4,178 matches
-
alături de Harry. Echipele de la demolări distrugeau niște case pe strada paralelă cu Beachwood, iar muncitorii strigau ceva despre niște scurgeri de gaze din conducte. Pompierii erau gata de acțiune, cu furtunurile îndreptate spre mormanele imense de moloz. Pe trotuare erau aliniate buldozere și escavatoare, iar gardienii îi țineau pe localnici la distanță de un eventual pericol. Iar mai sus, deasupra capetelor noastre, vodevilul era la el acasă. Un sistem de scripeți era fixat pe coasta muntelui Lee, susținut de schelării înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de desen cu prima pagina plină de chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În mod repetat. Un pătrat perfect se desprinse dintr-unul din colțuri, iar Hoitarul se Încruntă Înspre el. — Domnule Philips? Îmi puteți spune ce s-a Întâmplat? Atent, bărbatul bătut rupse pătratul de hârtie și-l puse În fața sa. Era aliniat perfect cu marginile biroului. Apoi Începu din nou să Împăturească. Insch oftă. — OK. Ce-ar fi să scrie sergentul ce s-a Întâmplat și dumneavoastră să semnați? Ar fi mai ușor așa? — Trebuie să-mi iau medicamentul. — Poftim? — Medicamentul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bazilicilor și ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința lui Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împărat se arcuiră într-un surâs sarcastic, pe care, neștiind la ce se gândea, toți îl luară drept emoția tinereții. Între timp, înaintând într-o sincronizare perfectă - în spatele disciplinei se simțea mâna puternică a lui Sertorius Macro -, cohortele pretoriene se aliniau în fața acelor rostra. Iar când Împăratul proaspăt ales luă cuvântul, salutându-le și numindu-le scut și apărare a Republicii, militarii și magistrații se pregătiră pentru obișnuita retorică a discursurilor celebrative; mai puțin distrați fură senatorii care îi ascultaseră discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe fotolii, unele stil (mă refer la fotolii), pe jos; un adevărat labirint de hârtie imprimată: deasupra fotoliilor din piele roșie (o nuanță de roșu stacojiu pe care nu pot s-o descriu, oricum, ceva de roșu există aici), sever aliniate pe partea stângă (perspectiva din care privesc e cam incomodă; mă aflu mereu În spatele personajului, deci tot ce observ mi se Înfățișează au rebours; deasupra se află un tablou În care este pictat un cub mare, secționat perfect În mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi putut să își dea seama? - decât în Tokyo. La fel și hispanicii, erau peste tot în această parte a New Yorkului, la fel de mulți ca țânțarii. Ca să nu mai vorbim despre arabi, despre care nu înțelegea de ce nu sunt aliniați și împușcați, după cele întâmplate cu Turnurile Gemene. O astfel de femeie, cu voal din acela musulman peste gură tocmai trecea strada. Avu un impuls subit să o omoare, gândindu-se că mai mult ca sigur cunoștea pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă, conștient în mod neplăcut că părea a fi neschimbată de când intrasem în magazin: aceiași cinci oameni erau aliniați cu cărucioarele și coșurile, deși cumpărătoarea de la casă tocmai își aranja restul și bonul în poșetă, pregătindu-se să se aplece să-și ridice sacoșele și să pornească. Coada s-a mișcat puțin înainte și mi-am privit sugestiv fata-gogoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
drum. Toate planurile legate de pantofii femeii decedate dispărură din capul lui Jim. În sfîrșit avea să plece spre lagărele de la țară, din jurul Shanghai-ului. Strecurîndu-se pe lîngă cei doi băieți, Jim trecu printre gardieni și alergă pe trepte. Se alinie lîngă ceilalți deținuți - domnul Partridge cu valiza soției lui, de parcă voia să-și ia amintirile legate de ea Într-o lungă călătorie, Paul și David, olandeza și tatăl ei și cîțiva dintre bătrînii misionari. Basie stătea În spatele lor, cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-și piardă locul În fruntea cozii de la bucătărie, unde el și domnul Maxted