2,894 matches
-
șovăie și cade pe scaun): Chiriac! JUPÂN DUMITRACHE: Înainte, Chiriac! Înainte, nene Nae! (iese pe fereastră, Nae Ipingescu Îl urmează) VETA (sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac! Chiriac! Binișor! Să nu cazi!” (s.n.). Soțul e plasat În umbra amantului, se află În plan secund, vocea lui devine ecoul vocii acestuia. E de neimaginat că Jupân Dumitrache n-are habar despre relația amoroasă dintre cei doi. E tolerant și preocupat să salveze aparențele (În prezența celorlalți trebuie să se manifeste
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
E de neimaginat că Jupân Dumitrache n-are habar despre relația amoroasă dintre cei doi. E tolerant și preocupat să salveze aparențele (În prezența celorlalți trebuie să se manifeste solidar, mai ales că situația critică o cere și că celălalt, amantul, vine ferm În sprijinul lui Întru apărarea «onoarei lui de familist»), Ținând seama de faptul că amorul lor durează de mai mult de un an („Toate, toate de un an și mai bine le-ai uitat Într-o zi?... Chiriac
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
amândoi atuncea compătimim mereu.»”. Ziței, În acest moment al existenței ei, când ca o amazoană are inițiativă, Îi e străin liricul; pe Veta, În schimb, lirismul o definește sufletește: suferă din iubire, tânjește, tocmai a recâștigat inima și Încrederea bărbatului - amant gelos și află În facile versuri expresia fericirii ei. Veta e romanțioasă (oaza de lirism În care se refugiază după Întâlnirea cu Chiriac e, probabil, și Încercare de a idiliza o relație mult prea telurică), Zița e febrilă, febrilitatea ei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
savuros e scena confruntării dintre amantele care-și dispută dreptul de proprietate și-și revendică bărbatul; scena adâncește profilul psihologic 1 al femeilor aflate În postura unor luptătoare ce se avântă În bătălia decisivă, singurul spectator (spre final) fiind chiar amantul pe care și-l dispută și care-și asumă rolul de arbitru. Ostilitățile Încep din chiar momentul În care Întâmplarea le aduce față În față, glasul fiecăreia marchează disprețul nemăsurat pentru rivală, intensitatea de tonalitate punctează gradat tensiunea interioară: „MIȚA
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
speriat? Pardon! Mă recomand! Mița Baston. DIDINA (cu contenență): Mersi! și eu Didina Mazu. MIȚA (jocul crescendo): Ce cauți aici, madamo? DIDINA (cu un ton mai sus): Da’ d-ta ce cauți aici, madamo? MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu! DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu! MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale?... Amantul d-tale... a fost... era... este... amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și eu Didina Mazu. MIȚA (jocul crescendo): Ce cauți aici, madamo? DIDINA (cu un ton mai sus): Da’ d-ta ce cauți aici, madamo? MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu! DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu! MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale?... Amantul d-tale... a fost... era... este... amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac și cu tonul tragic) Una din noi două trebuie să
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
jocul crescendo): Ce cauți aici, madamo? DIDINA (cu un ton mai sus): Da’ d-ta ce cauți aici, madamo? MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu! DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu! MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale?... Amantul d-tale... a fost... era... este... amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac și cu tonul tragic) Una din noi două trebuie să moară! DIDINA (pregătindu-se de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cauți aici, madamo? DIDINA (cu un ton mai sus): Da’ d-ta ce cauți aici, madamo? MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu! DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu! MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale?... Amantul d-tale... a fost... era... este... amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac și cu tonul tragic) Una din noi două trebuie să moară! DIDINA (pregătindu-se de luptă): Să vedem
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mai sus): Da’ d-ta ce cauți aici, madamo? MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu! DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu! MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale?... Amantul d-tale... a fost... era... este... amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac și cu tonul tragic) Una din noi două trebuie să moară! DIDINA (pregătindu-se de luptă): Să vedem care... Poftim! (Mița se repede turbată la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
