4,800 matches
-
a eului meu, pe care însăși mângâierea l-a făcut cu putință. Sânt mângâiat, deci sânt Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă deopotrivă expresia sensibilă în însoțirea mâinilor. În esența mâinii rezidă ambiguitatea faptului de a lua și a da. Mă deschid și înmînez, dau de la mine și trec în posesia altuia ceva care în felul acesta încetează să fie al meu. Primesc și astfel fac să devină al meu ceva care până
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acelui unic sens vinovat. Nu se mai pune problema să fii înțeles: căutarea intenției, deci fixarea sensului, este întotdeauna o operație incertă și riscantă. ("De unde știm noi în fond că asta a gîndit?") Precaut, cert, eficace este să elimini sursa ambiguității. De pildă, în cazul de mai sus, contextul articolului arăta clar că este vorba de sensul "2", de tăcerea cu valențe didactice, tăcerea acumulativă, regeneratoare. Însă atâta vreme cât există și sensurile "4" și "5", în chip preventiv enunțul polisemic este suprimat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care îl numim îndeobște "viață"? Boala pe care medicii o numesc depresie, și pe care am preferat să o numesc prăbușirea sistemului de iluzii, este acest ecorșaj existențial. Când ea survine, mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambiguitatea lucrurilor, dozând întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri, se dereglează. Depresia este insurecția nevăzutului. Suprafața, sediul splendorii, este constrânsă să abdice. Regula este acum a adâncului, a neantului, a prăpastiei, a tot ceea ce până atunci stătuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vadă elasticul sleit al unor șosete intrate pe jumătate în pantofi, m-a lăudat ca pe unul dintre "heideggeriologii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în genul ăsta. Lucrul mi s-a părut firesc. Din recuzita lichelei face parte ambiguitatea întreținută între "ascuns" și "pe față", între lovitura dată pe la spate, în întuneric, și lauda rostită în față sau în public. Voi reveni când voi ajunge la lichelele de altă anvergură din zilele noastre. Sigur este că lichelele nu iau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reverență făcută nu-se-știe-cui, un fel de a arăta că ceea ce ți s-a dat nu-ți este indiferent. Pe de altă parte, faptul că ai primit ceva în necunoștință de cauză poate să devină sursa unui protest infinit. De aici ambiguitatea oricărui jurnal, amestec de curtoazie, tandrețe și recunoștință cu strigăte, reproșuri și blasfemii. Ceea ce se numește îndeobște "depresie nervoasă" este o criză prelungită de luciditate. Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" și începe să vadă altfel. Această schimbare a calității
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Formația filozofică a Friedgardei își pune pecetea pe stilul scrisorii și sentința "păpușii manipulate" se rostogolește asupra bietului Cioran amplificată de rigoarea codului metafizic: "Așadar, iubite: m-ați azvârlit în nemijlocirea univocă a unei relații trupești, în vreme ce eu năzuiam către ambiguitatea erotică a legăturii "spirituale"." Desigur, se grăbește ea să adauge, acest lucru "nu contrazice decât aparent înclinația noastră de a vedea și înțelege lumea la fel". Scrisoarea se încheie frumos și vexant, trimițând la Holderlin, la Diotima și la alți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mod de viață anume cultivat și întreținut sistematic, pentru alții o periodică evadare in extremis, urmată de o și mai crâncenă revenire în locul de baștină. Ca întotdeauna când revin în țară, o fac cu o strângere de inimă, cu acea ambiguitate afectivă care se naște din senzația înduioșată de regăsire a intimului meu (de la patul meu, biroul meu, bucătăria mea etc. și până la oamenii care mă propulsează în viață) și apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă, disperată și încercănată ― pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destine, în mahala lumea se ceartă și se împacă. În istorie se înfăptuiește și se progresează, în mahala totul este agitație și lumea stă pe loc. Istoria are propriul ei discurs, în care lucrurile se știu și se spun fără ambiguități, în timp ce în mahala domnește zvonul, bârfa și poanta. În istorie, spațiul public are solemnitate și poate genera "spirit obiectiv", în mahala, granița dintre public și privat se pierde și familiaritatea și bătutul pe burtă pot submina și "dezanșanta" cele mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a întrebat ce este fenomenologia." De atunci, de câte ori ne vedem la București sau la Lugano, rememorăm scena chifteluței fenomenologice ca pe un gest fondator din care s-a născut "îndrăgostirea" noastră. sâmbătă, 7 septembrie "Ușa interzisă" păstrează în ea întreaga ambiguitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "închis" (și trebuie să rămână așa) și ceea ce, în ciuda interdicției, se întredeschide, descoperind ― cu consecințe nebănuite ― un spațiu care se structurase în chiar misterul splendorii sau promiscuității sale. Nu am, totuși, pretenția
