2,641 matches
-
60 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 88. 61 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 89. 62 Idem, p. 89. 63 Idem, 88. 64 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 184. 65 Ibidem. 66 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 186. 67 Idem, p. 141. 68 Idem, p. 138. 69 Ibidem. 70 Idem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 89. 62 Idem, p. 89. 63 Idem, 88. 64 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 184. 65 Ibidem. 66 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 186. 67 Idem, p. 141. 68 Idem, p. 138. 69 Ibidem. 70 Idem, p. 13. 71 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 149. 72 Heinrich Plett, Știința
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vertebrele cefei pârâiră.. motanul începu a se stinge încet. Râsul slăbește strânsoarea și trupul frumosului animal se destinde, blana îi străbătută de un fior, apoi rămâne nemișcat. Fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza Sa !.. Salcâmii se clătinau încet-încet, fără vreo adiere de vânt... așa se clatină ei mereu... fără vânt. Anuca se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tâmpla ta Dintr-o inadvertență temporală Te văd primindu-ți vlaga prin perfuzii Și-mi ești departe și atemporală, Supusă unor cinice infuzii. Tot chinul tău îmi e tortură mie, Tu ești recompensată în durere, Iar uneori în stres sau agonie, Resentiment, dispreț profund și fiere. Martirizată, te întorci umilă, Să nu cumva să depășim bugete, Să nu cumva să ni se facă silă De impostorii falselor regrete. Te-ntinzi, cu un surâs, pe pat de lacrimi, Atât de pregătită pentru
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
distrus sistematic un alt spirit uman are efectul previzivil de a demoraliza Însăși fibra psihică a acelei persoane. Îmi Închipui că asta le și era intenția. Gestapoul e foarte grijuliu cu acest aspect. Te lasă să auzi ca din greșeală agonia altcuiva, ca să te Înmoaie pe tine. Nimic nu e mai rău decât așteptarea chinuitoare, fie că e vorba de așteptarea rezulatelor unor analize la spital, fie că e vorba de toporul călăului. Nu vrei decât să se termine odată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de ce boală aș avea eu. Nu cred că știi ce am, nu? M-am gândit un moment și apoi i-am spus: — Ai hepatită. Rămase tăcut câteva minute și m-am simțit rușinat. Ar fi trebuit să-l scutesc de agonia de a ști asta. — Mersi că ai fost sincer cu mine, zise el. Da’ tu ce ai? — Stâlpul infamiei. — Pentru ce ? — C-am ajutat un evreu care se afla În grupa mea de lucru. — Ce prostie din partea ta, zise. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Ne-am întors spre tabără. Conacul, în încremenirea parcului dinainte, părea de sticlă. Am privit statuia din mijlocul heleșteului: aerul din jurul ei făcea valuri. Bronzul era încins aproape la roșu. Azi-noapte am auzit din nou de dedesubt zgomotele unei voluptuoase agonii. De data asta, la apogeu, femeia a strigat răgușit: Victor! Victor! și coincidența asta m-a tulburat mai mult decât toate încolăcirile de trupuri din imaginația mea. Asta s-a-ntîmplat după ce aseară am întîrziat puțin la masă, prea încîntat de drumul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
plămâni și o inimă, o gură și doi ochi senini, iar deasupra un creier atotputernic, dar eu n-aveam să ajung niciodată în zona de deasupra, de dincolo. Aici, sub tone de mațe, în nesfârșită obscenitate, aveam să-mi trăiesc agonia. Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
privire. Toate ușile pe care le deschisesem vreodată, toate câte aveam să le mai deschid, ca să-mi apară în față alte camere sinistre, alte culoare posomorâte, alte lumi de neînțeles, prima ușă a vulvei însîngerate și ultima ușă a sudorilor agoniei, marea ușă a marii Intrări, căutată peste tot și întotdeauna, ușa fiecărei răni pe care corpul meu de mizerie a avut-o, ușa dintre coapsele fiecărei femei pe care am posedat-o, ușile vaste și vântoase dintre constelații, ușa care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să cuprindă implicațiile acestor lucruri, Calvin lansă bomba: — Ar însemna să te muți la Dublin. Șocul provocă un bâzâit surd în capul ei, de parcă urma să îi pocnească urechile. O senzație amorțită și difuză de alienare. Singura realitate palpabilă era agonia degetelor sale amorțite de la picioare. Poate... poate... poate au vrut să spună Dublin, New York. —Dublin, Irlanda, spuse Calvin Carter ca ecoul unui tunel lung, spulberând și ultima ei picătură de speranță. Nu îmi vine să cred că mi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Uite, usuc-o, spuse ea, împingând-o pe Molly către el. Eu mă grăbesc. În timp ce Clodagh scotea Nissan-ul Micra de pe alee în marșarier, Molly stătea în dreptul ușii de la intrare și se smiorcăia: — Vreau și eu să merg! Plângea cu atâta agonie, încât câțiva vecini au ieșit de urgență la geamuri să vadă cine era omorât. Și eu, chițăi Craig la unison cu sora lui. Vino înapoi, mami, întoarce-te. Șantajiști afurisiți, se gândi Clodagh în timp ce accelera. Își petreceau mai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că Clodagh era un pic defensivă din cauză că nu era una dintre acele superfemei care țineau o slujbă cu normă întreagă și, pe lângă asta, reușeau să își crească și copiii. Dar oboseala era peste așteptări, insistă Clodagh. Orice ai auzit despre agonia nașterii, nimic nu te pregătește pentru nopțile nedormite. Eram mereu dărâmată, iar trezirea era ca o încercare de a ieși de sub anestezie. Nu aveam cum să țin un job. Și, din fericire, afacerea lui Dylan cu computere mergea destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sau să fie atent dacă Ted apare. 