5,281 matches
-
obscure ale memoriei. Diferențele sunt însă la fel de semnificative: dacă la Mircea Ivănescu discursul poetic se răsucește într-o sintaxă labirintică, aici se mizează mai degrabă pe efectele imediate ale coordonării enunțurilor; apoi, la S. livrescul se concretizează rareori sub forma aluziilor intertextuale, rămânând, de regulă, în sfera importului de formule și maniere poetice; nu în ultimul rând, dacă la Mircea Ivănescu compasul memoriei cuprinde doar existența individuală, la congenerul său bănățean amintirea are o rază mai largă de acțiune, înglobând moduri
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
roman parodic, alegoric, Fără minuni, Doamne! (1967), încearcă proza de aventuri în Acțiunea P. 1500 (1957) și cultivă foiletonistica, reunită în volumul Portrete în aquaforte, unde desenează tipuri contemporane cu o peniță acidă, în felul vechilor „fiziologii”. Procedeele frecvente sunt aluzia, ironia bonomă sau amară, caricatura, falsa complicitate cu personaje aparținând faunei interlope. SCRIERI: M-am făcut băiat mare, București, 1954; Muzicuța cu schimbător, București, 1956; Acțiunea P. 1500, București, 1957; Cine a pierdut o verighetă? (în colaborare cu Silviu Georgescu
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
sau în Pentameronul, un fel de Joc secund rescris în gamă minoră, în genul prozelor poetice pentru cei mici de Marin Sorescu. În Kant Orient-Expres sau în Odă se observă cel mai bine amestecul (reușit) de asociații metaforice proaspete și aluzii livrești, de limbaj abstract-ermetic și colocvial-discursiv, de imagini suave, romantice și (neo)realiste, tehniciste, șocant-avangardiste. Este, în fond, un joc aparent aleatoriu, dar care desfășoară, în volutele sale imprevizibile, o semnificație mai mult sau mai puțin obscură: „Să mă scutur
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
ostile față de orice persoană sau obiect care reprezintă un obstacol În obținerea unei satisfacții imediate”. Agresivitatea poate fi manifestă (amenințări și insulte, distrugere a unor obiecte, lovire, etc.) sau ascunsă, mai mult sau mai puțin reprimată (exprimată prin privire, mimică, aluzii etc.). Poate fi dirijată Împotriva altei persoane (heteroagresivitate) sau Împotriva propriei persoane (autoagresivitate). Știința care studiază mecanismele agresiunii - agresologia, fondată de H. Laborit și denumită ca atare de Mosinger, este definită ca „Ramură a fiziopatologiei care studiază mecanismele agresiunilor patogene
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
jenat, dacă nu indignat, atunci când un copil sau un grup de copii se manifestă ironic sau batjocoritor la adresa unui bătrân sau a unui invalid? Unii nu-i cruță nici pe cei de aceeași vârstă, dându-le porecle jignitoare, care fac aluzie directă la vreun defect fizic sau la vreo altă particularitate de care aceștia din urmă nu sunt cu nimic vinovați. Cei din jur nu realizează nimic dacă îl blamează pe copilul vinovat. E drept că pentru o astfel de atitudine
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără semnificație, cifre, aluzii și insulte la adresa bolnavului etc.; d) automatismul de activitate: constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse în grupa stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
variantă se află în Hieros Logos într-o formă ușor diferită: naì mav tòn a(metevra yucav paradónta tetraktón pagavn avenavou fuvsewΖ („Da, jur pe cel care a dat sufletului nostru tetraktys-ul/ Izvor al etern curgătoarei naturi”). Ambele formule fac aluzie la Pitagora, nu la Zeus, pe care îl consideră întemeietor de tradiție (paradónta), ca părinte al tetraktys, dar și ca „izvor al naturii etern curgătoare”. Ultima locuțiune sugerează că odată cu jurământul începe inițierea în doctrina pitagoreică a metempsihozei, a sufletului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În dialogul platonic transpare o anumită familiaritate între Platon și acest tânăr sortit să realizeze multe descoperiri în matematică sub îndrumarea lui Theodoros. A participat la așa-numitul „război al Corintului” din 369, când a fost rănit grav. Prologul-pretext face aluzie la acest eveniment. Theaitetos, ajuns la akmé (vârsta numită la greci „a deplinei maturități”, când bărbatul începe să filosofeze și să creeze opere spirituale), a murit. Dialogul funebru celebrează această tristă pierdere a celui care n-a avut șansa să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
