2,417 matches
-
un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țara vecină, care luau de la o zi la alta, nu mai era nici o îndoială, turnura unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe holurile și prin amfiteatrele celor de la filologie, unde se puteau auzi remarci și comentarii destul de îndrăznețe, directe sau aluzive, despre ce se întâmpla la Budapesta: Ai dracului, ungurii ăștia, nu ca noi! Când nu le convine ceva, ies cu toții în stradă și-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche. Hai la Carul cu Bere, că fac eu cinste... Parcă ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i un semn cu mâna. Dobrescu îngăimă o scuză, mai stătu pe acolo câteva clipe, apoi se fofilă printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru. Ideea fu imediat acceptată și studenții se grăbiră să părăsească holul unde staționaseră până atunci. Lângă ușă mai rămase doar un singur student, ca să le dea celorlalți de veste când avea să vină profesorul de marxism. 8 În loc să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plăcerea unei enterite oferite cu dărnicie de personalul complexului hotelier. N-a fost un început prea plăcut, nu-i așa? A doua zi, însă, a fost mai bine. Cu mult mai bine! Am explorat împrejurimile; un restaurant, patru piscine, un amfiteatru în aer liber, tobogane pentru cei mici, un parc, magazine, o plajă cu pietriș mărunt și stânci submerse, alta cu nisip grosier unde apa mării se păstra limpede și clară tot timpul, toate într-un perimetru convenabil. Hotelul de lângă noi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
grotescă”, de prost gust. Poate nu înțeleg eu așa-zisa artă modernă, dar, zău, arătau ca nuca în perete, cu toată semnificația sugestivă, că „în perioada leprozeriei nu au existat oglinzi pe insulă”. Am vizitat Pompeiul, vechea Romă, ruinele Cartaginei, amfiteatrul din El Jem etc., dar nicăieri nu am întâlnit un astfel de terci aruncat în inima istoriei. Interiorul cetății mi-a creat senzația aceea de teamă, greață și disconfort. Zidurile, liniștea lor misterioasă, trecutul acestui edificiu fac din el un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal, Să-mi iau adio și să plec...
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
luăm pe rînd, din aproape în aproape, ca să înțeleagă tot prostul. Cît ziceați că e deschiderea? Zece mii? O nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început? Omisese ceva foarte important sau era de vină doar neîncrederea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită asupra sa, fără urechi atente la cea mai mică bîlbîială, la cea mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
numai cîteva minute, ar fi fost nevoie și de ambulanță. Sectoriștii i-au legitimat imediat pe cei de față, au completat cîteva procese verbale, i-au tras deoparte pe cei doi și abia după aceea s-au hotărît să evacueze amfiteatrul. Să nu creadă ei că ăsta e sfîrșitul, încercă să-l încurajeze Delfinaș imediat ce totul se potolise și rămăseseră iar singuri pe un trotuar în colțul străzii Quinet. Noi doi abia ne-am întîlnit, adăugase. Vorbește serios? O fi nebună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sunt pradă acelorași sentimente. O conving pe soție să pornească urcușul greu de Întoarcere. O voi prinde din urmă. Mă Îndrept singur spre cea mai detașată și izolată dintre dumbrăvi, ultima și cea mai Înaltă, spre nord. Crește Într-un amfiteatru natural mic și se dovedește a fi cea mai luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
promoție excelentă de doici neptuniene și două cercetătoare pământene în geometrie plană. N-a fost ușor nici într-o parte, nici într-alta. Episodul 43' Cosmic School (III) Mai vizitară alte câteva clase din cursul superior de liceu și câteva amfiteatre studențești unde roboților tereștri li se explică principiul notării din școală: pentru același răspuns oral sau scris, se dădeau două note: una a profesorului - desigur, supusă subiectivismului, și alta a computerului care răspundea de profesor. Dacă între cele două note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din ce în ce mai patetic: „În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află ei sunt adevăratele amfiteatre ale artei. Numai acolo puteți învăța modestia de a pune opera voastră deasupra vieții voastre. (Ochii Bătrânului s-au fixat prin întuneric asupra mea, după ce o vreme avusesem impresia că nu mă mai vedea.) Dumneata ai șansa de a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bun Bel Air (##notă: Zonă rezidențială exclusivistă din Los Angeles, California.##) și Left Bank (##notă: La Rive Gauche - district parizian renumit pentru viața sa artistică și intelectuală.##). Vizavi de poarta Clubului Nautico era un cinematograf În aer liber cu un amfiteatru tăiat În coama dealului. O pancartă de lîngă chioșcul de bilete anunța un sezon de filme cu Katharine Hepburn și Spercer Tracy, culmea unui anume gen de șic intelectual. În Clubul Nautico era liniște și răcoare, Încă nu Începuseră activitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
