2,278 matches
-
pasul nu aparține ferestrei, dacă fereastra a crescut în carnea zidului pe când soarele încă nu era hotărât din ce lună să nască? Ningea ca în cimitir. Când schimbi fereastra, libertatea are altă nuanță! Asta da lumină! Ieri, ca un cimitir ambulant, cărai în spate o raniță cu oase de pește atât cât să visezi valuri; astăzi privești lacul din curtea spitalului și simți cum îți cresc corăbii în vene. Libertatea nu se identifică după codul de bare: vezi, guști, miroși, pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încercat să și-l țină nemișcat. Alcoolul începea să-și facă efectul. — Stinge lumina, a zis, amețesc. Ce ai băut? — Acid muriatic. Râdea din nou, dar nu a vomat. Vorbea, ținându-și în continuare capul. — Îți aduci aminte de vânzătorul ambulant, acela cu rochia? Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care nu putea să deosebească pietricelele de măsline. Dădu din cap, oprind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se vinde pe piață. Nu i-am respectat niciodată pe cei ce cred că pot trece cu vederea latura economică a existenței și tot ce comportă ea; în fine, dacă mă consideri seducător, treacă de la mine; adulator, tot așa; vânzător ambulant, la fel; dar dacă mă faci inconștient, atunci mă jignești! Dacă în Călător am vrut să prezint (printr-o alegorie) implicarea cititorului (a cititorului obișnuit) într-o carte care nu e niciodată cartea pe care el o așteaptă, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din partea cealaltă a restaurantului: —Bună, fetelor! V-a fost dor de mine? În timp ce înainta spre noi, făcea cu mâna spre fiecare masă. Julie cunoaște pe toată lumea din New York, dar absolut pe toată lumea. În ziua aceea, Julie aducea cu un seif ambulant. Flutura fără jenă mai multe pungi de cadouri de la Van Cleef & Arpels. Pe degetul arătător purta un inel în formă de trandafir cu montura de granate, avea cercei noi în formă de inel în urechi, iar pe braț, o brățară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Khayyam, În acea noapte de vară de neuitat, nu vede decât două sute cincizeci și șase de pagini goale, Încă fără poeme, fără picturi, fără comentarii pe margini, fără miniaturi. Ca să-și ascundă emoția, Abu Taher adoptă un ton de negustor ambulant: — Este kaghez chinezesc, cea mai bună hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine, după o rețetă străveche, În Întregime din dud alb. Pipăi-o, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împăcau și-și puneau soarta În mâinile Preaînaltului, pentru ca Acesta să pună frâu exceselor hanului. Se sărbătorește, deci, la Samarkand Îndepărtara luptei. Imensa piață Ras-al-Tak e năpădită de strigăte și de fum. De fiecare zid se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
haremului său nu se află departe, bătrâna verișoară Îi va fi pregătit un decoct de semințe parfumate de leac ca să se ușureze. N-are de făcut decât o sută de pași. Împrejur, inevitabila zarvă a taberelor regale. Soldați, slujitori, negustori ambulanți. Câteodată, râsul Înăbușit al unei curtezane. Cât de lung pare drumul, iar el se târăște singur. De obicei, Îl Înconjoară o cunună de curteni, dar cine vrea să mai fie văzut Împreună cu un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spațiu vectorial. Altădată, deveneam actor, îmbrăcând caracterele celorlalți elevi sau profesori, imitându-i. Întâmpinam astfel ora 2 din noaptea existenței cu o improvizație. Pe urmă, fără să țin seama de împrejurările potrivnice, sărăcie, educație austeră, cream barocul nonverbal al trupelor ambulante în care eram regizor, scenarist, interpret. Recuzita, clasa. Decorul, clasa. Spectatori, clasa. Parteneri-personaj, școala. Și cu timpul, strada. De la bulevardul Cuza până la Hotelul Traian, în Centru. Se vede treaba că atunci se crease miracolul încarnării noastre în destin. Al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scuză ca să se îmbete în mod regulat. — Aștept, Alex, zise el. Ar fi bine să fie ceva important. — OK, în ultimele douăzeci și patru de ore, am avut parte de un vânător de recompense, un tip uriaș, care arată ca un dulap ambulant. Se ține după mine și copilul meu, încercând să înfigă în noi niște ace pentru biopsie și să ne ia celulele. — Foarte amuzant. Aștept. — Vorbesc serios, Bob. Un vânător de recompense este pe urmele mele și ale puștiului meu. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
această situație.Dar... Incepu o negociere aprinsă.Ultima oferta a dl.Dornu se opri la 500.000 lei. Negustorul accepta greu,de parcă era în pierdere.Dl.Dornu se simți satisfăcut. Era unul din oamenii care nu se tocmesc cu vânzătorii ambulanți pentru un preț bun și acum se simțea în caștig. Negociase!... Brunețelul îi propuse să cumpere și aparatul de fotografiat. Dl.Dornu consideră ca o tranzacție pe zi e suficientă. Avea un aparat de fotografiat defect acasă. Il refuză.Se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și acum se simțea în caștig. Negociase!... Brunețelul îi propuse să cumpere și aparatul de fotografiat. Dl.Dornu consideră ca o tranzacție pe zi e suficientă. Avea un aparat de fotografiat defect acasă. Il refuză.Se depărtă grăbit de vânzătorul ambulant. Acasă constată că binoclul de chilipir era doar o jucarie care imita un binoclu militar adevărat. Nici vorbă de vedere nocturnă în infraroșu. E adevarat că putea vedea clar ferestrele blocului vecin în timpul zilei,iar seara marile pete de pe Lună
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
