2,825 matches
-
la strategia descurajării. Schimbarea de strategie a SUA și formularea uneia noi se baza pe constatarea că sistemul de interdicții elaborat anterior este poros, acordurile internaționale sunt slab controlate, încercările de a le eluda se ascund sub prevederile incomplete și ambigue ale tratatelor multilaterale. Neîncrederea în abordarea lentă prin negocieri laborioase și consensuale se extinde asupra instituțiilor cadru cum sunt Națiunile Unite. (...) De aici nevoia de a acționa preventiv și preemtiv fără întârzieri 135. Documentul prevede că SUA poate declanșa acțiuni
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
mare măsură, ignorate. Sládek care avea o asemănare fizică cu actorul britanic de comedie Rowan Atkinson, a fost ștampilat de adversari drept un "Mr. Bean" turbulent. În al treilea rând, și poate cel mai important, discursurile Republicanilor cu privire la democrație erau ambigue, deoarece - spre deosebire de majoritatea partidelor politice din Cehia, cu excepția liniei dure comuniste -, aceștia nu au considerat Cehoslovacia, de după 1989, și apoi Republica Cehă ca fiind o democrație, ci doar ca o organizație având un pluralism care servea ca fațadă pentru o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a alterat viziunea despre lume și relațiile cu ai săi colegi. Practicanții jurnalismului literar vor fi încercat să se răscoale și să zdrobească mașina obiectivității pentru a se elibera de formulele automate și pentru a cunoaște lumea așa cum este ea: ambiguă, percepută în mod subiectiv, dar și lipsită de prescripțiile automate care necesită o uniformitate alienată, precum cea a rotițelor unei mașini. Trachtenberg a sugerat acest lucru când a observat uniformitatea ziarului citit de oamenii dintr-un tramvai, care, drept urmare, "vor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ea s-a uitat mai bine a văzut un bilet pe care scria optsprezece guinee (28). Așa proceda adevăratul Jonathan Wild. Ce poate fi observat în cele trei relatări ale lui Defoe este explorarea și testarea pe scară largă, dar ambiguă, a granițelor neclare dintre ceea ce considerăm în mod convențional ficțiune și nonficțiune, iar în acest sens Defoe este cu adevărat un pionier. După cum notează Dobrée despre Defoe, în ceea ce seamănă cu testul Litmus al jurnalistului literar, "imaginația sa era creativă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
artă. Dar același băiat este descris ca luând un cuțit din buzunar și înjunghiind de câteva ori calul care l-a trântit la pământ. După cum notează Pinkney, "Ce neconsecvent este caracterul!". Aceasta este intenția caracterizărilor realistului literar: sunt inconsecvente sau ambigue, reflectând fluiditatea și drumul neștiut al vieții și nu prezentând generalizările cărții de caracter din secolul al XVII-lea. Acest lucru se poate observa și în relatarea lui Platon despre Criton ca ființă umană și călău. Dintre narațiunile jurnalistice de la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Enquirer și New Yorker și investigațiile încununate cu premii ale presei de investigație. În acest capitol explorez relațiile dintre modurile retorice tradiționale și eseurile discursive și mai tradiționale, examinez relația jurnalismului literar narativ cu jurnalismul de senzație și relația lui ambiguă cu cel de investigație. Una din metodele de înțelegere a similarităților și diferențelor dintre jurnalismul literar narativ și celelalte forme nonficționale este să le plasezi în diferite - și adaptate - moduri de discurs nu numai pentru că jurnalismul literar narativ are o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ, și într-adevăr "Bruta" poate știa ceva ce Norris încă nu aflase. Distincția lui Berger ne ajută să diferențiem clar între senzaționalism și jurnalismul literar narativ. Totuși, relația dintre cele două forme și jurnalismul de investigație este mai ambiguă. O parte a problemei constă în faptul că jurnalismul de investigație a fost întotdeauna deviat spre senzațional, așa cum unul din jurnaliștii contemporani notează: "Unele, cum ar fi revista McClure, sunt publicații care investighează prin cercetări solide și conțin articole serioase
