contact direct care i amintea că ajunsese la sol nu-l făcu să se miște mai repede; se mulțumi să se Întoarcă, cu un aer adormit și să se apropie de un alt eucalipt. Se urcă În el foarte repede, alesese o creangă bifurcată care-i conveni, se instală confortabil pe ea și Începu să mestece o frunză. Nu-și dădu seama de prezența noastră decât
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fără a atinge vârful deoarece călăuzele maori au refuzat să se aventureze mai sus, datorită credinței În spiritele Înălțimilor. Astăzi Muntele Egmond este cel mai frecventat din țară. Vântul se stârnește din senin sau ceața coboară dintr-o dată. Vulcanul pare adormit, dar nici de cum stins, În orice moment se poate trezi! Arcul vulcanic al Insulei de Nord a Noii Zeelande a fost scena câtorva mari erupții explozive din ultimii 10.000 de ani. Mult timp europenilor le-a fost interzis să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]