3,029 matches
-
o convalescență. Când ne regăseam la alte sindrofii și-mi spuneau, din politețe, ce bine arătam, aveam acest sentiment, că mă întremam prin relația cu lumea lor, și de aceea arătam din ce în ce mai bine. Îmi vorbeau ca unui indian care se albea, nu însă destul de repede ca să nu observe și alții că stăruiau în prietenia cu un indian. Când am ajuns la Toronto, ai noștri mi-au spus că îmi trebuie cam cinci ani ca să mă integrez. Ceea ce nu mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Plecat din universitate în anul 1976. FILIMON Marius: absolvent al facultății de Electrotehnică din anul 2000, specializarea Electroenergetică. Preparator universitar la catedra de energetică. Plecat din universitate în anul 2002. GIOSAN Traian Data și locul nașterii: 1 Aprilie 1923, comuna Albești, judetul Vaslui. Studii universitare: Școala Politehnică “Gh. Asachi” din Iași, facultatea de Electromecanică, promoția 1949. Doctorat: Institutul Politehnic din Iași, facultatea de Electrotehnică, 1968. Subiectul tezei: Contribuții la analiza calitativă a sistemelor de acționare cu motoare sincrone. Conducător științific prof.dr.doc.
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
putem spune și noi cu Sf. Paul: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt și harul ce mi-a fost dat, n-a fost zadarnic”. (1Cor 15,10). IV - Cu ajutorul harului divin să ne străduim a deveni curați la suflet, albi ca crinul, slobozi, departe de orice păcat. Să ne spovedim des, ca să fim mereu fără prihană, precum cere Sf. Paul (1Tim 3,2). În această muncă purificatoare să avem încredere nesfârșită în mila Domnului: „Qui dat lasso virtutem... fortitudinem et
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de Monther lant. (Altădată nu-l vedeam aproape niciodată pe Navarra în visele mele. Azi-noapte l-am văzut pentru a doua oară.) Însemnări pentru Mihai Te vei întoarce de la mare negru de tot, în timp ce eu, fără îndoială, mă voi fi albit, căci nu am intenția să mă duc în lipsa ta nici măcar până la lacuri... Când mi se întâmplă să nu te văd un timp ceva mai îndelungat ca de-obicei, aștept clipa în care te voi revedea cu toată nerăbdarea și cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
simplitate uluitoare: un frate și o soră din periferia săracă a Teheran-ului sunt obligați de soartă și lipsuri să împartă unica pereche de încălțăminte pe care o au pentru a putea merge la școală. O pereche de teniși (cândva) albi. Pentru a ieși din această situație jenantă, fratele participă la o competiție de cross al cărei premiu trei consta într-o pereche de adidași. Numai că el câștigă premiul cel mare, adică selecția în lotul național de juniori și o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a adus în anul 1968 mari satisfacții. E latura sa pozitivă” (în L’Équipe, Paco Toledo: „Bilanțul anului tauromahic”). Houston (Texas): săptămânal, vinerea, timp de trei ore, grupuri de câte 15 oameni - de o parte polițiști, de cealaltă negri și albi antirasiști - își strigă din adâncul plămânilor tot ceea ce cred și gândesc unii despre alții. Profesorul Lorenz (zoolog) descoperă că lupul își iartă învinsul care-și întinde supus grumazul, spre deosebire de porumbel, care e mult mai feroce în rarele cazuri când își
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a conștiinței socialiste, revoluționare. Materialismul întemeiază și dezvoltă încrederea optimistă în forțele transformatoare și în capacitățile de cunoaștere ale oamenilor, făuritori conștienți ai propriei lor istorii.“ (Era socialistă, nr. 20, octombrie 1976) TUDOR Corneliu Vadim „Și multe zăpezi l-au albit pe tâmple Și-atâtea adânci nedreptăți l-au durut Tăind pentru noi pârtii largi către viață El steagul de foc tot mai sus l-a ținut Astfel și-a urmat Ceaușescu destinul Cu-o dragoste vie de oameni în piept
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Da’ de unde! Nu înțelegi nimic!“, a ripostat A.A. „Uite cum devine treaba: o tipă ca asta și-ar fi putut permite să poarte orice chiloți ar fi vrut ea. Sau să nu poarte deloc. Dar nu: purta chiloți tetra. Albi. Impecabili. Neîntinați. Habar n-ai tu ce efect are chestia asta asupra unui bărbat!“ Am tăcut, încercând să absorb acest adevăr empiric și incontestabil. Așadar, vă invit - cel puțin deocamdată - să nu priviți cu dispreț materialist acest articol vestimentar și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
