67,494 matches
-
poate fi atins prin înțelegere. De unde reiese că simțirea lumii nu-i totuna cu înțelegerea ei și că cunoștințele pe care le capeți simțind lumea se deosebesc prin natură de cele pe care le dobîndești înțelegînd-o. E de prisos de amintit că dihotomia aceasta, cea mai longevivă din istoria gîndirii umane, a supraviețuit pînă în zilele noastre sub felurite chipuri. Cum tot atît de prisos e să spui că ravagiile pe care le-a provocat în timp nu pot fi întrecute
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
manuale, desenează cu roșu o circumferință nesigură, sugerînd parcă un univers în mișcare și notează la capătul cel mai îndepărtat, în stînga, sus cu litere de mînă, Neverland. Mod esențializat de a ne prezenta celebra Insula a desfătărilor, cu efecte amintind cumva de tehnica xilogravurii. Abordările privilegiază fie personajul central într-o situație relevantă, fie o scenă cheie. Vedem astfel figurări multiple ale Alicei, cînd slabă, cînd grasă, cînd doar ca o siluetă, cînd cu alură cubistă, cînd arcimboldiană. Iepurele și
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
fapt, nu mi se pare, sunt sigur. De câtăva vreme practic o echilibristică ingrată, chiar riscantă. Nu m-a vizitat niciodată ispita ubicuității, însă am tot mai des momente când simt că e prea mult. Revenind la ierarhia de care aminteați, cred că sunt scriitor. Am publicat câteva cărți, am tradus (adică rescris) masiv și cotizez săptămânal cu șapte-opt articole prin diverse jurnale. Constat, cum spuneam adineauri, că am ajuns un scriitor pândit de primejdia risipirii. Dan C. Mihăilescu a avut
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
orice căi, această adevărată avuție veche și cu totul a noastră, trebuie pusă la adăpost, pierderea ei este, hotărât, înstrăinarea unei părți din sufletul românesc. Nu gândește la fel și Ministerul Artelor ?”<footnote Perpessicius - Ideea europeană, loc. cit.; footnote> Eminescologul amintește o conferință a lui Breazul - Muzica în politica culturii - remarcând „documentația specialistului, competența cu care conferențiarul a tratat dificila problemă a discordanței dintre folclorul muzical și creația cultă”, conchizând: „Grație arhivei fonogramice vom putea avea de acum înainte pus tezaurul
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
mai apropiat de cel susținut de activitatea sa multilaterală de ctitor al etnomuzicologiei, muzicologiei, criticii muzicale și a unui sistem de educație muzicală de nivel european. Personalitatea cărturarului muzician a atras atenția multor enciclopedii și dicționare, românești cu profil muzical, amintite în continuare, fără a reveni asupra celor citate deja. Lista ar trebuie să înceapă cu prezentările semnate de: Viorel Cosma, în anul 1965<footnote Cosma, Viorel - Compozitori și muzicologi români Mic lexicon, București, Editura muzicală, 1965; footnote> , 1970<footnote Cosma
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
patos”, proclamat de un important director de ziar „primul critic științific român”<footnote Cosma, Octavian Lazăr - George Breazul - dimensiunile și prioritățile muzicologice; în: Muzica, București, An XXXII, nr. 6 (417), iunie 1987, pp. 11 - 12; footnote> . Cele mai multe dintre aceste materiale amintesc marile sale împliniri, Patrium Carmen, antologia de Colinde, volumele La bicentenarul lui Mozart, Un capitol de educație muzicală, manualele didactice, monografia lui Gavriil Musicescu, din 1962 și primul volum al Paginilor din istoria muzicii românești, din 1966 (celelalte cinci volume
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
în secolul XX (1918 - 1948), București, Editura Paideia, 1999, p. 87. footnote>. Din fericire, contemporanii au văzut adevărata dimensiune a ctitoriilor lui George Breazul și de aceea încheiem acest portret cu două dintre cele mai importante, nu însă înainte de a aminti că la conturarea unor laturi complexe ale personalității lui Breazul ne ajută lucrările tipărite în timpul vieții și postum, dar mai ales minele aurifere ale arhivei donate Bibliotecii Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor purtând numele donatorului - George Breazul - care ascund valori ce
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
materială convenabilă, libertatea de a călători în străinătate, inclusiv în țările occidentale -, în care aceștia își făceau publică ura pe care au simțit-o, în permanență pentru Nicolae Ceaușescu. Uimirea mea venea din faptul că, scrutându-mi memoria nu-mi amintesc să fi urât vreodată pe cineva, necum o entitate cvasi-abstractă precum Nicolae Ceaușescu. Pot fi supărat pe cineva într-o chestiune punctuală (îmi trece repede), pot disprețui pe altcineva (după mai multe probe irefutabile de încremenire a respectivului în proiect
