3,337 matches
-
europene (Die Krise der europäischen Kultur, 1917). După Spengler, unii urmându-l, alții împotrivindu-i-se, alții încă independent de el, rândurile "criticilor civilizației" s-au îngroșat până la neverosimil: Theodor Lessing, prieten și succesor al lui Klages, cu o personalitate agitată, cu Istoria ca o conferire de sens lucrurilor lipsite de sens (Geschichte als Sinngebung des Sinnlosen 1919) și Cultura blestemată (Die verfluchte Kultur, 1921); neognosticul Leopold Ziegler, pe urmă adept al ideii guénoniene de tradiție, cu opera de succes în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pasional. Dar apariția lui Pandele Verghy, tânărul arhitect grec, devine prezență exotică. Acest tânăr se îndrăgostește fulferător de Alek. Este îndrăzneț și foarte insistent. Portretul pe care i-l conturează este edificator: „d-ta, ivită din spuma M. Egee, mereu agitată și căutând ceva...” Nu-i lasă lui Alek șansa unei respirații decizionale: „d-ta ești viața mea, intangibilă ca visul...” învăluind în mister acest neprevăzut (și nedorit) spasm erotic! După plecarea tuturor musafirilor, mai ales a lui Pandy, înfocatul îndrăgostit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
american. Eu sunt cu totul în România...” Reîntoarcerea, în Suceava - la mormântul mamei, sau în Ierusalim - la mormântul tatălui, îi va aduce „bogăție în nopți și în zile” și, deopotrivă... și „superbele zile și nopți ale incertitudinii”. Durerea acestui prezent agitat este subliniată prin imperativul „întrebați-vă”. Un imperativ al inefabilului, într-un crescendo sfâșietor de trist, urmat de un alt imperativ, „gândiți-vă!...” Invitație la rațiune. Zâmbetul, iubirea, speranța pălesc... în eventualitatea declanșării... grenadei ucigașe. Tristețea sfâșie. într-un colț
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
08.45). Mircea Vulcănescu „vorbește cu simplitate, cu voluptate, stăpân pe el, pe ideile lui, pe subiectul pe care-l dezvoltă cu subtilitate și claritate logică”(23.03.42). La 1938, Emil Botta este „tânărul bard”(1938). Nuni Dona devine „agitată ca o gulietă”(12.03.46). Pe „S” (marea ei iubire), când îl detestă, când îl adoră. Un alt „S” devine o „bestie” (11.01.46). și generalizând, geni pare intransigentă: „Mă doare-n cot de toți S. din lume
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ce se întâmplă în jur, dar ceilalți nu sunt conștienți de această dedublar e. -,,Întâlnirea cu alții“ este următoarea etapă. ,, Doctorul a pierdut orice speranță și le a spus r udelor mele că eram pe moarte. Totuși, am fost foarte agitată tot timpul și chiar în momentul în care l-am auzit spunând aceasta am simțit cum îmi capăt cunoștința. Atunci mi am dat seama că toți a cești oameni erau acolo, o mulțime întreagă, planând la înălțimea tavanului camerei. Toți
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
la multe evenimente ale istoriei noastre recente. În afara zilelor din decembrie '89, când ne plimbam liberi prin fața Mitropoliei din Iași (tu erai îmbrăcat precum Che Guevara, cu beretă neagră și bocanci trași pe deasupra pantalonilor), în vreme ce toată lumea din jur era extrem de agitată, automat îmi amintesc de 22 aprilie 1990, când, la Sala Palatului din București, Mircea Dinescu devenea președintele Uniunii Scriitorilor din România. A doua zi, pe 23 aprilie 1990, începea istoria Pieței Universității. Apoi îmi vine în minte data de 15
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
grație pozițiilor pe care le ocupă după 1989. Această opacitate izvorâtă din continuitatea istoriei elitelor românești blochează orice încercare de democratizare rapidă. Discursul este fără îndoială diferit înainte și după 1989, dar numeroși demnitari ocupă aceleași poziții. În acest climat agitat, în care o societate civilă care a ales ca președinte un umanist comunist, Ion Iliescu, proclamă sus și tare anticomunismul, au avut loc numeroase reglări de conturi, mascate sau publice. În locul rupturii categorice, se instalează calomnia: mari manevre de destabilizare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