așteptaseră din zori, Jim se cățără pe căruciorul de mîncare. Pe deasupra capetelor bărbaților din fața sa, Îi urmări pe japonezi trecînd În șir prin porțile lagărului. Se aliniară pe șosea, cu spatele la fuselajul ars al unui avion japonez care zăcea În orezării la circa o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mănânci o dulceață de mure. Ești În vizită. În casă la Remus Doctor miroase a iod, a busuioc și a naftalină Învechită. Mobilele sunt de nuc lustruit cu uși și sertare burtoase de care atârnă mânere de bronz. Farfuriile stau aliniate pe un perete Între icoane vechi pe sticlă și pe lemn. Trei farfurii Îi atrag atenția. Pe una scrie „soț”, pe alta „soție” și pe cealaltă „emlek”. Colțul ăsta de casă Îți amintește de camera bunicii de la țară din Ardeal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu a putut face nici un gest, i-a văzut umbra Însoțită de o muzică inexplicabil de frumoasă, doar privirea a putut să o Întoarcă În urma ei, ca să nu mai vadă nimic, decât cărarea oprindu-se În ulița pe care erau aliniate casele albe și Îngrădite de garduri de fier forjat și beton, lângă care stăteau lipite câteva Dacii viu colorate. Își ținea strâns caietul sub braț, caietul În care scria În fiecare zi, și strânse din dinți de ciudă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
revistele pe care-i plăcea mereu să le aibă la Îndemână. —Pești, spuse ea, observând că Ruby intra În magazin. Își Împlântă un deget În pagina cu horoscopul. —Asta-s eu... stai nițel, pare interesant: „Jupiter, planeta norocului, se va alinia cu Venus, planeta Dragostei. Asta ar putea Însemna un noroc neașteptat, și să nu uităm de acel avânt mult așteptat În viața sentimentală“. Uaaa, știi ce cred? —Ce? spuse Ruby luând o gură din sticla de apă pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct pe plajă. Porțiunea de litoral din fața casei era destul de puțin populată. Stabilimentele balneare erau aliniate mai jos, dincolo de vărsarea fluviului în mare și de uriașele plase de pescuit atârnând în aer ca niște guri înfometate. Mama ta a ales casa aceea de vacanță, spunea că îi amintea de un cort din deșert, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
literatură În timp ce așteptau. Apoi Își aminti că el pusese acolo prospectele alea, Însă nu le aruncase până acum nici o privire. De asemenea, În ciuda riscului de a stânjeni pe cineva și a lipsei de tact, pe pereți și pe rafturi erau aliniate desene, ornamente și suvenire cu dedicații de la pacientele recunoscătoare. Acestea semnau dedicațiile doar cu numele mic sau cu inițiala numelui de familie, ca spre exemplu o farfurie din bronz de la Carmela L.: „Veșnică recunoștință echipei devotate și minunate“. Fima n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca un ciob ascuțit al tehnicii de ultimă oră în șirul de case de pe o parte a străzii: un fel de streașină oblică asemenea unui indicator îndreptat spre cer, albă ca zăpada, pictată cu o dungă roșie sub care erau aliniate pompele de benzină în fața unui ghișeu din sticlă, de asemenea roșu. Accesul la această stație de benzină se făcea pe o bandă vălurită din beton, de culoare deschisă, iar mașina care trecea pe acolo și oprea sub acoperișul oblic în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în visurile lor promoționale, să găsim abia acolo un adevărat refugiu, fără să simțim amenințarea care era dată în vileag o dată pe an, și ea, tot în imagini: proiectile gigantice cu nenumărate focoase explozive, mase de oameni în marș, gri, aliniați în cizme în acest pas care a bătut fără întrerupere tactul trecutului. Dar pe noi nu ne-au interesat decât Lucky Strike, CocaCola și visul american, pe care l-am purtat cu noi ca pe un peisaj sufletesc, chiar dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
