11,001 matches
-
grupați în echipe de câte patru-cinci membri, eterogene din punctul de vedere al compoziției (în termeni de performanță academică, sex, rasă sau etnie); - înainte de pornirea programului de învățare au loc exerciții care să conducă la formarea și dezvoltarea indivizilor astfel aduși împreună în direcția unor echipe - este oferită membrilor echipei șansa de a se cunoaște reciproc; - materialul de învățare este inițial descris clasei de către profesor sau cuprins într-o prezentare audiovizuală; - prezentarea în clasă este urmată de activitatea pe echipe; - toți
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Pasărea (1926), Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla) (1926), Mănăstirea Țigănești (1926). Ajunge ieromonah, dar în mai 1932, în conflict cu autoritățile bisericești, părăsește rasa călugărească, divergențele părând să fi fost provocate nu atât de activitatea sa literară, cât mai degrabă de criticile aduse unui înalt ierarh, pentru afacerile acestuia cu vinuri. De acum încolo se va consacra în întregime literaturii. Începuse în 1918, cu versuri, în revista „Duminica ortodoxă”, iar placheta Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune, îi apare în același an. Colaborează la
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
directorul publicației, S.ț. are ca principal obiectiv lupta antimonarhică. Regele este ținta unor atacuri violente în articolele lui Macedonski, autorului fiindu-i caracteristic stilul pamfletar (Ce vrea regele și ce vrea țara, Germanizarea României), dar cuprinzând și acuzații politice aduse grupării junimiste. Într-o rubrică de „literatură politică” Macedonski reproduce mai vechile sale poezii antidinastice Cetățeanul și toboșarul, Mai avem țară?, Visul ș.a. Tot el semnează și nuvela Între cotețe. Constant colaborator literar al gazetei este Bonifaciu Florescu, prezent cu
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în consecință, interpretarea timpului, problemă care stîrnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu recunoștința credinciosului care își încheie povestirea cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punctul de vedere al structurii sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmat, la Cartagina, școala unui grammaticus, Felicianus, pe care îl laudă pentru neobosita activitate și pentru învățătura menită să redea prestigiul literaturii, care se limita probabil tot mai mult la cercurile latine, unde cunoașterea limbii grecești era redusă. în ce privește ofensa adusă regelui Guntamundus, conform celei mai răspîndite opinii pînă acum treizeci de ani, Draconțiu ar fi scris panegericul său, pe care noi nu-l cunoaștem, în cinstea lui Zenon, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit; potrivit ipotezei lansate recent de Kuijper și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ne-am referit deja la situația istorică și la motivațiile ce au dus la scrierea acestor poeme creștine. Cîntecul de reparație (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „reparația” de care vorbește poetul este aceea prin care încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul îi propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa, pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Scriere de mulțumire către Dumnezeu, cu descrierea vieții mele (Eucharisticos Deo sub ephemeridis meae textu), o autobiografie cu o prefață în proză. Opera lui Paulinus descrie cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni în miniatură”. într-adevăr, și Paulinus din Pella, la fel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă lucruri care acolo fuseseră omise din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (intitulat și Elegia), este o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mîntuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea, alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reelaborat Despre dreapta credință sub formă de dialog și ar fi adăugat-o celor șapte dialoguri despre Sfînta Treime. Mai recent, G.M. de Durand a adus argumente serioase în favoarea priorității dialogului Despre întrupare: diferențele se explică mai bine ca modificări aduse tratatului Despre dreapta credință în noul context al polemicii antinestoriene (în special o distanțare mai netă de Apolinarie) și, în plus, în dialog - spre deosebire de opera dedicată lui Theodosius - lipsește termenul theotokos. Această absență, ca și anumite elemente comune de terminologie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sinuziaștilor: fragmentele grecești în R. Hespel, Le florilège cyrillien (Bibliothèque du Muséon 37), Louvain, 1955, pp. 138-150; trad. lat. a fragmentelor siriece PG 76, pp. 1427-1435; fragm. lat. ACO IV, 1, p. 109. Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse ofrande...: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 541-544. Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sf. Fecioară ca Theotokos: ACO I, 1, 7, pp. 19-32; ed. text și trad. it.: Trattato
