7,971 matches
-
unt. Barem ei să i‑o plătească. Anna chiar o mănâncă, după care se îndreaptă hotărâtă spre closet, sperând să nu fie „ocupat”. Rainer declară că s‑ar putea să se sinucidă. Asta o să atragă sigur atenția Sophiei. Altfel va aluneca printre ochiurile plasei disparând fără urmă. Lumea e de o indiferență tandră, spune Camus. Când ți se ia speranța, prezentul e pe deplin în mâinile tale, tu însuți ești realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Asta sunt ei oricum. Nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dacă aș fi putut filma momentul, probabil că mi-ar fi ieșit o scenă reușită. Trupurile ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura patului. În momentul În care Akemi a Încercat să se urce pe mine, am alunecat amândoi ușor pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
comentator sportiv care explica mișcările de balansare de la jocul de golf sau de tenis: „Noriko are o conformație ciudată și În plus are vaginul adânc, de aceea când o penetrez, nu am impresia că mă afund Înăuntrul ei, ci că alunec afară, Înspre anus. Intrarea În vagin Îi este așa de largă și se umezește instantaneu Încât, oricât m-aș mișca de puternic, nu-i simt pe deplin pereții vaginului. Cum să spun? Precum carnea de porc Îngrășat numai cu cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îi dădea jos pantofii cu toc Înalt și Începea să-i sărute vârfurile picioarelor. Femeia cea Înaltă Îi privea disprețuitor pe Noriko și pe bărbat, cu o privire ca de gheață, apoi Începu să geamă pe măsura ce limba bărbatului aluneca printre degetele de la picioare. — Am Început să mă excit, o să-mi dau jos ciorapii și bikinii, am spus eu și atunci Noriko și-a Întors privirea. În astfel de situații privirea spune cel mai mult. — Noriko, dacă-ți mai Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aia nici un cameraman nu avea chef să filmeze așa ceva, În definitiv, nu era nimic deosebit de filmat: oricine folosește toaletele În același fel și aproape În aceeași poziție. Însă Alain Resnais filmase Îndelung, la nesfârșit, toaletele de la Auschwitz, lăsând camera să alunece de-a lungul lor. Erau doar niște găuri săpate În zig-zag, la intervale regulate, pe un fel de platforme din beton ridicate cu un nivel deasupra solului. Niște simple găuri. Motivul pentru care erau dispuse pe platforme mai Înalte decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sinucidere, dar așa, pe verticală, Îți dădea un sentiment ciudat. Am dat din cap și am luat sticla. Încă nu se Întunecase. Am dat pe gât o Înghițitură. Era bourbon, o marcă pe care nu o mai gustasem. Mi-a alunecat pe gât la fel de ușor ca un coniac. Pe când tocmai mă Întrebam de unde avea un bețivan o băutură așa de fină, am auzit o voce În japoneză: „Ia te uită, o sticlă de George Dickens!“. M-am Întors și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu reușeam să ejaculez deși continuam să mă frec de mă dureau Încheieturile mâinilor, m-am dus la baie să caut un Baby Oil. Nu am găsit decât flacoane de șampon, balsam, gel de duș. Ca să-mi fac mâinile să alunece mai bine, am scuipat În palme și am Început să mi-o frec cu frenezie. Îmi imaginam că stăteam Îngenunchiat la picioarele lui Keiko Kataoka arzând de dorința de a-i linge picioarele, fără a primi permisiunea să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
moartea, Încuietori cu zăvor, grupuri de artiști de avangardă militând pentru drepturile lor, meșteșugari și neonaziști, marinari și preoți, generali și bibliotecari, toate astea Îmi treceau disparate prin fața ochilor, Într-un haos incoerent. Toate imaginile acestea nu aveau nici un sens, alunecau prin fața ochilor fără a le putea opri. Bineînțeles, nu erau decât produsul minții mele rătăcite. Aveam impresia că alunecam pe o pantă al cărei capăt nu-l puteam vedea, că o luasem pe un drum fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
generali și bibliotecari, toate astea Îmi treceau disparate prin fața ochilor, Într-un haos incoerent. Toate imaginile acestea nu aveau nici un sens, alunecau prin fața ochilor fără a le putea opri. Bineînțeles, nu erau decât produsul minții mele rătăcite. Aveam impresia că alunecam pe o pantă al cărei capăt nu-l puteam vedea, că o luasem pe un drum fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă, Înainte de toate, rezultatul unui ansamblu de imagini legate Între ele pentru a forma o poveste, atunci pentru mine nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse dintr-o meșă foarte prost ascunsă, ca o cuvertură care alunecă de pe pat, și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu transparent. Căutăm un bărbat căruia îi place să mutileze fete tinere, i-am zis. Ai ceva ce ar putea să hrănească genul ăsta de pervers? Helmut zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și mi-am turnat încă unul, inhalând adânc din el pentru a mări efectul, simțind cum mă mănâncă buzele în timp ce țineam băutura în cerul gurii un pic înainte de a o înghiți. M-am scuturat nițel când am lăsat-o să alunece pe gât și am spus: — Vreau să îi aplici o lucrătură ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc? Pricep ideea. Își deschise haina și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Lacrima de la miezul nopții Elenă Marin Alexe Am alunecat pe lacrima de la miezul nopții și visul speriat s-a trezit în coșmar pentru o clipă. Atunci, degetele tremurătoare și încărcate de milă, din perdeaua norilor au șters urmele iluziei, iar nădejdea aruncată pe umeri, m-a ajutat să urc
Lacrima de la miezul nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83343_a_84668]
-
