2,235 matches
-
se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-au alintat copilăria și au dat naștere celor mai minunate cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de sufletul său, ademenindu-l, înrobindu-l în dragoste și alintându-l cu tot preaplinul de plăceri, ce aceasta, îndeobște, îl creează pentru cei ce iau parte la ea. Iar Victor, constatând asta, ca să-și mai întărească încrederea în el, se întorcea întotdeauna către sine însuși și cugeta intens la toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spun: Am avut prilejul să fiu iubit în mod excepțional". Este posibilă o dragoste veritabilă, în care să nu consideri tovarășul egal cu tine capabil să te înțeleagă? Să te porți ca și cum el ar fi un copil? Adică să-l alinți, să-i dai jucării, să te amuzi de toate capriciile lui, să-i intri în toate voile, să te mândrești că-ți aparține? Dar de câte ori ai vreo supărare, nu o împarți cu el, te retragi în locuri ascunse, ca să reflectezi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pildă, cel lăsat în Basarabia. 3 Nici nu vreau să dezvălui numele doamnelor din fotografie, dintre care cea din dreapta este, cum spuneam, mama mea. 4 Deși nici vorbă să se considere ea proastă sau neștiutoare. Doar îi place să se alinte. 5 La drept vorbind, ambele interpretări sunt corecte, fiecare în felul ei. Numai că Niuta n-are să recunoască niciodată că a greșit; la fel și interlocutoarea ei regățeancă. 6 Deși mulți vor fi suspectați că le-a rămas un oarecare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
absolută a ceea ce înseamnă viață. A sta în preajma ei este dificil și încântător în același timp, pentru că ea inspiră mereu afecțiune și e nevoie mereu de un efort doar ca să nu te apropii pur și simplu, simțind nevoia s-o alinți în fel și chip, sau să îți dorești să te afli în brațele ei chiar și numai pentru câteva clipe... sau poate asta mi se întâmplă numai mie însă a percepe adevărata revelație a prezenței ei este o fericire și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
biată bătrână! N-are pe nimeni. Pot să ajung și eu ca ea dacă fata mea, în loc să învețe carte, va umbla după cai morți să le ia potcoavele. - Da’ învăț, mamă... Ce Dumnezeu, cum aș putea să te conving? se alintă ea. - Vom vedea ce zice catalogul! Știi bine că anul trecut unele note nu ar fi avut ce căuta în dreptul numelui tău! - Asta a fost demult, mamă, tot n-ai uitat!? - Nu e chiar așa demult! Sper că nu voi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acasă. - Bine, Olga, pe mâine la școală... Tocmai atunci intră în cameră mama Inei. - Doamnă Clemansa, spuse Olga gata de a păși peste prag: sunt datoare să vă spun de două ori: sărut-mâna o dată pentru prăjitura excelentă cu care mă alintați de fiecare dată, și apoi pentru că ușa aceasta mi se deschide cu atâta generozitate. Și părăsi încăperea. După ce plecă Olga, mama o întrebă pe Ina așa, din pură curiozitate: - Ce au mai pus la cale fetele mele? - Nimic deosebit. O
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înțeles niciodată că viața unui tânăr nu seamănă cu a unei găini aflată într-o ogradă cu un gard înalt, neputând să vadă că există și un dincolo. * Ina se bucurase la Borsec de cele mai bune condiții. Părinții au alintat-o de parcă n-ar fi depășit vârsta unei eleve de școală primară. Nu i-a lipsit nimic. O amintire însă de care hotărâse să se despartă pentru toată viața era gulașul. Mâncarea aceasta nu va figura niciodată pe lista ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
asta de la tine mă sufoc și apoi, pot bea cafeaua și în pat. Ba chiar aș putea renunța la cafea, dacă ai veni lângă mine. În seara aceasta vreau să devin soția ta. Te rog să vii... Te rog... se alintă ea. Dacă tot vom împărți acest pat o viață, ori azi, ori mâine, ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Te doresc, te vreau... Am așteptat această clipă... El a deslușit în gestul Olgăi o doză de viclenie, sentiment
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trimeteam în scrisori? Odinioară Pe dinafară Le știam uneori. Scăldate-n lacrimi noi le citeam 152 De ce iubim femeile Și-apoi le sărutam. Visul se curmă Și-n cea din urmă Eu nu știu ce să-ți mai scriu... Când mama mă alinta, în copilărie, nu mă impre sionau deloc giugiulelile ei, le consideram normale și cuvenite. Nu voi uita însă niciodată cum mi-a spus tata de două sau trei ori „puișor“, căci tata a fost întotdeauna aspru cu mine și uneori
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru poeți. Vorba lui Păstorel: Ha! Ha! — Ha! Ha! i-a răspuns cu sarcasm Lorena B. Păstorel mon cul. — Madame știe franceza, s-a băgat În vorbă și Spiridon, libidinos. Atunci vă invit la mine În cambuză... — Boșorogule, l-a alintat ea, sunt sătulă de poezie. — Nu uita, Vasile, să vii să citești la ședința viitoare! a mai strigat Puiu Nistea, după care a stins lumina În urma lui. Afară noaptea de sfârșit de mai se lăsa melancolică, fără parfumurile de odinioară