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viața, implicându-se fățiș în lupta politică a țării și timpului în care se năzuia spre restaurarea dreptului de a pune pe tronul Moldovei un domn pământean, în locul fanarioților, crez politic exprimat pregnant de către predecesori și fără nici un fel de ambiguitate de către cel mai ilustru reprezentant în acest sens al familiei, marele vornic al Țării de Jos, Lupu Costache, la 1711 și după această dată, un român martirizat pentru cauza românească, pe nedrept ignorat și uitat de istorie, dar, ceea ce este
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să considerăm scuipatul pe jos sau aruncatul unor hârtii drept acte de violență". Politic, pe de o parte, și psihologic, pe de alta, noțiunea pare abuzivă și periculoasă. Sunt perfect de acord: uzul comun al termenului de "incivilitate", deschis de ambiguitățile uzului științific, poate fi foarte periculos. Dacă refuzăm comoditățile conformiste din modelul "fantasmei insecurității" nu înseamnă că trebuie să considerăm orice reprezentare a violenței străină de o posibilă exagerare; am ilustrat abundent acest lucru în primul capitol al cărții. Utilizarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dușmanilor cunoașterii: profesorii de științele educației care ar vrea să înlocuiască frumoasa meserie de dascăl cu o mixtură educativă fără vlagă. Un exemplu al acestei analize ni-l oferă un site de Internet, jeunesplus.org, sub un titlu lipsit de ambiguitate: "Pedagogia, sursă a violenței?": "Violența pare să înceapă tot mai devreme. Copii mai degrabă liniștiți din fire devin agitați la școală. Trebuie să deducem ceva din asta? Se prea poate ca revoluția pedagogică care a traversat sistemul școlar francez în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pe care am realizat-o în 1999 printre 525 de profesori de gimnaziu din Franța, răspunsul la întrebarea " În comparație cu trecutul, familia își joacă rolul: mult mai puțin bine, mai puțin bine, la fel de bine sau mai bine?", a fost lipsit de ambiguitate (Debarbieux, 1999). Pentru 47,2%, răspunsul a fost "mult mai puțin bine", iar pentru 36,4% "mai puțin bine". În anchetele noastre, am evidențiat adesea, alături de alții (Payet, 1992 și 1995; Dubet, 1997), că adulții din unitățile școlare sunt inepuizabili
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acest pasaj din raportul anual întocmit de Amnesty International (2004): "Deși pedepsele corporale în unitățile școlare pot să nu constituie uneori o formă de tortură sau de tratament crud, inuman și degradant, Comitetul pentru Drepturile Copilului al ONU consideră, fără ambiguitate, că aceste pedepse sunt "incompatibile" cu Convenția drepturilor copilului. Acest Comitet recomandă în mod regulat statelor să interzică pedepsele corporale, nu doar în școală și în alte instituții, ci și în sânul familiei și al societății în general. Deși Convenția
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
puțin spectaculoase și oferă un sprijin sigur pentru posibilitatea existenței unui "efect al școlii" și, în ciuda tuturor apăsărilor sociale și economice, pentru o anumită libertate a actorilor, care au totuși o marjă de acțiune posibilă. Putem deci să răspundem fără ambiguitate: pedeapsa corporală nu explică liniștea din școlile djiboutiene, dimpotrivă. În școlile în care această pedeapsă este cel mai des practicată se dezvoltă cel mai mult violența elevilor și se creează "nuclee dure". Pedeapsa corporală nu este o simplă tradiție, ci
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
schimbarea și a rezolva problemele au un moral mai bun al cadrelor și se confruntă cu o dezordine mai scăzută. Aceste școli pot asimila, fără îndoială, schimbarea. Școlile în care elevii percep reguli clare, structuri valorizante și sancțiuni lipsite de ambiguitate au parte, de asemenea, de o dezordine redusă. [...] Școlile guvernate de un sistem de valori împărtășite și așteptări comune legate de comportament, în care se stabilesc interacțiuni sociale profunde și în care elevii dezvoltă un puternic sentiment de apartenență și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Roosevelt a determinat URSS să accepte Organizația Națiunilor Unite (cu drept de veto în Consiliul de Securitate), să se alăture aliaților în războiul împotriva Japoniei și să semneze Declarația asupra Europei Libere, cu recunoașterea implicită a sferelor de influență. Dar ambiguitatea politicii lui Roosevelt a ieșit repede la suprafață. Încercînd să evite soarta politicii lui Wilson, el a construit cu grijă un consens intern asupra intervenției SUA în afară. El a trebuit astfel să se folosească de teme moraliste în apelul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a creat o contradicție între o politică externă privită din interior (idealistă) și una privită din exterior (mai pragmatică) (Loth 1983: 32; Yergin 1978: 57, 68). Roosevelt a murit pe 12 aprilie 1945, înainte să rezolve în vreun fel această ambiguitate. Atmosfera plină de speranță de la Yalta a fost curînd urmată de o dezamăgire a ambelor părți. Roosevelt crease în țara sa anumite așteptări, care au fost net contrazise de comportamentul sovietic în Polonia. Compromisul polonez de la Yalta nu putea fi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