are știință și pe care o re- cunoaște. E un simulacru de duel, dar cum Între femei care-și dispută același bărbat nu sunt posibile cavalerisme, duelul ia forma unei inevitabile Încăierări. Posesivă, Mița Își manifestă instinctul de proprietate asupra amantului căruia Îi stabilește prin raportare la propriul eu identitatea, fapt marcat stilistic prin formele flexionare diferite ale verbului a fi (a fost... era... este...); trecutul (indicat gramatical de perfect compus și prin imperfect) se convertește prin puterea voinței Într-un
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
stabilește prin raportare la propriul eu identitatea, fapt marcat stilistic prin formele flexionare diferite ale verbului a fi (a fost... era... este...); trecutul (indicat gramatical de perfect compus și prin imperfect) se convertește prin puterea voinței Într-un prezent etern. Amantul Miței a fost, este și va fi mereu amantul ei, permanentizându-și această calitate (de amant) și femeia depune efort, consumă timp și energie pentru ca relația lor să dureze. Două cupluri: Mița - Crăcănel, Didina - Pampon se confruntă cu posibilitatea destrămării
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
stilistic prin formele flexionare diferite ale verbului a fi (a fost... era... este...); trecutul (indicat gramatical de perfect compus și prin imperfect) se convertește prin puterea voinței Într-un prezent etern. Amantul Miței a fost, este și va fi mereu amantul ei, permanentizându-și această calitate (de amant) și femeia depune efort, consumă timp și energie pentru ca relația lor să dureze. Două cupluri: Mița - Crăcănel, Didina - Pampon se confruntă cu posibilitatea destrămării, factorul ce amenință stabilitatea fiecărui cuplu, nelegitim, e femeia
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a fi (a fost... era... este...); trecutul (indicat gramatical de perfect compus și prin imperfect) se convertește prin puterea voinței Într-un prezent etern. Amantul Miței a fost, este și va fi mereu amantul ei, permanentizându-și această calitate (de amant) și femeia depune efort, consumă timp și energie pentru ca relația lor să dureze. Două cupluri: Mița - Crăcănel, Didina - Pampon se confruntă cu posibilitatea destrămării, factorul ce amenință stabilitatea fiecărui cuplu, nelegitim, e femeia, „ochi alunecoși, inimă zburdalnică...”. Nu o femeie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică...» (privește lung pe Tipătescu, care e În culmea agitației)” (s.n.). Se poate ușor presupune că aidoma lui Tipătescu scrie și Zoe. Întâlnirile dintre amanți sunt posibile În spațiul casei amatului ori prin retragerea concubinului / soțului din spațiul consacrat cuplului. Mița ia cu asalt frizeria, convinsă că e tradusă și dornică să limpezească situația; Zoe dă curs invitației lui Tipătescu de a se Întâlni În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de adresare Bibicule și Scumpa mea Zoe (de remarcat sobrietatea ultimei formule de adresare), indică apropierea afectivă. În absența concubinului, Mița rămâne singură și ambetată; boala ei (considerată la superlativ: „sunt foarte rău bolnavă”) ar trebui să-l Îngrijoreze pe amant, care, firesc, se impune să răspundă neîntârziat chemării ei (vino negreșit); dar boala despre care ea vorbește nu-i atenuează cheful de a petrece. Dimpotrivă, boala amoarei poate avea ca leac petrecerea alături de iubit. Ea e adorantă („A ta adorantă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
manifestației publice. Atitudinea ei nu e a unei stăpâne ce gustă din plin triumful asupra bărbatului care-și recunoaște umilit Înfrângerea, ci a unei femei care și-a regăsit liniștea. Aceasta - liniștea - reprezintă etalonul ei existențial. Mița Își disprețuiește concubinul / amantul oficial (el e Mangafaua, adică e „om mărginit”, „bleg”, „prost”, „nătâng”, și Crăcănel știe: „Mangafaua... eu... eu sunt!”), Tipătescu vorbește despre venerabilul și o asigură pe Zoe despre trăinicia iubirii lui: „te adoră, ca totdeauna...”; Tipătescu e polul sentimental al