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
modern e spiritul ludic al autorului. De exemplu, în Fericirea (Das Glück), dictoanele ,citate" constituie o glumă: toate (cu excepția ultimului) fiind de fapt inventate, dacă nu chiar parodiate de autor. Însă spiritul lor e atât de apropiat de al ,parodiaților" (amintind, de exemplu, de concepția despre timp din Confesiunile lui Augustin, sau de o poezie de bun-venit a lui Goethe către oaspeții care așteptau să intre pe poarta casei sale de la Weimar), încât pot fi induși în eroare chiar și bunii
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
el de mic, el dă impresia unui atotștiutor. Una peste alta, mi se pare că acest mărunt politician a cărui vervă îi depășește cu mult capacitățile de acțiune e un element dizolvant, în orice compoziție l-ai pune. Mi-l amintesc din perioada în care era membru PAC și exersa același rol fără partitură. Ajuns, nu se știe cum, pe o poziție de oarecare vizibilitate în PNL, Crin Antonescu își imaginează că-și poate permite orice. Există o expresie franțuzească despre
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
putem explica sensul și utilitatea celebrei sintagme "anything goes". Nu există nici o specificare impusă, de ordin formal sau stilistic, referitoare la tehnicile componistice "privilegiate" sau de prim-plan (spre exemplu, pan-serialismul în cadrul celei de a treia avangardă). Ne putem aminti că Schoenberg a avut nevoie de o solidă explicitare justificativa de ordin teoretic a propriei sale revoluții pentru a o putea implementa la toate cele patru niveluri canonice - ideologic-estetic, componistic, interpretativ și propedeutic-pedagogic. Toate presupun o implicație imaginativ-volitivă de o
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Totodată, trebuie amintit, și de o mie de ori dacă este nevoie (a făcut-o, spre onoarea lui, primul în această împrejurare, Andrei Pleșu), că oamenii pot fi judecați doar individual. Culpabilizarea unor categorii, inclusiv a uneia numite "generația expirată" amintește înfricoșător atât de ura de rasă, cât și de ura de clasă. Alex. Ștef|nescu Gazeta de perete Cotidianul încearcă de o bună bucată de vreme să recupereze decalajul vizibil față de alte ziare, mult mai bine plasate ca tiraje și
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
ca atare. Nimeni nu-mi dă dreptul să echivalez lista mea de opțiuni cu "starea de drept" a valorilor și nonvalorilor dintr-un anumit domeniu. Ideea în sine de a croi și manipula asemenea liste respiră un aer comunist și amintește izbitor de epoca anilor '50, când nume ale culturii "vechi", "reacționare" erau terfelite prin gazetele Partidului unic. Mi se va spune că acum situația este radical diferită, fiindcă e democrație. Iar eu voi spune că numai climatul se schimbă. Procedeele
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
mlaștină de netrecut îi va despărți". Aforism dar și viziune artistică, în virtutea căreia unele concesii lexicale izvorâte dintr-un perpetuu teribilism juvenil își dau mâna cu tragismul oarecum macabru, citatul eminescian cu climatul eroto-tanatic de o frumusețe a dicției poetice amintind în același timp de Luis de Gongora, Bacovia și Gellu Naum: "Ca o scrisoare expediată de primăvară/ când florile dau aspre scântei,/ ea a ajuns la malul Trotușului/ (unde mi-am tras corabia)/ cândva hipodrom cu turniruri pentru mirese./ Aici
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
John Barth sau Thomas Pyncheon), Radu R. Șerban a optat în lirica proprie pentru cu totul alte modele. Se simte, în scrisul său, influența gândirii lui Nietzsche, dar și a altor autori cu care poetul are vădite afinități. Unii sunt amintiți în dedicații sau chiar în textul poemului (William Blake, Kafka, Cehov, Shakespeare, Labiș), la alții trimiterile sunt indirecte și țin de o anumită viziune asupra lumii (Kierkegaard, Blaga, Dostoievski) sau de un tip de retorică poetică (Hölderlin). ditura Paralela 45
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
situații, dedicația este un clin d'oeil, adresat persoanei în cauză, sugerează un model uman care stă la baza construcției poemului. Din această categorie face parte poemul Rătăcitule, dedicat lui Nicolae Velea și scris, foarte probabil, la moartea prozatorului: "Rătăcitule, amintește-ți toate străzile/ Pe care ai pășit printre case părăsite,/ Amintește-ți covoarele roase și lăzile,/ Scaunele frânte sub greutăți infinite.// Amintește-ți de păsările care nu te vedeau/ Și-n zborul lor te loveau nevoind./ Amintește-ți de cei
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