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
785-792). Deși al doilea conciliu de la Niceea, din 787, îl menționa pe Antipater printre învățații de seamă, aproape toate scrierile sale s-au pierdut. Au rămas de la el două omilii, una despre nașterea lui Ioan Botezătorul și alta despre Buna-Vestire adusă Mariei (există cîte o versiune siriacă a fiecăreia dintre ele, iar prima are și o versiune georgiană), așadar despre cap. 1 al Evangheliei după Luca, și par să fi fost rostite (după cum rezultă din introducerea la a doua) în două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
liturghie completarea „care a fost răstignit pentru noi”, ce orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmînd că nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare, respingînd criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte scrisori existau două adresate lui Iustinian și două lui Antim din Trapezunt, ulterior patriarh de Constantinopol; în a doua epistolă trimisă acestuia, Efrem sublinia că recunoașterea a două naturi într-un singur ipostas nu presupune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ACO IV/2, 1914, pp. 169-184). Purtător de cuvînt al calcedonienilor, Ipatie s-a făcut remarcat, între altele, pentru că a afirmat (pe drept cuvînt, așa cum au dovedit cercetătorii moderni) că nu sînt apolinariste textele lui Chiril și ale altor autori aduse ca probă de partea adversă și pentru că a pus sub semnul îndoielii autenticitatea scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, care își fac intrarea în istorie cu această ocazie (cf. p. 000). în a doua parte a anului 533, Ipatie s-a dus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
destituirea marelui teolog. O primă parte (cap. 5-11) reconstituie cariera lui Ioan și, în special, șirul de evenimente care începe cu condamnarea sa, continuă cu cele două expulzări din Constantinopol, cu exilul și moartea. Partea a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în cap. 13 ca syngramma - a lui Teofil de Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus sinodul de la Stejar din 403), probabil pamfletul pierdut al lui Teofil din care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
operei, termenul este explicat astfel: „Pleroforii, adică mărturii și revelații deslușite de Dumnezeu sfinților, privitoare la erezia celor două naturi și la samavolnicia care a avut loc la Calcedon”. în Cartea lui Heraclid din Damasc, Nestorie pomenise revelațiile și visele aduse ca probe de către adversarii săi după Efes; după Calcedon, fenomene asemănătoare s-au înregistrat pe scară largă și în tabăra monofizită (însă există și exemple filocalcedoniene), iar Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Proclus sînt îndoielnice), și cîteva scrieri ce nu au conținut religios, ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, dar sărace în conținut: elogii aduse retoricii și filozofiei, scrisori de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lîngă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă Fotie (Biblioteca, cod. 160), Procopius ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer, din care nu s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adânc. Și desigur acești copii îi vor fi apărut încă multă vreme în vis, nu o dată. Faptul că totuși Heinz Schön a fost cel care a putut suna gongul salvat de pe navă i-a mai atenuat probabil puțin din jignirea adusă. Dar fiul meu, care, pe acea homepage a lui l-a prezentat lumii întregi pe lansatorul torpilelor fotografiat împreună cu cercetătorul navei Gustloff, comenta acest detaliu al unei tragedii cu efect de liant național, indicând proveniența submarinului atât de precis, accentuând
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