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din viața prefectului, nu (se) poate să joace decât rolul principal. Și circumstanțele Îi Îndreptățesc așteptările: Tipătescu e celibatar, iar marea lui iubire - clandestină și acaparantă. El e cel care construiește triunghiul 23, relevând fragilitatea cuplului Zoe - Trahanache. Postura de amant a lui Tipătescu pare mai degrabă consecința cultivării amiciției, pe considerente politice, de către venerabilul prezident față de mai tânărul lui coleg de partid: „TRAHANACHE (luând un pahar și trecând În mijloc foarte vesel): Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la nevastă și la tine.”): el e la a doua căsătorie și, mai experimentat (deci, și mai Înțelept) și mai abil În arta mariajului și a amorului, tolerează inteligent o relație sentimentală avantajoasă și deloc dezonorantă social. Un idealist e amantul. De dragul amorului, Tipătescu e dispus să sacrifice totul: situație politică, statut social, avere; Își asumă riscul de a renunța la tot ce are, dar nu din cutezanță oarbă, ci din lașitate dublată de Încăpățânare: „TIPĂTESCU: Atunci, dacă nu e altă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
predispoziția spre melodramatic, șantajul sentimental sunt Însă - În creația comică a lui Caragialeși apanajul personajelor masculine; ca, ipotetic, să se sinucidă, eroii au nevoie de spectatori, de martori implicați care, impresionați, să intervină ferm. Veta e bănuită de necredință de amantul care dă crezare temerilor soțului, temeri manifestate sub forma unor grele nemulțumiri față de coate-goale ce curtează nevestele serioase ale negustorilor onorabili. Nu soțul, gelos 26 - din moment ce invocă legiuita onoare de familist -, o acuză de faptul că ar flirta cu necunoscuții
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
unor grele nemulțumiri față de coate-goale ce curtează nevestele serioase ale negustorilor onorabili. Nu soțul, gelos 26 - din moment ce invocă legiuita onoare de familist -, o acuză de faptul că ar flirta cu necunoscuții (soțul, dimpotrivă, o scuză!) la grădina de vară, ci amantul. Veta preia acuzele lui Chiriac, pare a și le Însuși, În fapt ironizează bărbatul suspicios și face haz de necaz. Emoția Îi trădează autenticitatea trăirilor și contrastează cu spusele ei: „VETA (cu emoție din ce În ce mai nestăpânită): Ce folos! Dumneata crezi mai
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
am mințit, te-am amăgit, am râs de dumneata atâta vreme... Acuma, bine că Ți-ai deschis și dumneata În sfârșit ochii ca să vezi cine sunt.” (s.n.). Toate calificativele, depreciative moral (femeie rea, femeie mincinoasă), și modul de relaționare cu amantul (te-am mințit, te-am amăgit, am râs de dumneata atâta vreme) constituie expresia revoltei bărbatului inferior social, gelos și frustrat. Veta intuiește gândurile lui sau, posibil, se scuză preluând acuzele lui Chiriac și joacă ultima carte. Discursul ei are
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
oi muri? Se repede și ia spanga de la pușcă.) Vezi dumneata spanga asta? VETA (se repede la el și vrea să i-o smucească): Chiriac! CHIRIAC (luptându-se cu ea): Fugi! lasă- mă!... (Se luptă.)” etc. etc. Agresivitatea reprezintă pentru amantul Chiriac o modalitate de manipulare emoțională. El intuiește că, În relația amoroasă În care este angajat, femeia oferă mai mult decât primește, dar vrea și mai mult: certitudini, garanții ale fidelității unei femei măritate. Arma lui de seducție rămâne bravada
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
vrea protagonist: „...Am vrut să mă omor adineaori În curte, dar Ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată. Încai să mor lângă tine, cum am trăit.” (s.n.). Chiriac joacă rolul amantului pasional ce duce paroxismul trăirii sentimentului până În preajma morții. Dar preferă să trăiască și să mențină o relație avantajoasă: Cu vorbele acestea Chiriac s-a mai domolit. Zița, dezvorțată fiind, e disponibilă pentru o nouă experiență maritală; față de fostul soț
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Mița Baston, din D-ale carnavalului, se autodefinește tot Într-un moment de criză sentimentală. Înșelată În dragoste (și, la rândul ei, Înșală), ea nu recurge la metode obișnuite de manipulare emoțională. Amenință și vrea să se răzbune desfigurându-și amantul; cumpără vitriol, Îi ia urmele ca un detectiv, caută momentul prielnic și trece la fapte, după ce prima Încercare - limitată doar la cuvânt - eșuase: „MIȚA: Vezi tu sticluța asta? (Scoate din buzunar o sticluță mică și i-o arată.) NAE: Ei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Năică, și am să-Ți torn o revuluție, da o revuluție... să mă pomenești!...”. Drama ei amoroasă capătă, prin defulare, proporțiile unei mișcări social-politice, ale unor răsturnări guvernamentale. Suferința ei este generată și Întreținută de faptul că e Înșelată de amantul de suflet, „amantul meu, fidelul meu amant căruia eu (obidită) i-am fost Întotdeauna fidea.”. Leanca, văduvă și negustoreasă, e În tratație de amor cu domn’ Mitică, după cum lasă să se Înțeleagă prevenitul Iancu Zugravu. Leanca (din schița Justiție) Îl
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]