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate de la sclavele Cleopatrei, și sora sa Drusilla, care îl vizita în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii isiace, o zări printre curteni pe sora tribunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poezii universale: „Ești mulțumit cu intervenția acestor splendori paradiziace - nimic de zis. Ele sînt, de altminteri, destule și destul de vii și nu se poate spune că nu sînt impregnate de poezie. Este însă o poezie alta decît aceea care a alintat întotdeauna visurile umanității, din vechi și pînă azi”. (ibid.) Drept urmare, pledează - cu argumente critice din imediata actualitate franceză - pentru prudență și pentru înțelegerea avizată a noii estetici: „Nu e timpul să insistăm asupra acestei noui estetice. De vreme ce se aplică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ziceai, de fiecare dată, când era în plină acțiune, că, undeva, foarte aproape de tine, toacă timpul o minimitralieră. Și anii treceau; și ziarul, la care lucra, căpăta o istorie tot mai bogată; și redactorii, reporterii, care treceau pe aici, o alintau, duios și cu delicatețe: mireasa codrilor de miri. Că era și atât de frumoasă, Zâna asta,încât, nu puțini o asemănau cu o stea. Care, de ce să nu recunoaștem, că, chiar strălucea. Nici nu știi când au trecut mai bine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
300 de biserici demolate la Paris, care pentru vedere ar fi mai ceva decât o bârnă respectabilă în ochiul lor, ci văd micul pai din ochiul lui Ceaușescu, care modernizând, pe bună dreptate, cloaca împuțită și mizerabilă numită București și alintată parcă în derâdere „Micul Paris”, nu a avut încotro, când s-a împiedicat de 3(trei, nu trei sute) biserici, dintre care două le-a mutat, iar una, care și așa era o dărăpănătură, ce constituia un pericol real pentru siguranța
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fel încât marele golan al țării, cumătrul bulibașilor cu pretenții regale, marele hăhăitor în orice ocazie, fie nuntă, fie înmormântare, cel mai ordinar mincinos pe care l-a putut produce politica românească, sugativa de whiskey numită Traian Băsescu să fie alintat cu numele de Zeus? De ce Zeus și nu de a dreptul Dumnezeu, ca să fiți mai pe măsura aspirațiilor sale. Fiindcă și el dragi oameni de presă, vă alintă cu expresii suave ca, găozari, tonomate și tot cuvinte din acestea drăgălașe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
putut produce politica românească, sugativa de whiskey numită Traian Băsescu să fie alintat cu numele de Zeus? De ce Zeus și nu de a dreptul Dumnezeu, ca să fiți mai pe măsura aspirațiilor sale. Fiindcă și el dragi oameni de presă, vă alintă cu expresii suave ca, găozari, tonomate și tot cuvinte din acestea drăgălașe distribuite generos pe măsura caracterului său. După cum se poartă cu voi, cred că ar fi meritat mai mult de la voi „presarii”, bravi reprezentanți ai acestei nații, care au
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Să vrei să pleci și să mă lași acolo, Dar să nu poți, să te întorci mereu, În brațe ori pe umeri să ma ții, Apollo, Poet pe câmpul sufletului meu... Aș vrea... Întâi genunchii aș vrea să mi-i alinți. Pe ei, care-n lumină sunt mereu cuminți, Rotunzi, și albi, și triști, adeseori, în noapte, Genunchii mei, ca două căni cu lapte... Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
el nu mai are nici un simbol pe pământ ci doar în cer pot fi zărite urme de aripi sub formă de cruce fetele morgane mă bântuie sunt singur în vis eu plâng și beduinii trec pe lângă mine fără să mă alinte și fără să-mi șteargă lacrimile acum ascult cum poeții laureați recită imnuri lângă izvoare înțeleptul știe asta își ia tocul de la ureche și scrie versuri mai lungi sau mai scurte despre alt deșert despre altă viață despre altă iluzie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nici o față de masă nu a putut acoperi femeia cu pantofi roșii și nici cojile genunchilor n-au culcat-o în fisuri ea dansează în miezul zilei cu mâna stângă așterne grădini cu dreapta deșiră cuvinte și toată muzica i se alintă în respirație ca o nouă dragoste mai albă ca laptele și ce putere ține în veșmintele ei de parcă timpul și-a făcut cuib numai acolo acolo unde sânii își deschid porțile și-a lăsat pielea pe clapele ninse tremură jumătate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pus, La țărâna lui Nic-a stat, Până când flăcăii s-au dus Și el a răsuflat ușurat. Apoi în brațele mamei fugi, Ea nu știa ce i se întâmplă. Când lacrimi pe obraji i se ivi, Cu drag ea îl alintă. În următoarea dimineață Părintele la ei veni, Nică nu se spălase pe față, Și de rușine el se roși. Dar părintele, om cu socoteală, De Smărăndița îi pomeni, Atunci Nică nu se mai codi Și porni spre școală. Brădățan Simona
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unui nor de staniol Întinsă pe o floare cu zâmbetul gol Să-ți desenez pe cerul înstelat chipul, Să se oprească în loc timpul. Să alerg cu umbra ta printre nisipuri Pictând stele prin nimicuri Cu zâmbete de sticlă să ne alintăm, Printre ierburi infinitul să îl căutăm! Joc din plumb Mă desprind ușor - El nu mai e. Aceeași întrebare: De ce? Se agită încet, Șoptește dependent, Simte cenușa, Plumb în aer trist Și greu. Se joacă și plânge, Plânge și simte, Simte
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înroșit, Am simțit că m-a iubit! Mama Mama este ființa ce dă viață, Ea este ființa care ne învață, E ființa ce-i iubește pe copii, E lângă tine, chiar fără să știi. O mamă, te iubește și te-alintă, Când ești la greu, mereu te-ajută, Mama ar face orice pentru tine, Să te însoțească în viață numai bine. Iubirea dăruită de o mamă, În lume, nimeni nu ți-o poate da, Iubirea mamei mele o port în suflet
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]