comunistă universală, Statele Unite au reușit să folosească URSS și China una împotriva celeilalte. Cu alte cuvinte, devenea posibil să faci o înțelegere cu comuniștii, împotriva comuniștilor. Așa cum vom vedea în capitolul 7, politica lui Kissinger nu era totuși scutită de ambiguitățile proiectului îngrădirii conceput de Kennan. 5. Momentul de cotitură al crizei rachetelor din Cuba: managementul crizei și extinderea agendei de cercetare Privită retrospectiv, criza rachetelor din Cuba poate fi considerată acum ca un moment de cotitură atît pentru relațiile Est-Vest
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu integrarea forțelor de piață în teoriile mai recente din economia politică internațională. Discuția următoare pe marginea conceptului de coexistență pașnică va arăta că integrarea acestor două niveluri ale analizei, clase și state, este departe de a fi lipsită de ambiguitate. Politica transnațională versus politica interstatală: coexistența pașnică și îngrădirea Coexistența pașnică, la fel ca și îngrădirea, este o politică între două superputeri și aliații lor, bazată pe o strategie a cooperării și confruntării simultane (vezi capitolul 4). Chiar dacă motivele războiului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
modă, așa cum afirmă unii critici, ci că ea permite uneori pare chiar să încurajeze multe interpretări contradictorii. Acesta este unul dintre motivele nesfîrșitelor dezbateri pe marginea acestei cărți. Evident, nu avem de-a face cu un grandios proiect conspirativ; dar ambiguitatea cărții îi permite lui Waltz și apărătorilor săi să pareze criticile prin "mutarea buturilor" pe care acestea le vizează. Atunci cînd criticii ochesc cu mai multă sau mai puțină atenție punctele slabe, răspunsul invariabil al lui Waltz este că nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Waltz este că nu au înțeles ce vroia el să spună (pentru o altă versiune a acestei critici, vezi Mouritzen 1997). Voi arăta că în multe cazuri aceasta nu se datorează vreunei deficiențe analitice a oponenților lui Waltz, ci ambiguității inerente perspectivei sale. Acest capitol se va concentra în întregime asupra acelor puncte critice în care teoria lui Waltz dă dovadă de slăbiciuni interne. Textul nu are pretenția să constituie o apreciere comprehensivă, nici nu tratează așa cum s-ar cuveni
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ar cuveni opera ca întreg. El se leagă de concluziile exprimate în ultimele capitole ale părții a doua, care încearcă să răspundă cîtorva dintre aceste slăbiciuni. După o scurtă introducere în schema explicativă generală a lucrării, discutarea cîtorva dintre aceste ambiguități interne va arăta cum a putut Waltz să miște acele buturi de care vorbeam mai sus. Capitolul susține că, deși Waltz a făcut tot ce i-a stat în putință să-i corecteze și să-i minimalizeze pe acei realiști
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
justificare în vremurile noastre democratice, acest fundament nu se poate baza pur și simplu pe tradiție, ci trebuie susținut de dovezi științifice. Pentru a apăra realismul, Morgenthau a fost silit să urmeze a doua cale, cu toate că el credea în prima. Ambiguitatea aceasta iese la iveală în felul în care el tratează balanța puterii: pe de o parte, balanța puterii este considerată o instituire contingentă - ea se realizează numai dacă regulile sale sînt împărtășite și respectate; pe de altă parte, această balanță
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1985). Această soluție materialistă la criza latentă de legitimitate a societăților secularizate n-ar trebui să fie o surpriză pentru realiștii al căror scepticism a făcut mult pentru a denunța valoarea reală a multora dintre aceste ideologii. Într-adevăr, tragica ambiguitate a unei raționalizări extinse în toate sferele vieții și a unei dezvrăjiri concomitente a fost subiectul constant al realiștilor timpurii, începînd cu Weber. Realiștii nu trebuie neapărat să se opună compromisului bunăstării. În comparație cu naționalismul iredentist, statul bunăstării a devenit un
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]