9,447 matches
-
la sigo, pwo abittiri kana aćhola korkorri ! - Dekït te resaw k-i krima, te phanzaraw mân pâl te cidaw kalo gât savro them, pwo laćho uxțawa akana, 'ke sjom terno, pâl law’ la ’θar-o śoro. Akidă sjas amare rromă hen amare adecă and-o vakïcă o anglune. Akerdom kana paramices ka te na naśalzon. Dekït te aćhol ț’o ’zi pwo tïrzios, pwo śukar vargiś akana ! Ama dikh ke sosθe ! paramica laćharzi pala ekh patarama povestime o Silesθar o Petajisqo Matej al
GARGÓĬ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384602_a_385931]
-
Când urcați Golgota făr’de urme, În zadar cerșiți apoi căința; Asta vi-i răsplata pentru fapte, Cuvântul dintre toate-i mai presus, Cât aveți în palmă viață, moarte, Întoarceți fața Domnului Iisus! Alungați păgână rătăcire Ce v-a bântuit amar prin vreme, Plecați frunte-ngemănați cu fire Și lăsați pe Domnul să vă cheme! Căci ați văzut lumina cu un rost, Nu-i nimic în viață la-ntâmplare, Astăzi de n-aveți pâine, adăpost, Mâine răsări-va iarăși soare!... Dincolo de
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
fie completat cu ceea ce se numesc astăzi „oameni buni” care, cu voie sau de nevoie mă alimentează cu agheasmă. Apa nu e bună că ruginești. Dar parcă vinul ar fi mai bun! Da! Îmi vor binele dar îmi fac viața amară. Să-i luăm pe rând: Cei cu potcap. Popi de le mai zice. Omul își duce greu traiul că mulți sug la hărnicia sa. Nu mai prididești cu treburile casei și ale ogorului dar nimeni nu-ți cumpără produsul, păpica
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
ce s-a-mpletit cu șmecheria și avariția spurcată?!!! Coșmarul e definitoriu : Oroare,fum,multe salvări, un caracter de acum notoriu plus un noian de întrebări A fost o întâmplare-n noapte! Crimă multiplă,loc de spaimă... Cine răspunde pentru fapte plătind amar,o tristă faimă ?! Se urlă-n gând,se strigă-n piață dorind răspunsul la-ntrebare: De ce să poți lua o viață, când alt păcat nu e mai mare ?! Referință Bibliografică: Mă iartă mamă / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
invadează Polonia, sau reclamă teritorii „pierdute“ declanșând astfel noi conflagrații militare. Totuși și în aceste națiuni mici se nasc, trăiesc și mor oameni care trec prin aceleași experiențe de viață că și noi toti ceilalti: imaginație și plictis, dulce și amar, triumf și tragedie. De fapt, probabil că aceste simțăminte sunt trăite și mai intens în aceste zone, deoarece aceste popoare au fost bântuite de unele din cele mai drastice evenimente ale istoriei umane, aflându-se prinse între marile puteri politice
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
De lupte în zadar. Să zburăm? Hilar! E un picaj necontrolat! La care noi ne-am condamnat Prin prea umanul arbitrar. Să zburăm... elementar! Ar fi o scuză unanimă Privind la Eva și al său Adam Mușcând cu poftă din amar. Să zburăm... ștrengar. Așa, ne-am ancora de vise, Și n-am privi decât înaltul, Lăsând sub nori plafonul staționar... 11.09.2016 Referință Bibliografică: Să zburăm / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie
SĂ ZBURĂM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382344_a_383673]
-
mascate ale omeniei și interesului față de popor, sunt demascate de către scriitoarea piteșteană Anișoara Ștefan. Prezentate într-o notă mult mai aproape de realitate, dar într-o manieră - aș zice - de mult prea mult bun simț și condescendență, aceste jocuri ascund adevăruri amare (pentru noi, evident). Puternică, versatilă, cu umorul la purtător, autoarea piteșteană reușește să facă din colecția sa personală de tablete CAPRA VECINULUI, nu reverberarea unei ziceri în sine, ci o carte proverbială, plină de înțelepciune și cu un umor de
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