proiect în 18 puncte, care cuprindea și declarația de principiu ce recunoștea românilor drepturi naționale minimale. Dar recunoașterile soseau prea târziu din partea guvernului Kossuth. Împăratul dela Viena chemase în ajutor armata țaristă, care sosi promt, obține o primă victorie la Albești, lângă Sighișoara, unde cade și marele poet maghiar Petöfi și o a doua la Șiria, lângă Arad, detereminându-i pe revoluționarii unguri să fugă în Turcia, așa după cum Nicolae Bălcescu al nostru va fi surghiunit în Sicilia. Iar o seamă de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
memoriei e o vorbă goală. E mult Înainte, de răsăritul soarelui, totul e Încă tulbure și suflă un vînt umed și insinuant. Aud marea fără s-o văd. Dacă m-aș apropia de fereastră aș și vedea-o, prin Întuneric, albind ca o insomnie stîncile. Îmi place Însă mai mult să dau fiecărui val, după sunet, forma imaginată de mine. Dealtfel, cunosc acum În detaliu această parte a coastei. Nu știu dacă de la greci provine obiceiul de a clasifica totul, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
noi. I-am născocit pentru a le da ceea ce nouă ne-a fost refuzat. N-am de ce să-i implor și să le cer Îndurare cîtă vreme ei se hrănesc continuu din moartea noastră. Ospețele Olimpului se țin peste oase albite de soare și de ploi Fiecare moarte a hrănit liniștea zeilor. Ei ne datorează totul, deoarece nemurirea lor se bizuie pe moartea noastră. Ei nu sînt Începutul, ci urmarea venirii noastre pe lume. SÎnt un suspin, privirea Întoarsă spre marea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dacă cred aceasta cu adevărat. Undeva În adîncul sufletului meu sper să-l pot imita pe Ulise. Să ascult cîntecul sirenelor fără să-l las să mă piardă. Mă leg de catarg, dar e suficient să mă uit la stîncile albite de lumină pentru a-mi reaminti că libertatea interioară stă În adevărurile rostite fără emfază și fără regret. Schőne Welt, wo bist du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un drum dureros. Reintră atunci În curgerea timpului din care a vrut să se sustragă deși a Înțeles că numai Într-un astfel de destin există dragoste... Piramida sa este Somnul. Endimion se Îngroapă de viu În ea. Părul Îi albește dormind, În vreme ce el se visează tînăr. În grota aceasta vom afla doar că timpul nu se lasă trișat... Aș vrea o beție a lucidității atît de copleșitoare, Încît să accept calm ideea că Într-o zi nu voi mai strivi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
granița pe care o trecuseră fraudulos. Pe dealul împădurit, aproape de vârful lui, s-au prăbușit unul lângă altul făcând eforturi supraomenești pentru a rezista acelei situații. Câțiva dintre ei căutau cu înverșunare frunze comestibile sau fructe răzlețe rămase pe ramurile albite de vreme. Pe unii dintre ei îi dureau toate măruntaiele, iar alții aveau crampe musculare îngrozitoare și se simțeau în pericol. Încă nu ieșiseră din lumina reflectoarelor și era extrem de periculos, putând deveni oricând ținta patrulelor de noapte. Numai dorința
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bate de două ori, deschide ușa și-mi face semn să intru eu întîi. Dintr-o singură privire am cuprins întregul birou: se cunoaște că aici lucrează femei. Pe jos stau întinse două covoare de iută, proaspăt curățate. Pereții sînt albi, frumos împodobiți cu tablouri făcute din diferite poze color ale unor stațiuni de odihnă sau ale unor flori. În mod deosebit îmi reține atenția fotografia unui ram încărcat cu flori de magnolie, asemenea celor văzute la seră. Asta declanșează din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
priviri tot mai arzătoare la serate literare, pe terenuri de crichet și în săli de bal, se despart într-o haltă de diligență în timp ce copacii se despoaie melancolic în jurul lor și se reîntîlnesc peste ani, cînd tîmplele li s-au albit, dar flăcările din ochi nu li s-au stins. Probabil că n-ar trebui să fiu atît de dur ; e o romanță OK. Atîta doar că n-are nici o legătură cu Jane Austen. Ce-i drept, unele personaje și situații