d’archéologie, École Française de Rome, 1935, și în Dizionario Biografico degli Italiani (Roma, 1972). 28. Pierre Riché (op. cit., p. 306) amintește că Fortunatus (Carmina, III, 18, 7 și VII, 8-25, în Monumenta Germaniae Historica, vol. IV, pp. 70-102) face aluzie la acest lucru. Riché se întreabă dacă este vorba doar de o amintire literară. În schimb H.-I. Marrou, în La Vie intellectuelle..., ed. cit., p. 99, susține cu tărie existența unei vieți școlare în Forul lui Traian. 29. Sidonius
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Se știe că, în Renaștere, munca de laborator a alchimistului nu era decât în aparență de ordin material; conținutul ei profund era de natură spirituală. De aceea, Nunta chimică a lui Rosenkreutz este eminamente spirituală, nu politică și materială - deși aluziile la însoțirea Electorului Palatin cu prințesa Elisabeta sunt directe și obsesive. În fine, simbolistica biblică nu este mai puțin prezentă. La prima vedere este vorba doar de o poveste de dragoste, precum cea din Șir Hașirim (Cântarea Cântărilor). Dar, cum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculum universal fundamentat pe Consultatio catholica. Cele șapte cărți ale Consultatio catholica erau precedate de un apel Către europeni. Se adresa „învățaților, teologilor și oamenilor politici ai Europei” în chip deschis, evitând metaforele și încarcerarea discursului în expresii ermetice sau aluzii echivoce. Nu a păstrat decât simbolul „Luminii” - asociată mereu cu Adevărul, Pacea și Liniștea. Îi asigura pe europeni că aceasta este „adevărata fericire” și îi chema pe toți să contribuie la făurirea ei. Urmau cele șapte „capitole” ale proiectului de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi asumat rolul de demiurgi care fac ordine în haosul curricular preexistent, conferindu-i o „misiune mântuitoare”. Kincheloe scria: Misiunea pedagogică postmodernă implică salvarea sensului, chiar și atunci când percepem distrugerea (destruction) lui de către ambianța informațională postmodernă 100. Este evidentă, aici, aluzia la „destructivismul” lui Derrida. Dar Kincheloe și Steinberg (1993) văd în „destructivismul” însuși o energie care merită consumată mai cu socoteală. Ei consideră chiar că în centrul curriculumului postmodernist ar putea fi plasate cele mai malefice „instrumente ale diavolului”: mass-media
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În anii ’70, postmodernismul a devenit disciplină teoretică și academică. Începuturile istoriei acestei evoluții au fost consemnate de Hans Bertens în The Idea of the Postmodern: A History, Routledge, New York, Londra, 1995. 8. Detaliile politice și militare la care facem aluzie în continuare sunt în general cunoscute. Pentru conformitate, facem trimitere la lucrarea lui Alvin Toffler War and Anti-War: Survival at the Dawn of the 21st Century (trad. rom: Război și anti-război. Supraviețuirea în zorii secolului XXI, traducere de M. Columbeanu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
odiseică este Kehre de care vorbeam... * Să lămurim acum o întrebare cu adevărat „crucială”: de unde i-ar fi putut veni lui Ulise, dincolo de istețimea nativă, înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii și o sugerează însuși Homer? Aedul face mereu aluzie la femeile care apar în viața regelui din Itaca. Acestea sunt în număr de patru: Penelopa, Nausicaa, Circe și Calipso. Penelopa, supranumită ea însăși „preaînțeleapta”, cea care îl așteaptă la vatră pe „bărbatul tinereții ei” și care călăuzește întreaga fabulă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei nopțile prin restaurante, erau prieteni de pahar, dar nu prieteni pe care să poți conta. Noi nu discutam politică atunci când ne întâlneam, chiar evitam astfel de subiecte, vorbeam fleacuri, nimicuri, cântam, spuneam bancuri, eram veseli... Când cineva făcea o aluzie politică, deja era privit ca suspect, îl priveam ca și cum ne-ar întinde o capcană”. O existență superficială, un joc dublu, o existență fracturată. Un sistem interacțional care năștea comportamente de fațadă, artificiale, contrafăcute. Un judecător, deja invocat aici, rezuma această
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu am insistat asupra acestui fapt, interviurile relevă și o diferență majoră de prestigiu social al gestionarilor între cele două perioade și, implicit, între cele două ideal-tipuri. Dau un singur exemplu, când înșiși vânzătorii regretă fosta lor poziție, fie făcând aluzie la poziția socială deținută, fie denunțând actuala degradare a meseriei: Nu mă plâng, era bine pentru mine atunci, oricum, mult mai bine decât acum. Eram respectat și toată lumea avea nevoie de mine, aveam foarte multe cunoștințe... În primul rând, nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dar e foarte probabil ca definiția asupra realității pe care și-o încorporează să fie mult deformată, cuprinzând mult imaginar, cu referiri și la abundența societății viitoare. Așa că nu voi încheia cu o concluzie, ci cu o ipoteză: cu cât aluziile la bunăstare sunt mai prezente în imaginea pe care actorii sociali și-o interiorizează despre societatea comunistă, cu atât cauza prăbușirii regimurilor din Est translează dinspre economic spre moral. Referințe bibliografice Accardo, A. (1983), Initiation à la sociologie de l