culcă obrazul pe inima mea, Adulmecându-mi gândul. Căci nu e doar iubirea cea Pe care-o simți în pieptu-mi. Vorbește cu dorința-mi vie Ce-o face să tresară Și doar suspinele-ți să știe Bătaia-i dulce sau amară. Îți culcă tâmplele în palme Cu lacrimi calde să le-alint Și-mbracă-mă cu șoapte calme De-adâncu-mi dor să mă dezmint. Ridică-ți ochii, să te bucur, De fericirea ce-o primesc Simțind al dăruirii flutur Zburând frenetic, nebunesc
ÎȚI CULCĂ OBRAZUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382347_a_383676]
-
pe jos plângând.) Mi-ai înlănțuit picioarele ca să uit drumul? De această dată ai pierdut. Femeia despletită: (Se ridică.) Mă părăsești? X: Da. Femeia despletită: Tu ai pierdut. Ai pierdut o viață dulce ca mierea. X: Mierea acelei vieți este amară. Am pierdut adevărata dragoste pentru o iluzie de-o clipă. Femeia despletită: Oricum ai pierdut și dragostea și plăcerea de-o clipă. (Râde.) Ești un prost. Niciodată nu ai știut să trăiești. Ești un om pierdut. (Se ascunde în spatele ușii
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce viața în Uscăciunea toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge Agonia pentru eternitate. În locul Lumii Vechi pustiul va renaște Din cratere pierdute noi stânci semețe, mândre; Cu brazi Înalți și Drepți, Dreptatea va cunoaște Noi Culmi de Existență
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
-i freamăt mare, Spre ferestre toți zoresc. Ș-acum ei ar vrea să vadă Pe-a lor tată de-a sosit, Însă cerul stă să cadă, Pentru cel ce n-a venit! Pe o laviță-n odaie, Un copil suspină amar, C-a visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
Ea, lacrima, se naște, crește și cade încet la margine de pleopă. Singura-n lume duce cu ea, ce sufletul și inima nu pot spune. Ea poate purta în existența ei, o imensă bucurie sau un gol și-un mare amar de viață. @ viorel muha Referință Bibliografică: Lacrimă / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Muha : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LACRIMĂ de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382526_a_383855]
-
lacrimi de dor, îndulcite în cânt de cor. Rătăceam într-o lagună m-am trezit într-o furtună strângeam lacrima-n izvor, potoleam setea de dor.... Într-un vis pribeag ce moare chipul meu plin de candoare hohotea-n lacrimi amare răzbunând a ta chemare. Norii m-au sculptat în ceară mi-a rămas sufletul fiară; inima-mi plânge din nou atârna într-un garou. Visul norilor cerniți, sub tristețe acoperiți plătesc norilor tribut, un veșmânt cust în lut... Referință Bibliografică
VISUL NORILOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382525_a_383854]
-
ochi mă-nvăluie c-o undă galeșă oricând mă simte slabă, necăjită... de-a cărui prezență mă simt consolată... a cărui lipsă o deplâng, căci vorba-i îmi atinge nu doar urechea, ci și sufletul... Înaintea lui, cinismul purtat drept platoșă amar de vreme începe să cedeze... Și totuși... o strângere de inimă... Vocea lui! Seamănă cu-a prietenului meu imaginar, paznicul nălucirilor de copil mai răsărit și de adolescentă, care-mi fusese frate și sfătuitor în ceasuri de nehotărâre... Al lui
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
clișeu demult rătăcit, Pe bolta cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
noiembrie 2015 care chiar pe pliantul care este și invitația adresată nouă, evidențiază valoarea nu doar în particular la români, la Pădureni-Huși-Vaslui, localitatea natală a ceea ce sunt faptele și cuvintele: “Faptele noastre sunt asemenea unor fructe pe care, dulci sau amare, va veni vremea să le mâncăm. Nu va conta, atunci, dacă ne vor fi pe plac sau nu. Spun, în acest caz, să fim cu luare aminte și să nu uităm că înainte de a gândi într-un anume fel, înainte de
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
și odor, purtat în suflet, pe mâini și pe picioare, de cei copii, ce rar, își duc pașii-n pridvor, e-n suferință neamul românesc și doare. Din guri de mameluci, duhnește-a putregai, cât să mai îndurăm minciună, lacrimă amară? Câțiva ce-și spun „fii” ai acestui picior de plai, dar, sistematic, ne fură, ne înșală și ne-omoară. Credința și răbdarea ne-au ajutat autocontrola. Luați, voi, seama, cei ce credeți c-am fi mici! Al nostru neam, la