său chiar de la Maria, care se grăbește să-l pună la curent și cu motivele "adevărate" ale nefirescului accident: "Tu știi că tata era bolnav. Era neurastenic. În ultimii ani, cât ai lipsit, boala s-a agravat. Nu dormea; era agitat. Acum o lună, în una din nopți [...] n-a dormit toată noptea. Îi auzeam pașii prin casă. Dimineața, un sgomot, o bubuitură... era pe patul nedesfăcut, mort, în mijlocul unui lac de sânge". Băiatul se arată nedumerit ("Nu ți se urăște
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
U., București, 1965, p. 91). 3 Așa crede Gabriela Omăt: "[...] de astă dată, o pură vacanță a fost în mod cert întreprinsă din nevoia de evadare și, mai ales, de regăsire de sine. 1932 fusese un an dintre cei mai agitați, l-am putea chiar considera traumatizant sub raportul relațiilor literare și umane ale lui E. Lovinescu, ca și în planul așteptatei confirmări a mult râvnitului statut de romancier" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ediție de Monica Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cinci copile și dumneata? Lavinia râse scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară îmi plăcea ce văd. Și cu gravitate, blamându-se, Lavinia povesti patima care-i robise sufletul. Nu pierdea nici un amănunt. Unchiul Ianache măsura cu pas agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfinte. Evanghelie după evanghelie, toată jalea din sufletul lui Iisus venea spre el, suferea ca și Învățătorul când toți oamenii aceia din mulțime, cu voința subjugată provocatorilor, strigaseră că vor eliberarea lui Baraba. I se părea că-i vede urcând agitați drumul în urma Condamnatului, hulindu-L și cerând crucificarea. Se simțeau deja vinovați de ceea ce urlaseră în urmă cu un ceas în piața pretoriului: „Sângele lui, asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Sângele încă nu fusese vărsat, dar ei îi simțeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune, din când în când doar tresăream, mormăiam... da, da, cum să nu... sigur... așa o să facem... începînd chiar de mâine... domnul Lascăr... domnul Iordache... Mihai Tican Rumano... Racoviță.... banchize, până nu mai auzii nimic și căzui într-un somn agitat. Dobrinescu mi-a spus dimineața că de vreo două ori am trântit plapuma pe jos. - Păi dacă visam! i-am răspuns. Tu ești de vină, că vrei să fii rege. Banii dați de tatăl meu erau pentru taxe. Dar nici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
LUI SE AVENTURĂ. "DACĂ EI NU ACȚIONEAZĂ, SE GÂNDI EL, VA TREBUI SĂ ACȚIONEZ SINGUR." SE SIMȚEA UȘURAT CĂ NU SPUSESE NIMĂNUI DESPRE DESCOPERIREA SA. ȘI ASTFEL, COMPLET SINGUR, ERA CAPABIL SĂ ACȚIONEZE \ ȘI ÎNCĂ LA SCARĂ MAXIMĂ. MARIN DORMI AGITAT, CU VISE TULBURATE DE GÂNDURI ȘI IMAGINI CONFUZE ȘI ÎN ACELAȘI TIMP PLINE DE SEMNIFICAȚIE. ȘI TOATE ACESTEA SE DATORAU FAPTULUI CĂ, PLANURI SECRETE, CARE NU ERAU ALE LUI, PĂREAU SĂ PUNĂ TOT MAI MULT STĂPÂNIRE PE EL. 5 Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se dea de gol. Are pământ, e din neam bun, nu e băutor, e harnic și își face casă. De ce? De ce? De ce îl ocolește? Nu putea înțelge ce caută ea. Se joacă cu el? Oare știe ceva? Oftă. Respirația lui agitată se reduse, nici el nu o mai simțea. Mai bine tace. Poate are ea pe cineva și nu spune, nu se arată. Dar pe cine? Întrebările și răspunsurile îi frământau nopțile. Îl răscoleau toate și îl întorceau de pe o parte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mamei că lipsesc prea mult. Îmi primeam eu papara apoi acasă, da’ eram liniștit. Mă mulțumea gândul că dacă nu mâine, poimâne fug iar. Ieșisem de la școală și m-am dus la Mariana. În curte erau o mulțime de femei agitate. Una din ele mă luă la rost de cum mă văzu în mijlocul orgăzii. - Tu mai lipseai acum, bată-te să te bată. Abia am scăpat de unu și vii tu! - Nenea Florin nu-i? - Nen’tu Florin e cu tractorul la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și, pentru a te integra, trebuia să te culci și să dormi, ani de-a rândul, de-a dreptul pe argila clisoasă sau uscată. Acolo, în Europa, domnea rușinea și mânia. Aici, exilul sau singurătatea, în mijlocul acestor nebuni lascivi și agitați, care dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