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
chiar locuia în Kremlin, într-o odaie a îngrijitorilor palatului, care, în ultima iarnă a vieții lui, nici măcar nu era încălzită! Imaginează-ți așa ceva la „conducătorii” noștri de ieri sau de azi, mai ales că unii dintre ei fac mereu aluzie la „exemplul personal” trăind în palatele „altora”. Interesant este și faptul că „individul” nu se simțea vinovat de ceea ce se întâmpla în societatea „colectivului” sau de „ratarea” personală, totul era pus pe seama comunismului, însă nicăieri în lume un sistem politic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a simultaneității prezentului, așa că se așteaptă inutil apariția viitorului sau a ceea ce ne reprezentăm a fi, pentru că, dacă el nu a sosit deja, nici nu va mai veni, cu toate că, în final, Becket afirmă: „El nu vine, așadar EL există!”, o aluzie la refuzul divin de a se arăta sau manifesta. Paralela poate părea forțată, însă omenirea a așteptat mereu de la viitor „sosirea Domnului” și împlinirea aspirațiilor de mai bine, de dreptate, de ridicare la cer etc., adică de la „altcineva”, și aceasta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fac mai evident caracterul romantic al poeziei lui P., ca și felul în care mijloacele modernității devin mai pregnante. Retorismul este substanțial diminuat, discursul liric este definitiv mutat din albia confesiunii în aceea a formulării dense, lucid alcătuită pe temeiul aluziilor și al sugestiilor intelectuale. Diafanitățile și edulcorările romantice se contaminează de viziunea și expresia baudelairiană, virusate de „urâtul” estetizat. Venită tot din romantism, pasiunea cosmicității, fără a-și micșora cu nimic intensitatea, este formalizată în spirit expresionist. Ceva transcende în
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
nu spun prea mult despre adevărul poeziei lui P. E o lirică bine structurată, ce se distinge printr-o profunzime și o seriozitate de tip „modernist”, poate ușor desuetă dacă nu ar fi deghizată în haine la modă precum intertextualitatea, aluziile livrești, practicile textualiste, epicul, pitorescul, prozaicul ori ludicul ironic-absurd. Temele sunt moartea, transcendența, neputința ieșirii din timp și din spațiu, căutarea de sine, căutarea lui Dumnezeu și a unei religiozități proprii, născută din îngenunchere și oroare. O poezie ce are
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
prin dosul ființei/ pe dedesubtul ei,/ unde nu se află încă nimic închegat”. Scrisul se face pe dinăuntru, este un scris în propriul trup, o scriere-căutare și sfâșiere de sine. În arta poetică intitulată iov.iova.iona.ion, înțesată de aluzii livrești, biblice și autobiografice - o întâlnire între poetul Gheorghe Iova și autor, la intersecția Căii Victoriei cu Lemnea, într-o vineri seara, pe 16 noiembrie - poate fi citită „plângerea” lui Iova-Iov, care de fapt îl exprimă pe mereu „interiorul” Iona-Ion
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
1994), al cărei personaj nu este încremenit într-un timp de odinioară, cum îl prezintă snoavele populare românești, ci imaginat în contemporaneitate, ca vecin, frate și prieten, prezent în piață, magazin, restaurant, școala etc., pus pe șotii, dar și făcând aluzii la viața politică. Este și autorul unor volume de versuri și poeme în proza: Între două veșnicii (1996), De dragoste (1999), Cale și drum (2001) ș.a. P.-S. strânge în mai multe cărți amintiri ale celor care i-au cunoscut
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
lui P. Monografie deopotrivă critică, filosofică și de popularizare, este scrisă într-un limbaj viu, cu un stil eseistic echilibrat. Cea dintâi culegere de proză, Călătoria (1982), recomandată de Ion Caraion și Radu Petrescu, conține multe texte remarcabile, unele cu aluzii politice foarte curajoase. Proza lui P. se înscrie pe linia literaturii simbolic-alegorice, a realismului magic și a fantasticului absurd. Pot fi găsite corespondențe cu Urmuz și cu oniricii anilor ’70, Leonid Dimov și D. Țepeneag, dar mai apropiat pare autorul
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv, neutre ca tonalitate și comentariu auctorial, dar trădând o
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]