51tc "51" După o serie de zile isterice și nopți nedormite, ziua de treizeci și unu august, care marca lansarea revistei Colleen, se apropia. Mult, mult prea repede. Ashling era trezită de o agonie familiară, care o înțepa în ureche ca un ac. Trebuia să-și fi dat seama. Urechea ei avea talentul de a face figuri în cele mai inoportune momente - examenele de facultate, prima zi la o slujbă. Dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling, dar nu fusese în stare să treacă de etapa asta. Deci, prietena mea cea mai bună, spuse Ashling intrând în bucătărie. Te-ai gândit și la mine câtuși de puțin când i-o trăgeai prietenului meu? Clodagh era în agonie. Cum să explice vinovăția, tortura? — Chiar m-am gândit la tine, Ashling, spuse ea, umilă. M-am gândit, a fost atît de greu. Dar te gândești că doar personajele din telenovele au aventuri. Dar și oamenii obișnuiți au, se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plecat. Tremura din cauza șocului și a vitezei cu care se întâmplaseră toate. Avusese fantezii în care Dylan dispărea din viața ei, dar acum, că se întâmpla asta, era urât. Unsprezece ani șterși într-o jumătate de oră; și Dylan în agonie. Și vorbind despre faptul că trebuie să vândă casa! Da, era înnebunită după Marcus, dar lucrurile nu erau atât de simple. Prea șocată pentru a plânge, a stat o vreme în bucătărie. Soneria de la intrare a readus-o la realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva, hai să plecăm! Ieșiră în fugă. Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el. Și în timp ce zăcea cu fața în jos, ochii i se fixară o clipă asupra unei ultime imagini: veneau mulți oameni alergând, iar în fața lui văzu încălțările greoaie ale puternicelor, incoruptibilelor gărzi germanice. „Ați ajuns târziu“, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urina era amestecată cu sânge. În câteva zile, mâinile îi deveniră diafane și scheletice, cu încheieturile și tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe tăblițe de plumb, cu formulele unor vrăji sinistre. Bănuiră că la palat exista un trădător ce urmărea evoluția bolii și-l informa pe Calpurnius Piso, care, nerăbdător, aștepta într-adevăr pe insula Coos, pe apropiata coastă a Cariei. În agonia lui, Germanicus găsi puterea de a vorbi în taină cu ofițerii săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie neputincioasă, strângând revoltați armele inutile. Apoi îi îmbrățișă pe cei doi fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prin grădini, coborî până la râu. Zgomotul apei era la fel cu cel făcut de fluviul Orontes în jurul palatului din Epidafne. Bietul Zaleucos se uita la el de departe; se simțea inutil, înzestrat cu o cultură antică, învinsă și aflată în agonie în lumea aceea crudă. Nu mai îndrăznea să-l urmeze pe iubitul lui Caligula, dacă nu era chemat. Procesul împotriva lui Creticus a durat, într-adevăr, o zi; dată fiind faima lui ca soldat, senatorii nu îndrăzniră să-l ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lucid, fără sânge, fără violență, fără să riște că vor rata lovitura fatală. Un gest care nu izvora din niște hotărâri emotive de moment, ci un protest lucid, susținut zile în șir. În fond, povesteau cei care văzuseră o asemenea agonie, sufereai cu adevărat numai în primele două-trei zile; apoi - cel puțin, așa se zicea - totul se transforma într-un șir de halucinații, de oboseală de neînvins, de vise. — Fiindcă, șopti Zaleucos în greacă, mintea îi comandă trupului când e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pierdut, ca un copil. Spuneau că un curier pornise spre Capri și că toată familia Augustae îl aștepta nervoasă pe împărat, care de ani de zile nu mai voia să-și vadă teribila mamă. Într-o zi a acelei lungi agonii, un libertus se apropie de colțul în care Gajus citea liniștit și spuse în greacă, cu accent sirian, râzând: — Nu are rost să facem curat în toate sălile. Tiberius n-o să vină niciodată, pentru că ultima oară au avut o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și cât le datorează imperiul acestor oameni. În vila de pe promontoriu - care în urmă cu o sută de ani fusese a lui Lucullus, bogatul învingător al lui Mithridates - medicii întrerupseră călătoria împăratului, iar acesta trecu repede de la boală la o agonie fără speranță. — Nu se mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro cu cruzime. Mi-e teamă; dacă la Roma se pregătește altcineva... Și, înfrângându-și teama, așa cum făcuse Livia când Augustus agoniza la Nola, răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]