copleșesc, vom fi supuși visării și trădării, Amintindu-ne de dragostea neâmplinită Din vremea când eram copii. DE VEGHE Stând treaz cu doruri în noapte, Dorințe nespuse înconjoară inima în tăcerea nopții adânci. Piciorul păzește-l, o, Doamne, Să nu alunece când calc peste stânci. Și inima îndreaptă spre Tine, în taină ruga sufletului meu. Dorind să te iubesc, Isuse, Și să mă-ntorni mai mult spre Dumnezeu. Atunci voi spune că și Pavel; "căci harul Tău îmi este îndeajuns. Dar până
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
spre el o sărută apăsat. Șocul gestului o dezechilibră și o aduse direct în brațele lui fără putința de a se împotrivi. Dar nu dură mult și punând palmele pe pieptul lui îl împinsă cu putere. Jumătatea dreaptă a rochiei alunecase pe umăr dezgolindu-l, rămânând agățată de sfârcul obraznic. - Nesimțitule! Cum îndrăznești?! Ieși afară din casa mea! Imediat! - Țî, țî, țî iubită mică așa se vorbește cu "logodnicul" tău? O privea cu un fel de ură amestecată cu dispreț. - Ești
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
senzorială,izolare Lepădare de inutilul exercițiu al nimicniciei Purificare Înălțare Din peșteri, bordeie pe căile oculte ale Căii Lactee. către Suprem. HISTRIA Cetate de piatră, drum de piatră Neam de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie până în lacrima vie Ce spală rănile timpului
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
cunoscutul nod în gât. În ochiul fiecărui bărbat puternic joacă o lacrima.Si în inima oricărei femei reci și indiferente ,vibrează o coardă. Trebuie doar să fii atent la... reverberații și acorduri. Bărbatul nu este îngrozit de lacrima care-i alunecă pe obraz ,ci de faptul că buzele care ar trebui să guste acea lacrima...nu există. Și o femeie cât de rece și indiferență...încă mai are curajul să-și poarte inima în palmă...chiar dacă știe că-i va fi
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
frumos, ba te țineai de mine, ba mă înconjurai, ba câteodată îți ghiceam mișcarea și îți țineam isonul, dar...te-am scăpat la un moment dat și te-ai sucit rău si-ai căzut strâmb pe o mână..repede am alunecat pan la tine unde căzuseși, ți-am luat mâinile și le frecționam, ba că le roteam, le sărutam, îmi fusese atâta de frică.. Te uitai așa cu condescendenta la mine si m-ai mângâiat pe par..mi-a fost atâta
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
dragi, de vârsta lor. Așa erau și ei - năstrușnici și ghiduși dar, parcă puțin mai respectuoși și mai cuminți. Ținând strâns în mână găleata, pășea încet și apăsat pe zăpada proaspăt căzută. Poate cu puțină teamă, să nu cumva să alunece și să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Dar, chiar și așa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei, peste care se prelingea un firișor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare. „Doamne, dacă ar fi vreun copil de-al meu aici, m-ar ajuta să mă ridic! M-ar ajuta să
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
veșnicia, fărâmând ziua în pumnul voinței clipei. răsărit sau apus au devenit umbre, în ochiul albastru din peștera prezentului... lumina aprinsă de aripile tale, nasc Zborul în trupul Dorului... trezite nervuri regăsesc viața în fiecare celulă prin care, fluid alb, alunecă mângâietor, căutând infinita bucurie a seninului, întrupat în fiecare floare a așteptării... ...înălțării... Ești. Referință Bibliografică: pășești vână de aur... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
PĂŞEŞTI VÂNĂ DE AUR... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361291_a_362620]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND GURA TA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Când gura ta pe trupul meu dospește Senzații netrăite de nici un muritor, Când mâna ta, alunecând, sfințește Povești nemuritoare de amor. Când buza ta în buza mea se frânge, Când trupurile noastre devin unul, Simt timpul cum aleargă ca nebunul Cu tălpile-nroșite , plin de sânge . În gură, sânul tău e proaspăt înflorit Și pielea ta-i
CÂND GURA TA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361332_a_362661]
-
destul de des, nu numai dragostea de pescuit, ci și o altă dragoste, o fată frumoasă din clasa a XI-a, venită cu părinții pe șantier. A fost o dragoste de aproape doi ani. O chema Tiuța. Eh, ale tinereții... Am alunecat în melancolie. Dar să revenim. Era o primăvară splendidă. Mare sărbătoare pe șantierul Hidrocentralei de pe Argeș. Apele Râului Argeș și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
estetice expresioniste / neoexpresioniste, plasticizante, revelatorii, catachrezice etc., și îndreptându-se către sinestezice câmpuri estetic-paradoxiste de tip stănescian, unde Materia decurge din Cuvânt (ca „deziderat absolut“); fără îndoială, actul său creator este de „geneză“, dar pornindu-se de la «pământul de gânduri, / alunecând prin duminica limpede» (De-ar ști să vadă omul); e un Demiurg în limpiditate duminical-paradoxistă, în ultimă instanță, căci lumina «arde lumina», peștii îneacă apa și «cârdurile îngerilor» lasă urme, actul „demiurgic“ proiectându-se în chintesență «mai mult decât / zvonul
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
picioare. Aud alte voci. - Hai, hai vomită.... stai cuminte, hai bagă acum furtunul. - Nu reușesc. Vedeam o lumină și ochii nu o suporta. - Deschide ochii, hei, hei....hai vomită, hai mă, hai aici nu dormi, fatăăăă, deschide ochii. Pe gât aluneca ceva. Nu aveam aer. Un pietroi simțeam în dreptul inimii. Doamna din dreapta mea era drăguță. Îmi vorbea cald. - Ai vorbit cu cineva cât ai fost în comă și ai plâns mult. - Da? - Da. De unde ești? Ai părinți? - Sunt din oraș. Am
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]