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fost recunoscut. Iar apoi, în viața arhipelagului începură mari și profunde schimbări. Astăzi, pe teritoriul Arhipelagului Fidji, sunt mii de adventiști. Doresc să amintesc însă că această lucrare a avut un început, un început dureros și plin de sacrificii: trei albi scalpați, a căror carne a fost mâncată de noi, și unul mort în condiții groaznice. Iar tot ceea ce începe, trebuie să se termine. Sfârșitul acestei lucrări a fost pus în valoare de hotărârea celui de-al cincilea misionar. Căci degeaba
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sărmani, cu prea puține bucurii, dar cu o liotă de copii ce v-au părăduit și tinerețile și viețile și care astăzi vă mai pomenesc din când în când în gând? Eu îmi port pașii pe dreptele cărări, m-au albit anii în dar și bucurie, tot umblu peste mări și țări cu slujbe-nalte de la-mpărăție, dar veșnic îmi e tare dor de voi și-alergând cu sufletu'-napoi vă cer iertare de v-am fost greșit frumoșii mei ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aveam să mă reîntâlnesc la Universitate cu unii din dascăli, foștii conferențiari, lectori și asistenți, acum venerabili profesori pensionari: Al. Husar, M. Dinu, E. Bold, cu colegii și colegele, cu anii aceia minunați ai studenției. Nu mai eram aceiași, ne albiseră vremile și grijile, dar la "banchetul' organizat cu acest prilej am redevenit treptat cei de altădată, pășind parcă miraculos printr-un tunel al timpului. Fuseserăm niște mânji frumoși, mângâiați în anii aceia de visele noastre și de soarele blând al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Buenos Aires nu mai știau ce să facă și cum s-o întoarcă în problemele "compatrioților", eu m-am descurcat mai ușor cu cei care traversaseră Rio de la Plata, confundând Montevideo cu El Dorado. În Uruguay, 96% din populație sunt albi, așa că orice "pată de culoare" e rapid detectată, iar poliția locală , într-o țară clasată pe locul doi în lume pentru "liniște și ordine", era profesionistă și atentă la tot ce mișca și ca atare cerșetorii, categorie necunoscută pe plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
operei, simbolizau o lume asemănătoare lagărelor de concentrare, unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă, târându-se ca un animal Înfometat. La Început era greu de recunoscut nu doar pentru Oreste, ci și pentru public: cu părul albit Înainte de vreme, trupul plin de vânătăi și noroi acoperit de zdrențe, era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac. După acest preludiu, turnanta se mișca, descoperind mormântul lui Agamemnon, unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o ilustrată veche). Mă văd dintr-odată În uniforma unei școli de instrucție pentru ofițeri: mergem din nou agale spre sat, În 1916, și (precum Maurice Gerald și comandantul Henry Pointdexer) am schimbat hainele Între noi - Iuri poartă pantalonii mei albi sport și cravata cu dungi. În scurtul răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai groși decât acul, aranjați frumos în butoiaș, și cu foarte multă sare pe ei. Pentru noi, care eram mai mari, era mai ușor, dar pentru Titi care abia se înțercase, de foame, nu mânca decât hamsii sărate, de-i albea sarea pe buze și împrejurul gurii și apoi bea apă multă, multă. Această lipsă cronică în alimentația noastră a avut urmări, dar aceste urmări au fost resimțite, cel mai greu de bietul Titi. El n- a mai crescut ca ceilalți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
invitat seara la teatru, la piesa Katarinei (Frostenson) Trauma. Actrița Agneta Ekmaner a jucat rolul principal: viața ca vis și durere! Ne-am dus pe jos la teatru și bătea un vânt ca un bici roșu. Degetele mele s-au albit deodată și draga de Birgitta mi-a dat șalul ei mov ca să mă încălzesc. M-a văzut ca pe un copil căruia i-au degerat mâinile în copilărie... Sau poate și-a adus aminte de victima reginei Kristina (și a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atâtea ori singură și cu René, a ars. Se spune că se va reconstrui totul după gravurile vechi, minuțioase și eterne, făcute pe pielea roșcată a aramei. Cu Ana Maria (Narti), care a venit la mine cu trei trandafiri: doi albi și unul galben. Îmi povestește despre fratele ei, Virgil, despre schizofrenia lui. Asta pentru că eu obișnuiesc să spun despre mine că trăiesc schizofrenic, abuzând poate prea mult de acest cuvânt încărcat cu tensiuni netrăite de mine. Acest frate bolnav a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]