finalul spectacolului de seară. 13 Vedere de pe cornișa superioară Crima devenise spectacol artistic În Estrella de Mar. Îl duceam cu mașina pe David Hennessy de la Clubul Nautico pînă În port, și dealul cu serpentine de la marginea orașului Îmi părea un amfiteatru Încălzit de soarele blînd al dimineții. Locuitorii ieșiseră În balcoane, unii dintre ei cu binocluri, ca să urmărească motonava Guardiei Civil remorcînd rămășițele șalupei furate pînă În zona de mică adîncime de sub drumul de cornișă. — Scufundători...? Întrebă Hennessy, arătînd către capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu mai puțin de patru încercări pentru a fi pusă la punct. Deja mă simțeam complet epuizată. Toate secvențele în care se foloseau mobilele mele se terminaseră, oricum. Am pornit-o prin culise în speranță că voi da de Hugo. Amfiteatrul era cufundat în beznă; nu se zăreau decât capetele incandescente ale țigărilor și creioanele lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
beznă; nu se zăreau decât capetele incandescente ale țigărilor și creioanele lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-o altă lume. Amfiteatrul, construit pe la 1880 și restaurat de minune cu bani din loterie, era ca o cutiuță de pluș pentru bijuterii, vopsit într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
actori. — Plăcerea e de partea mea, zise Hugo cu un aplomb încântător, ridicându-și pantalonii și așezându-se într-o poziție relaxată pe un scaun. Am luat-o pe furiș prin spate și am ieșit pe ușa care dădea spre amfiteatru, unde m-am așezat pe un scaun din spate. După un timp, când ochii mi s-au obișnuit cu schimbarea de lumină, am remarcat un bărbat și o femeie care, ca și mine, stătea neobservați, la câteva rânduri în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dovedind în mod clar că voia să fie singura persoană care atingea scaunul sacru pe care binevoise să se odihnească ilustrul fund; iar cei doi membrii ai consiliului s-au ridicat și s-au îndreptat către partea din față a amfiteatrului. Am luat-o după ei. — Doamna Marsh? zise femeia. Sunt Denise Sholto și fac parte din consiliul teatrului. Acesta este Brian Fitzpatrick. Bănuiesc că știați că o să asistăm la repetiția generală. — A, da. Bună ziua! zise MM, părând un pic distrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întâmpla... Sunt atât de nerăbdătoare încât nici nu mă pot gândi la mâncare. — Ei, păi dacă funcționează - Mi-am terminat ginul tonic. Se auzi clopoțelul care anunța că mai sunt cinci minute până la începerea piesei. — Intrăm? Când am intrat în amfiteatru și ne-am așezat la locurile noastre, inima îmi bătea cu o putere care se manifesta de obicei în cazul amenințărilor cu moartea sau a iminenței unei partide de sex. Încercasem să nu mă gândesc la momentul în care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
extrem de neliniștită, am bătut-o pe Janey pe umăr, am făcut cu semn către scenă și am șoptit: „Ne vedem la pauză“, după care m-am strecurat afară, călcându-i pe câțiva vecini mai puțin atenți pe picioare. Ieșind din amfiteatru, am dat imediat colțul pe hol, am coborât câteva trepte îmbrăcate în pluș roșu, cu balustradă aurie, și am ieșit pe ușa de trecere de la capăt într-un culoar cu pereții de piatră, luminat de becuri simple așezate la înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-o parte, pentru săritura de pe mobil. Nu, aia a mers bine. Se însenina în mod vădit când își aducea aminte de scenă. —Nici cea mai mică problemă. N-aveam ce să fac acolo. M-am strecurat la loc în amfiteatru și m-am hotărât să mă așez pe unul dintre scaunele libere din spate, rezervate plasatorilor, mai degrabă decât să mai tulbur liniștea făcând câțiva pași în plus pentru a ajunge la locul meu. În plus, îmi convenea să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nimic și nici nu se oferi să-i ia geanta lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se iviră indicatoare care te îndrumau către Amfiteatrul Roman, ceea ce însemna că souk-ul era aproape. Pe când străbăteau aleile pietruite, băiatul mări viteza; Mahmud trebui să alerge ca să poată ține pasul. Un fel de joc al minții, hotărî Mahmud. Majoritatea prăvăliilor erau închise la ora asta, cu obloanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu mai era la fel de amuzată și de jucăușă cum Îmi păruse la Început, o undă de melancolie ostenită se simțea dincolo de curgerea sa egală, modelată În ore lungi de catedră. Nu se schimbase foarte mult față de anii În care umplea amfiteatrele cu elocința, umorul și știința sa de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo câteva ori, asistasem incognito la cursuri, atras de entuziasmul cu care refereau despre prestațiile lui eclatante cohortele de studenți seduși, după cum mi-am dat seama, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]