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și răul, și umbrele dintre acestea coexistă la bine și la rău, în loc să facă un portret cu iz senzațional compus din ilustrate didactice expuse în numele dezvăluirii condițiilor nesănătoase de muncă din minele de cărbune. Complexitatea experienției ontologice are o natură ambiguă, și se reflectă în modul în care Crane îi descrie pe mineri, la care găsește o camaraderie care-l surprinde: "Micile lămpi de pe căștile lor aruncau o lumină tremurătoare care învăluia în mister mișcările membrelor și trupurilor lor. Părea că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și nu lucrurile comune), astfel încât cititorul să fie șocat. Crane trece cu eleganță peste aceasta, atunci când ne dezvăluie intenția sa jurnalistică, notând că lumina slabă "crea" numai un "efect" a doi lupi care mârâie unul la altul. Rezultă un portret ambiguu, care are în primul rând o tentă întunecată, dar are în același timp momente de echilibru. Ambiguitatea nu este departe de cea a lui Lacadio Hearn atunci când relatează despre afro-americanii din Cincinatti. Jurnalismul literar narativ al lui Crane rezonează pentru că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
când încearcă să prevadă viitorul Americii: "Izbăvește-ne de blestemul nostru. Căci trebuie să ajungem pe drumul către acel mister în care curajul, moartea și visul iubirii dau speranța somnului" (317). În final, este vorba cel mult despre un somn ambiguu, un somn foarte asemănător cu cel atribuit de către Lafcadio Hearn cu aproape o sută de ani în urmă lui Albert Jones. Didion sfârșește în incertitudine și în lucrarea ce poartă numele colecției sale, Slouching towards Bethlehem. În ea autoarea descrie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aduce în discuție o terminologie problematică. Pentru a avea certitudinea că există și scriitori care nu fac parte din grupul inițial al jurnaliștilor literari, vom atribui acest tip lui Joan Didion și lui Truman Capote. Este vorba despre o terminologie ambiguă, un fel de "debara", care a avut și înțelesul de "critic literar". În al doilea rând, Wilson, printre alții, este adept al ambelor tipuri de jurnalism. Nu a fost numai un critic literar, ci a fost și adeptul stilului anilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Many. Ca formă de "obiectivitate", "modernismul" nu ar putea decât să țină la distanță jurnalismul literar obiectiv în încercarea de a limita distanța dintre subiectiv și concret. În timp ce căuta să lămurească ceea ce înseamnă obiectivitatea, Lippmann a anunțat, într-o manieră ambiguă, ceea ce a făcut practica jurnalistică în tot acest timp: a îndepărtat obiectivitatea. Însă, cu toată sinceritatea, ar trebui să ținem cont de faptul că, în ciuda nevoii de obiectivitate, această epocă a fost marcată de un alt progres în domeniul jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mitologice dintre lumea arhetipurilor și simbolurilor și lumea modernă. Dacă, aparent, femeia este ridicată la rangul de "colonne du Second Empire", romancierii arată adevărata față a realității, impregnata de lipsă de considerație față de statutul ei social. Situația femeii este una ambigua, având parte de o identitate mitificata (ca imagine) și o modernitate desconsideratoare (că realitate). Pentru Baudelaire, femeia este un subiect reprezentativ al modernității, care conține această contradicție: "un fel de idol, poate stupid, dar orbitor și plin de vraja, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
XIX-lea a produs nenumărate imagini de femei și feminitate; au circulat și au coexistat câteva modele de reprezentare feminină, care ilustrează discuțiile și problemele legate de femeia franceză din această perioadă. Noțiunea de progres, care adoarme vigilenta secolului, este ambigua în cazul femeii. Schimbările politice, sociale și morale sunt determinante pentru soarta femeilor și formează o matrice ce participa la elaborarea modelelor care inspiră reprezentarea femeii. Imaginarul despre femei este în general construit în funcție de două coordonate pe de o parte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
diferite aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
secolului al XIX-lea sunt mai puțin tipizate și mai complexe. Vom constata în literatura perioadei cercetate o individualizare mult mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict al termenului. Explicația rezidă în caracterul epocii, măi ambigua, cu valori mai confuze de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