străduia să mărșăluiască în pas cu ceilalți și în același timp să cânte „Ne poartă steagul nostru înainte“, ci și un băiat căruia îi plăcea să șadă în casă, care-și gospodărea cu grijă comorile din nișa lui. Chiar și aliniat în formație rămâneam un solitar, dar care nu sărea în ochi din cale-afară; unul care merge cu turma, dar ale cărui gânduri vagabondau întotdeauna în altă parte. În plus, mutarea de la școala primară la școala medie făcuse din mine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zare. În zelul lui nerăbdător, viitorul voluntar își dorea incursiuni încununate de succes în teritoriul inamic și, după înfruntarea multor pericole - inamicul nu făcea deloc economie de torpile - întoarcerea într-unul din buncărele pentru submarine de pe coasta franceză a Atlanticului. Aliniat împreună cu echipajul, el stă lângă bărbosul căpitan-locotenent sub fanioanele care semnalează navele scufundate până acum. Gașca ce fusese considerată pierdută e salutată cu muzica vioaie a unui marș de către o orchestră a marinei, exact așa cum văzuseră spectatorii în cinematografe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
centrifuga de miere“, el o îndeplinea ore întregi temeinic, fără să crâcnească, scoțând, înconjurat de un nor de muște, căcatul din groapă și umplând cu el hârdaiele până la margine, pentru transport, pentru ca la scurt timp după aceea, proaspăt dușat și aliniat în formație pentru primirea armelor, să refuze din nou să pună mâna pe carabină: parcă filmată cu încetinitorul, văd arma cum cade și se lovește de pământ, ridicând un nor de praf. La început îi puneam întrebări, încercam cu binișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vrând astfel să-l facă de râs că-și udă patul, el a acceptat și această umilință și și-a recitat și cu următorul prilej micul său dicton. Fenomenul ăsta nemaiîntâlnit era imposibil de curmat. În fiecare dimineață, de îndată ce ne aliniam la apel și sergentul care răspundea de arsenal începea, cu aceeași festivă seriozitate, să împartă armele, el o lăsa pe cea care îi era destinată să cadă, ca pe un cartof fierbinte. Imediat după refuzul lui, incorijibilul stătea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săpate gropi, au fost create baraje de mine. Trebuia instalat un complicat sistem de alarmă. Dar nu s-a petrecut nimic în măsură să ne alarmeze, în afară de faptul că, într-o duminică, fără nici un motiv aparent, a trebuit să ne aliniem într-un careu deschis întreg efectivul, două sute cincizeci de băieți: nu în țoalele de dril gri-deschis, ci în maro-căcăniu, cu „curul cu mâner“ pe capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măsură ocolit de bombardamente până în locul în care el, împreună cu mama lui, dar fără vreo soră în floarea vârstei, locuiau într-un adăpost de urgență pentru refugiați din Est. Barăci din tablă ondulată cu acoperișuri bombate, așa-numitele păduchelnițe, stăteau aliniate într-un șir, între ele rufe întinse la uscat. Exista doar supă de arpacaș cu cotoare de varză și un pat de campanie pentru mine. Fiul cel mare căzuse în luptele pentru mânăstirea Montecassino, soțul, pe care rușii îl arestaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
navei de circa trei sute de ani. Deși s-ar putea să ne Înșelăm. Ar putea fi totuși mult mai veche, de o mie de ani chiar. Barnes schimbă din nou locul hârtiilor de pe birou și le aranja În teancuri ordonate, aliniindu-le marginile. Nu mi-e rușine să-ți spun, doctore Johnson, că treaba asta mă sperie al dracului de tare. De aia te afli aici. Norman clătină din cap: — Tot nu mi-este clar. — Ai fost adus aici datorită asocierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o culoare de rău augur. Împotriva voinței sale, Norman era neliniștit. Ascultându-i pe ceilalți cum respiră, Îi simți și pe ei nervoși. — OK? Toată lumea prezentă? se interesă Barnes. — Așteptați să pregătesc camera video, domnule, spuse Edmunds. — Bine, așteptăm. Se aliniară toți lângă ușă, purtând Încă pe cap căștile. „N-o să fie o priveliște prea grozavă“, Își spuse Norman. Edmunds: - Merge banda. Ted: - Aș vrea să spun câteva cuvinte. Harry: - Doamne, Ted. Chiar n-ai putea să renunți? Ted: - Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]