presupune ameliorarea condițiilor de viață și de muncă"449. Tocmai de aceea, după atestarea pătrunderii infecției pe teritoriul românesc, vigilența organelor sanitare a sporit. În atare împrejurări s-a emis la București o ordonanță municipală care, printre altele, interzicea comerțul ambulant de fructe și legume al oltenilor, obligîndu-i pe aceștia să amenajeze gherete pentru vânzarea mărfii. Profitând de absența domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care plecase la Ems, în Prusia, în vederea unei cure balneare, "monstruoasa coaliție", perfectată între opozanții regimului, i-a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
într-un studiu consacrat epidemiei, că "de la mic la mare, toți cei chemați a combate această epidemie s-au întrecut în zel, lucrând cu hotărâre și abnegație"520. La Slănicul de Prahova, infecția a fost importată de un localnic, negustor ambulant de sare, care trecuse prin Brăilița, unde se semnalase un focar de holeră. Întorcîndu-se acasă, slăniceanul se simți rău, având diaree și vărsături. A chemat o babă, să-l tragă, dar nu pe medic. Starea lui agravîndu-se, preotul veni să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dădea seama că gestul i-ar fi fost fatal. Era un om trăit la oraș, nu prea știa cât de singuratică este viața celor de la țară și se gândi că în orice clipă și-ar putea face apariția un negustor ambulant sau că s-ar putea întoarce Charlot. Ascultă cu atenție să prindă eventual scrâșnetul pietrișului. —A trebuit să mă întorc, Mademoiselle, insistă el rugător. Aseară n-ați vrut să mă lăsați să vorbesc. N-am apucat nici măcar să vă transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nesănătoasă față de mâncare, m-a anunțat Josephine. Fericirea mi s-a prăvălit din cer ca un bolovan. —Abuzezi de mâncare aproape la fel de mult cum ai abuzat de droguri, mi-a spus ea. Când ai venit aici arătai ca un schelet ambulant... —Ei, hai, nu-i adevărat, am glumit eu, ridicând capul mândră și zâmbind cu căldură. —Vezi, a țipat ea. Ai o atitudine nesănătoasă, foarte nesănătoasă. Iar ea își are rădăcina în același loc ca și dependența de droguri. îți eviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
două sute de mii de lei). Aglaja Vet. era o fată destul de complicată chiar și pentru mine - din cât am feuilletat romanul ei, în câteva după-amiezi la Cărturești - cu niște complexe de mic Chaplin, crescută chiar în atmosfera afumată de circ ambulant. Era totuși un Chaplin femeie, devenit prematur femeie și cu o aversiune greu disimulată față de bărbați - ca în fragmentul din primele pagini, despre bărbați, „mai puțin credincioși decât femeile fiindcă nu suportă ca cei din jur să aibă alt Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și să câștige. Nu se mai dădea dusă din perimetrul în eternă reconstrucție, în jurul șantierului arheologic, unde o trupă de artiști ruși, anunțată de afișe stridente, pregătea reprezentațiile de la teatrul de vară. Afișele lor împânziseră tot centrul Constanței, zidurile, tonetele ambulanților de porumb și floricele, băncile din parc, crengile pomilor, curțile interioare de la blocuri. În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și lungan, cu ochelari de soare, față osoasă imobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Puțin după mine, pleca și ea în treburile ei despre care n-am să aflu nimic. Spre după-amiază, se întorcea ca să adoarmă în clasica poziție a fetusului, cu burta pe Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, o ediție populară cumpărată de la ambulanții care sprijineau zidul Universității. Pe cartea ieftină ea începuse să sublinieze cu pixul pagini întregi, fascinată de tezele anti-egalitariste. Seara la șase, o găsesc acasă doar pe mama, robotind în bucătărie, în pantaloni flaușați, colțuni de lână țărănească, bluză neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mea idilică întârziase mai mult decât normal printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Aseară o găsisem pe mama urmărind cu un interes care parcă nu era al ei știrile de la 19.00, pe care de obicei le lasă să treacă pe lângă ea în așteptarea telenovelei. Tocmai îi atrăsese atenția un reportaj despre teatrul ambulant din sectorul șase, evacuat dimineață de primărie. Reporterița, înfofolită în haină de blană și scoțând aburi la fiecare răsuflare, povestește detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații comerciale, ambulanții primiseră toate somațiile... În ziua când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îi atrăsese atenția un reportaj despre teatrul ambulant din sectorul șase, evacuat dimineață de primărie. Reporterița, înfofolită în haină de blană și scoțând aburi la fiecare răsuflare, povestește detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații comerciale, ambulanții primiseră toate somațiile... În ziua când i-a ridicat pe Zina cu toată trupa să-i scoată din Capitală, cartierul s-a trezit în huruitul și vibrația camioanelor, buldozerelor, ca într-un film de război (spun asta fiindcă generația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu ești obligată s-o fi văzut. Știam că de la primul asalt al iernii drumurile spre Babadag devin impracticabile, dar mă îndoiesc că Zina s-a întors acasă la ea în dimineața când primăria i-a luat pe sus pe ambulanți. Dimineața la șase s-a petrecut raidul și până la douășpe, când am ajuns eu de la redacție, totul era ras, curat, apa cu care municipalitatea spălase locul prinsese o pojghiță de gheață. În starea de depresie de acum e nesănătos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se vărsau înainte de sutură flacoane întregi de antibiotice forte, pentru prevenirea infecțiilor), una dintre asistentele foarte tinere trecea printre paturile noastre împingând o măsuță chirurgicală plină cu cărți: volume groase, neatinse sau fascicule soioase, subțirele și gălbejite. Era o bibliotecă ambulantă alcătuită din cărțile uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente ce te împăcau cu spitalul. Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]