bucătărie, la birou, în pat. Valorizarea femeilor de către francezi, fini cunoscători, este contagioasă și pentru bărbații din alte țări. În acest fel, francezul construiește un podium pentru femeile franceze, văzute de departe. Astfel, femeia franceză este investita cu un prestigiu ambiguu care o face să apară drept o suprafemeie, în care feminitatea este exacerbata. Această imagine, în mare parte artificială și stereotipata, este întreținută și perpetuata, deoarece se bucură de succes. În acest context, Pariziana este superlativul femeii franceze, în special
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a acestui personaj de la scriitor la scriitor. Registrul reprezentării Parizienei este de la cel romantic la cel ironic. Imaginea Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și ambiguu și a diferitelor tipuri de Pariziene. În persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original în variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
qui pendaient le long de șes joues, comme deux oreilles de chien" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.104-105]. Este semnificativ că dragostea ideală a lui Frédéric este întruchipata de burgheza onestă, doamna Arnoux, iar partea opusă o constituie relațiile sale ambigue cu alte femei. Acest sentiment deformat, dar totuși veritabil, îl plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
onorabilă: ea este o casnica și o gospodina exemplara, având grijă de casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul coincide cu situația inițială, suntem în prezența unei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se mai percep "tipuri" (al medicului, notarului etc.) [Montandon, p.639]. Universurile și clasele devin mai nuanțate, hotarele dintre ele mai permeabile. Clorinde și maică-sa, contesa Balbi, țin de o identitate greu de definit și sunt calificate că personaje ambigue: "moitié aventurières et moitié grandes dames, qu'on rencontrait partout, au milieu de toutes leș cohues: chez leș ministres, dans leș avant-scènes des petits théâtres, sur leș plages à la mode, au fond des auberges perdues" [Zola, Son Excellence Eugène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce qu'elle était trop bête quand îl y avait du monde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.76]. Sintaxa feminină este eliptica și ambigua, cu inversiuni frecvente ale termenilor da și nu. Oscilarea doamnei Dambreuse între da și nu, între decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii. Dacă da
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
à demi prononcé, une danse endiablée șont autant de choses insaisissables" [Hasenclever, p.130]. 68 Un mit relevant încă în secolul al XIX-lea este cel al actriței Sarah Bernhard (1844-1923). Niciodată nu s-a știut adevărul despre această femeie: ambigua, captivantă, curioasă, stranie, înger și animal, naturală și la modă: francezii nu s-au mulțumit s-o adore, ei au inventat-o. 69 Charles Baudelaire imortalizează întâlnirea unei femei pariziene în poemul A une passante în ciclul Tableaux parisiens din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cele din perioadele anterioare, în consecință, este pusă în cauză centralitatea culturilor naționale, a identităților naționale și a instituțiilor lor. În al cincilea rând, această provocare vine și din partea produselor și a semnificațiilor culturilor populare și a domeniului difuz și ambiguu al consumismului și materialismului. În consecință, interpretarea adecvată a impactului acestei noi forme de globalizare culturală asupra identităților politice, solidarității naționale, valorilor culturale este o sarcină dificilă. Vom descoperi că dezbaterile dominante sunt, în cel mai bun caz, parțiale atunci când
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
utilizezi subtil, subliminal, clișeele de tipul "acarului Păun" pentru a sugera că "țapul ispășitor" e inevitabil în astfel de scandaluri. De fapt, chestiunea cu teroristul din Craiova (pe urmele domnului Berceanu, iaca și eu cu semnificații multiple la o formulare ambiguă) e mult mai simplă și ea a fost pusă cu claritate în evidență de raportul privind accidentul de anul trecut de la Valea Călugărească, în urma căruia o adolescentă a fost ucisă de o traversă de cale ferată care a sărit din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]