17,219 matches
-
terminat cu mine. Totuși, după Încă un BAAAA, ceva mai scurt de data asta, omul a dispărut, luat pe sus de mareea de corpuri. Margaret și-a spus că Adam nu era mai mic decât cei pe care-i vedea alergând dezlănțuiți. și l-a imaginat În casa ei, dormind În pace, timid, inocent, și a fost mulțumită că nu putea să știe ce se petrecea În oraș În ziua aceea. Bill a Întins o mână spre torpedou și a scos
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a observat Margaret, o ușoară Înălțare a umerilor care putea să nu Însemne nimic. Nu era lămurită dacă era oboseală nervoasă sau iritare, furie sau ignoranță. Pe când nu ieșiseră Încă bine din curtea spitalului, au zărit-o pe sora Cantik alergând stângaci după mașină, Împiedicându-se În sandalele ei jerpelite. Strângea ceva În mână, un cocoloș alb de hârtie. Avea să-l dea pe fereastră și să-l prezinte ca pe un dar rar și minunat. — Uneori mai rămâne câte ceva În urma
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
consiliului studențesc, era sigură că o văzuse de mai multe ori stând de vorbă cu Din. — Domnișoară! Domnișoară! a strigat Margaret și s-a grăbit să o ajungă. Fata nu s-a oprit; nici măcar n-a Întors capul. Mick a alergat după ea și a prins-o din urmă după câțiva pași surprinzător de rapizi. — Scuzați-ne, a zis el atingându-i umărul. Fata s-a tras instinctiv Într-o parte și s-a uitat la el Încruntată. Avea o privire
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu mine n-am Între ținut niciodată astfel de legătură. Eu n am timp de amoruri prostești. — Ești tânără, a zis Margaret. Toți tinerii au timp pentru amoruri prostești. Eu nu! Eu am lucruri mai importante de făcut decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți. Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și el Îngrijorat. Se cânta În continuare, Însă Adam a simțit că mulțimea se neliniștește. Unii Își lăsaseră discuțiile și se uitau după soldații care se Îndreptau spre toaletă. Adam a aruncat o privire fugară spre ușile de la intrare. O să alerge spre ele, o să aștepte până intră vreun nou grup, iar la deschidere, când ușile se vor da În lături, o să țâșnească afară. Nu spusese oare Din că Însuși președintele trebuia să so sească În curând? Desigur că n-o să observe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe ea În restaurant și doar acum, În după-amiaza pornită spre amurg, și-a dat seama că era transpirată. Băuse prea mult vin, iar acum i se făcuse frig. Poate găsea iarăși drumul spre Jardin du Luxembourg, să vadă copiii alergând prin grămezile de frunze galbene, râzând și strigând după mamele lor tinere. Ar fi putut să se așeze pe o bancă din apropierea balustradei curbe de piatră care-i plăcuse lui Karl pe când era tânăr, Încă și mai tânăr decât era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și al bicicletelor stricate, s ar fi putut Închipui arbori și eleșteie. Puteai să imaginezi acolo până și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că astfel noaptea i se părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Alergau de-a lungul terenului de sport călcând prin băltoace. S-au Împiedicat, iar Farah a râs, un râs ca scâncetul ascuțit al unui copil mic. Johan a crezut că se rănise, dar când s-a-ntors a văzut că zâmbea. Chiar prin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care se pierdea În depărtare. Se ridicase un nor de praf care Îngălbenea totul, copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane 282 Împleticindu-se, până când n-a mai fost În stare și a continuat la pas, și l-am auzit pe tati zicând: Nu te uita, nu te uita