sugerează un model uman care stă la baza construcției poemului. Din această categorie face parte poemul Rătăcitule, dedicat lui Nicolae Velea și scris, foarte probabil, la moartea prozatorului: "Rătăcitule, amintește-ți toate străzile/ Pe care ai pășit printre case părăsite,/ Amintește-ți covoarele roase și lăzile,/ Scaunele frânte sub greutăți infinite.// Amintește-ți de păsările care nu te vedeau/ Și-n zborul lor te loveau nevoind./ Amintește-ți de cei ce iubeau și urau,/ Amintește-ți cum vremurile treceau viscolind.// (...)". În
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
această categorie face parte poemul Rătăcitule, dedicat lui Nicolae Velea și scris, foarte probabil, la moartea prozatorului: "Rătăcitule, amintește-ți toate străzile/ Pe care ai pășit printre case părăsite,/ Amintește-ți covoarele roase și lăzile,/ Scaunele frânte sub greutăți infinite.// Amintește-ți de păsările care nu te vedeau/ Și-n zborul lor te loveau nevoind./ Amintește-ți de cei ce iubeau și urau,/ Amintește-ți cum vremurile treceau viscolind.// (...)". În partea a doua a poemului, din mers, pe neobservate, apelul la
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
moartea prozatorului: "Rătăcitule, amintește-ți toate străzile/ Pe care ai pășit printre case părăsite,/ Amintește-ți covoarele roase și lăzile,/ Scaunele frânte sub greutăți infinite.// Amintește-ți de păsările care nu te vedeau/ Și-n zborul lor te loveau nevoind./ Amintește-ți de cei ce iubeau și urau,/ Amintește-ți cum vremurile treceau viscolind.// (...)". În partea a doua a poemului, din mers, pe neobservate, apelul la amintire se întoarce spre sine, amintirile celuilalt devin o cale de înțelegere a propriei vieți
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
care ai pășit printre case părăsite,/ Amintește-ți covoarele roase și lăzile,/ Scaunele frânte sub greutăți infinite.// Amintește-ți de păsările care nu te vedeau/ Și-n zborul lor te loveau nevoind./ Amintește-ți de cei ce iubeau și urau,/ Amintește-ți cum vremurile treceau viscolind.// (...)". În partea a doua a poemului, din mers, pe neobservate, apelul la amintire se întoarce spre sine, amintirile celuilalt devin o cale de înțelegere a propriei vieți și, pentru o clipă, apare chiar ispita ca
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
din mers, pe neobservate, apelul la amintire se întoarce spre sine, amintirile celuilalt devin o cale de înțelegere a propriei vieți și, pentru o clipă, apare chiar ispita ca, în lumina lor, Eu-l poetic să își ghicească propriul viitor: "Amintește-ți,/ amintește-mi./ Eu sunt doar un nor,/ Tu ești pământul răsturnat și viteaz,/ Amintește-mi cu cine am să mă-nsor:/ Cu părelnica apă, cu frunza ce-am strivit-o de necaz sub picior?/ Amintește-mi. Încă nu pot
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
pe neobservate, apelul la amintire se întoarce spre sine, amintirile celuilalt devin o cale de înțelegere a propriei vieți și, pentru o clipă, apare chiar ispita ca, în lumina lor, Eu-l poetic să își ghicească propriul viitor: "Amintește-ți,/ amintește-mi./ Eu sunt doar un nor,/ Tu ești pământul răsturnat și viteaz,/ Amintește-mi cu cine am să mă-nsor:/ Cu părelnica apă, cu frunza ce-am strivit-o de necaz sub picior?/ Amintește-mi. Încă nu pot să cred
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
cale de înțelegere a propriei vieți și, pentru o clipă, apare chiar ispita ca, în lumina lor, Eu-l poetic să își ghicească propriul viitor: "Amintește-ți,/ amintește-mi./ Eu sunt doar un nor,/ Tu ești pământul răsturnat și viteaz,/ Amintește-mi cu cine am să mă-nsor:/ Cu părelnica apă, cu frunza ce-am strivit-o de necaz sub picior?/ Amintește-mi. Încă nu pot să cred,/ Sunt în oraș sau la țară?/ A trecut oare un domn sau un
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
își ghicească propriul viitor: "Amintește-ți,/ amintește-mi./ Eu sunt doar un nor,/ Tu ești pământul răsturnat și viteaz,/ Amintește-mi cu cine am să mă-nsor:/ Cu părelnica apă, cu frunza ce-am strivit-o de necaz sub picior?/ Amintește-mi. Încă nu pot să cred,/ Sunt în oraș sau la țară?/ A trecut oare un domn sau un ied?.../ Dar neștiința mea nu e prima oară,/ Tocmai de aceea te cred.// Dar amintește-mi, amintește-ți/ E seară". Alteori
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
strivit-o de necaz sub picior?/ Amintește-mi. Încă nu pot să cred,/ Sunt în oraș sau la țară?/ A trecut oare un domn sau un ied?.../ Dar neștiința mea nu e prima oară,/ Tocmai de aceea te cred.// Dar amintește-mi, amintește-ți/ E seară". Alteori, dedicația este o trimitere spre o operă concretă a celui în cauză. Poemul Tribunalul, și mai ales dedicația sa, Citin-du-l pe Kafka, trimite, evident, cu gândul la romanul Procesul. Iar atmosfera sumbră din versurile
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]