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
decât la înmormântarea Aurei, apoi, a lui Costin. Pretextând că cei tineri erau plecați, trecuse numai ea. Atunci, Mira înțelesese că n-avea de la cine să aștepte o mână de ajutor la nevoie. Nu exista nimeni. Nici măcar aceste neamuri... Zâmbise amar, încercând să uite încrederea Aurei în Marieta și ai ei. La nunta lui Renée veniseră toți, dar înfășurați într-o mantie de distanță, de aroganță, de parc-ar fi asistat siliți. Stătuseră de formă și plecaseră rapid. Pieriseră toate punțile
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CIREȘE AMARE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe țărmul tău de-amfibie profundă, Am eșuat și-am pescuit capricii. Și te-am simțit în mine ca pe-o undă ce-mi răcorea
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
gând de-a te iubi în rusă și-n chineză. Și mi-aș ucide propriul sentiment care te-ar face noaptea, să te doară. Căci te iubesc, deși nu sunt prezent. Ci... sunt doar visul... de cireașă-amară. Referință Bibliografică: CIREȘE AMARE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
De la priveghiul păsării pe ram, Privind în ochii mei că printr-un geam. Am să iți cânt acest colaj înfrigurat, În timp ce pasărea din tine a zburat La mine-n piept iubirea ta - cămara -, La mine-n gând e pielea ta amară. Nu știu să număr ierni, s-adun cu azi, Din păsările toate ai să cazi, Nu stiu să-ți fiu infam deznodământ Și mă dezleg de tine-n legământ. 19 iulie 2016, Constantă Sursă foto: #Cale (#Spanish #Guitar) - #Fabian #Perez
PE ACORDURI RUGINITE DE CHITARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383869_a_385198]
-
poți trece prin urechea unui ac - din adevărul veșnic rătăcit pe undeva aroma cafelei se risipește în mirosul zilei de cantalup crăpat sub dogoarea știrilor fierbinți cockteil pestilențial de mită violuri tunuri pipițe și crime lăsându-mi pe limbă înveninatul amar atent frizerul regelui acum obișnuit să-și sape găurile-n virtual îmi mai întinde o felie de lămâie n-ai auzit din acest sezon dumnezeu s-a mutat să locuiască în confort sporit acolo-n catedrala neamului CENTRAL Referință Bibliografică
SUB CERUL GOL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383881_a_385210]
-
local, îi recomandase să iși procure o astef de mașinărie pe care ar fi trebuit să i-o verifice Securitatea, să i-o înregistreze sau cam așa ceva, căci timpurile o cereau...Copilul din ea își făcea și azi, după atâta amar de vreme, simțită prezența, cănd redacta articole pentru reviste online, cănd scria poezie sau pur și simplu răspundea emailurilor... Cameră în care stătea era mobilata sumar: o canapea portocalie, cu trei perne paralelipipedice dreptunghice, o bibliotecă din lemn masiv cu
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Am izbit-o de pereți de teamă Să nu înceapă să cânte Prima pentru ultima oară. (Nu mă privi așa nedumerit ai facut la fel de câte ori te-ai îndrăgostit decât că acum e alt veac și dragostea e o vișina amară, musca din ea cine poate când vrea și scuipa un sâmbure din care nu știu cum se face dar crește mereu altceva). În numele libertății Lebedei mele i-am cumpărat vioară Are concert în fiecare seară Nu mai cânta doar o singură dată
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
fără lege suficienți în propria valoare, prea „gârbejiți“ o taină să dezlege, prea mici slujbași în limba asta mare! Căci nu e râsul singura povară pe care-o poartă-n veci o „glumă proastă“, când bate în piept o inimă amară, micimea lor din suflet pare vastă! Când ar vorbi de zei și de respect, n-ar mai urî ce nu pot să înțeleagă și am s-o spun deschis aici, direct, credința mea în spirit e întreagă! 10 februarie 2016
OAMENI „GÂRBEJIŢI“ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383947_a_385276]