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adâncă, abia Îi venea până la mijlocul pulpelor. Adam a alunecat pe o piatră ca o lamă subțire și ascuțită care i-a făcut o tăietură pe laba piciorului. Dar nu l-a durut. Nisipul devenea noroios, nu mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept Înainte spre el, dar Johan nu s-a Întors. Noroiul era rece și prin el colcăiau tot felul de vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ia te uită, Nik, nici nu vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu lumina din cameră, mobila, scaunele, biblioteca erau întunecate iar contururile lor păreau formate dintr-o pulbere strălucitoare într-o continuă mișcare. Îi era foame și nu avea nimic în frigider dar nimeni n-o forța să se ducă, să alerge pe la alimentare după una sau alta, să aștepte pâinea. Ea își desfăcea un borcan de compot făcut de mama sa, cu siguranță că mai avea câțiva biscuiți, stomacul ei obișnuit cu tratamente severe era foarte puțin pretențios și se mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a lungul holului o pisică se împleticea printre poalele rochiei lungi, de casă, ale gazdei. Hai, du-te, du-te de aici, micuțo, îi spuse cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mari și văzuse cât de mult investesc părinții în odraslele lor, găsise de cuviință că este de-a dreptul sublim ca la vârsta ei să joace rolul mamei ideale, preocupată la culme de proprii copii. Odată decisă, trecu la acțiune, alergă după meditatori, organiză mici excursii de recreere prin împrejurimi, se interesă de anturajul lor, de vestimentație, le recomandă diverse lecturi, foarte instructive, ba chiar citi împreună cu ei textele ca să le poate comenta pe larg, însuflețită, zglobie, spre stupoarea celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când știu că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți urcând scara, să i se pară a fi de mare importanță, să-i aprindă sângele în vene iar ea să alerge desculță în hol ca să deschidă ușa. Poate dacă n-ar fi existat profesorii Alexe și pornirea lor maniacă de a clasifica, de-a închide într-un plic un întreg univers, poate dacă nu ar fi fost ei, cu totul altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe ea și pielea ei alunecă pe țesătură, acum e gata, roaba a fost pregătită, minuțios pregătită pentru venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu m-am despărțit de tine, înțelegi? Am făcut câțiva pași în urma voastră. Erați distanțați. Degajați, am presupus că sunteți într-o fază de început, tu nu fuseseși pângărită. Nu-mi convenea deloc să te știu alături de omul acela. Am alergat înapoi spre mașină, am trântit portiera și am pornit. Curând v-am văzut pe trotuar înaintea mea, te-am privit cu insistență, mergeam foarte încet, speram să te întorci din reflex. N-ai făcut-o, erai prinsă de vorbă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
abstracții, de vorbe goale, voința ei era mâncată de putreziciune, avea nevoie de un duș rece, de un îngheț, de o eră glacială ca să mai poată păstra nealterat ceea ce încă era în ea bun. Nu se simțea capabilă să mai alerge după o himeră fără formă și fără conținut. Care-i? În curtea școlii, pe peretele unei magazii, se cățărase o plantă, ajunsese până la acoperiș, era plină de flori albastre, rotunde. Pentru ce ne sunt date florile? Mai întâi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încântată, pe jumătate speriată, se și vedea plutind prin aer înfrigurată, cu veșmintele fluturând și cum într-un târziu, vântul scăzând din intensitate o depunea pe un pământ străin de unde ea pornea imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se joace cu presimțirile sale, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trezește brusc telefonul, Prințesa Miau dormea lângă mine, cu o zi înainte ne văzuserăm toți 3, ne plimbaserăm aiurea pe stradă și viața era iar frumoasă. Fuseserăm seara sus, în Ceainărie, să vedem un film, după ce în AfterDays Ham câinele alerga, țopăia și mă trăgea de fustă. Mâncasem cu Cezar o salată la Cafeneaua Artiștilor în drum spre Păianjenul, care nu mai avea curaj să mă sune direct, o sunase pe Prințesă și mă întrebă: ne vedem? Poate peste o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-mă, cu ochii închiși, dacă mai poți să asculți atâtea scuze, ce vrei, așa sunt, mă așez pe margine și el e cel care se vrea mereu împăcat și aproape doarme și e mai mult el decât noi, iar eu alerg tot timpul în urma mașinii care mi-a prins fusta, aș sta și aș pleca, nu-mi convine, dar tot timpul realizez prea târziu că nu-mi convine, deja când nu mai pot, m-aș duce, oricum trebuie să ajung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]