2000, este considerată de autorii ei, ca și precedenta, "o premieră". Calificativul i se trage de la implicarea traducerii, deoarece textul Însemnările de călătorie ale lui Nicolae Suțu (1831-1847), chiar dacă au fost publicate de Victor Slăvescu, în 1942, cu parțială modificare adusă titlului, în "Memoriile Secțiunii istorice" ale "Analelor Academiei Române", reproduce doar originalul francez. Franceza este limba în care a scris Nicolae Suțu opera științifică, rezultată din neobosita lui implicare în problemele economice, administrative și politice ale Moldovei. La fel și literatura
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
furat de deliciile boemei - rămâne cu studiile juridice neterminate. Între timp se afirmase ca om de condei, în 1911 fiind cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Mobilizat într-un batalion de jandarmi pedeștri, va compărea în fața Curții Marțiale (1913-1914) pentru insulte aduse ofițerimii, alegându-se cu o condamnare. Peste numai cinci ani, în 1919, va suporta un alt proces, politic de astă dată, cu o sentință dură (zece ani recluziune), fiind învinuit că făcuse, în „Gazeta Bucureștilor”, politică progermană. A beneficiat de
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
dornic, probabil, să ocupe scaunul episcopal, nu se supune unui episcop (Cornelius) care alesese să se ascundă în timpul persecuțiilor, în loc să se opună în mod deschis. De fapt, cele două mișcări dizidente, din Roma și din Cartagina, deși opuse în criticile aduse episcopatului, au același scop: să creeze concurență episcopatului pe cale de constituire. Iată, foarte pe scurt, cadrul istoric și teologic în care trebuie plasate cele câteva trimiteri la anticriști (foarte puternice, este adevărat), făcute de Ciprian. Anticristologia sa, esențial ecleziologică, o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un veritabil tratat. Amploarea scrisorii se datorează, pe de o parte, complexității temei abordate, pe de alta, răspunsului nemulțumitor și iritant în același timp al episcopului Salonei. Pot fi distinse trei secțiuni, bine delimitate între ele: a) cap. 1-24: obiecții aduse conținutului scrisorii lui Hesychius, precum și respingerea câtorva opiniones communes; b) cap. 25-51: interpretarea propusă de Augustin (teoria celor trei referenți posibili); c) cap. 52-54: rezumat și concluzie (cuvântul celor trei slujitori). a) Încă din primele rânduri ale scrisorii sale, Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
filiala din Suceava scoate „Țara Fagilor”, iar mai târziu, în 2003, filiala din București editând „Mesager bucovinean”. Aflată la început sub înrâurirea concepțiilor despre limbă ale lui Aron Pumnul, societatea a renunțat treptat la ele, datorită, în parte, și contribuției aduse, în această direcție, de Dimitrie Petrino (în broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina) sau de Al. Hurmuzachi și Gh. Hurmuzachi. Consecventă scopurilor propuse, societatea a inițiat, în 1886, colecția „Biblioteca pentru tinerimea română”, continuată, din 1890, de
SOCIETATEA PENTRU CULTURA SI LITERATURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
N-am zărit nici măcar un chip urât, nici de bărbat, nici de femeie; am văzut însă făpturi cu chipuri îngerești” - Jean Chardin, autor al unor Călătorii în Persia și alte locuri din Orient, carte publicată în 16869], aveau vechi temeiuri - adusă, cu aventuri, la Iași de Vasile Lupu din acel Răsărit al frumuseții; Voievodul l-a trimis în „țara cerchizească” pe grecul Apostol Catargi, mare postelnic, despre care un sol polon spunea că era „fruntaș în această țară, după naștere și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să se scoată de la rugăciuni și a se tângui ei înaintea ușii bisericii; iar al doilea an a se primi la ascultare; iar în al treilea spre pocăință; iar în al patrulea să stea împreună cu poporul, fiind îndepărtați de la jertfa adusă; numai după aceea să li se admită împărtășirea cu cel Bun”31; Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu ecumenic și Canonul 92 Trulan sunt și mai aspre - îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
blănuri 149), căci aflase că turcii l-au mazilit) a fost ucis și Iancu Sasul, fiul natural al lui Petru Rareș și Domn al Moldovei din decembrie 1579 până în septembrie 1582. Din ordinul regelui Ștefan Báthory, crainicii au citit acuzele aduse fostului Domn al Moldovei, din care învinuiri reieșea nerespectarea tratatelor și a alianțelor (nu depusese omagiul regelui Poloniei), violarea corespondenței, incendierea și jefuirea unor sate de margine, pedepsirea unor nobili poloni 150. Același rege a dat și porunca de decapitare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]