al compartimentului. Ne așezaserăm față în față, la fereastră. Veniserăm devreme, trenul era aproape gol. Ne tot priveam, fără să vorbim ; până n-am mai putut, am ieșit pe culoar. Când m-am întors, pe locul meu se instalase tânărul agitat și bubos. M-am mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Așadar, ați fost arestată într-o miercuri după- amiază. La orele nouăsprezece și șaisprezece minute. În fața casei cu numărul 7 de pe aleea Mandicevschi. La câțiva pași de stația de autobuz, unde tocmai ați coborât. Vă aflați în întârziere. Necăjită și agitată. Aveați totdeauna grijă să fiți punctuală. În ultima clipă se agață însă ciorapul. Sau observați că lipsește un nasture la rochie, agățătoarea pardesiului, că pantofii sunt prăfuiți. V-ați simțit vinovată, presupun, în ziua aceea. — Întâlnirile conspirative seamănă și nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mare, le-ar trebui un secol ! Să înțeleagă că nici nu pot fi separate, calitățile și defectele pornind din aceeași nebunie, înlocuibile unele prin altele, pentru asta ar fi necesar să se nască din nou ! Și poate nici atunci ! Învârtea, agitat, dezlănțuit, palmele una peste alta. Apoi arătătorul de la o mână peste arătătorul celeilalte. — Un diletant, sigur. Nu un meseriaș, nici un funcționar. Un diletant nedeprins cu datoria, cu șefii, cu orarul și lucrul metodic, în silă. Muncind rareori, dar cu plăcere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri mici : doi, trei, unul în spatele altuia. Câte unul rămâne în urmă, să cumpere ziarul. Viteza crește, odată cu ora. Coloane tot mai dese, rapide, gongul îi cheamă. Urcă scările sau ridicați în cele două cabine ale lifturilor. La primul etaj
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mica, Valy și Consuela, zisă Lala, zisă Cățelușa. În jurul protagonistului rămân, așadar, familia Manole și Ortansa Mitulescu. Lucian Vornicu stă, ca și altădată, chiar lângă dânsul ! Aceeași subțire mustață, aceeași ostili tate de neînțeles față de vechiul prieten. Manole rezervat, Vera agitată. Ortansa Mitulescu îmbrăcată ca o doamnă din vremuri de demult. Și acum, mestecați cu toții semințe ! Ca la un semn, cu toții... se stinsese lumina, A.P. auzea din toate părțile sunetul sec, repetat, al dinților desfăcând semințe. Joi, Vornicu se ceartă cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atunci, n-a mai venit. Lucian zâmbise, adică încerca, doar pe jumătate, o tăietură oblică într-un fragment de obraz, timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a ne distra împreună. Am adus cu mine o domnișoară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din care uită să pufăie la timp, de ce consideră o datorie morală să insiste asupra punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu dacă e doar întârzierea sau chiar refuzul maturizării, cum spuneai. Pare mai curând obosit. Am exagerat, formula
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dușman, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toată noaptea stătu de veghe, alergând de la postul de comandă la tunuri, de la tunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu-se chiar până la observatorul din linia infanteriei, agitat, parcă ar fi fost în joc toată fericirea lui și soarta lumii întregi. Ceasurile însă trecură, veni dimineața, și reflectorul nu se arătă. Și noaptea următoare la fel, și noaptea a treia la fel... De-abia a cincea noapte, când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]