5,016 matches
-
cu o seninătate cerească. Era o prezență blândă care degaja o căldură liniștitoare a cărei rostire și împlinire începea și se sfârșea cu acel farmec crepuscular al firescului. Nu puteai să crezi că face parte dintr-o lume aflată în amurg, poate astăzi chiar inexistentă. Este greu să explici în cuvinte rosturile intime care au făcut să existe așa un OM. Poate neostoita iubire de carte, poate inchisoarea - o răstignire dureroasă - alături de Corneliu Coposu cu care a fost „coleg de cameră
MARIN SPÂNU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342243_a_343572]
-
apar emoții de mult uitate... etc, etc. Iau din bibliotecă Eminescu și citesc, la întâmplare, „Sara pe deal”. Textul mă transpune în starea poetului, tânărul îndrăgostit ce își închipuie o poveste de iubire într-un cadru natural dominat de lăsarea amurgului. Sentimentul de dragoste este pus în paralel cu imaginile din natură, salcâmul este simbolul iubirii... În minte dau năvala amintirile, prima iubire (în clasa a doua, eram îndrăgostită de degețelele colegului de bancă, rozalii și cu pernițe), apoi visele de
STAREA POETICĂ-INTROIECŢIE ŞI PROIECŢIE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342297_a_343626]
-
formând adevărate bolți, prin care razele soarelui răzbeau cu greutate, pe cărărui înguste, pe care doar animalele treceau spre vadurile în care se adăpau. Noaptea dormeam în popasuri improvizate, care abia ne apărau de umezeala nopții și fiarele pădurii. În amurgul celei de-a treia zi am ajuns aproape de liziera unei păduri. - Uite drumul acela! îmi arată Petre, printre copaci, un drum pietruit. Mai faci cincizeci de metri după ce ieși din pădure și ajungi la postul de graniță românesc. Eu de
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
spinare din marele soare-răsare, noaptea visez și nu dorm, am ochiul de strajă enorm. visele-mi aleargă prin sânge și dorul de ele se frânge, îmi vin în gând ca o turmă și eu le iau după urmă. seara-mbătat de amurg, aud cum apele curg, cum vine răcoarea pe vânt, cum crește iarba-n pământ. opresc alaiul vieții-n prag și intru-n casă pribeag, aștept iar ziua cu răbadare, senină, cu alai și soare. luni, 21 ianuarie 2013 Referință Bibliografică
STANŢE LIRICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342371_a_343700]
-
de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... Referință Bibliografică: est-nord / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
EST-NORD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342465_a_343794]
-
pe care identitatea e ilizibil conturată de cifre și litere seci. visarea e un viciu. gramatica este cenușăreasa ideilor fals înalte. de fapt, povestea, legenda, mitul sunt scurte articole într-un ziar al cancanului. bârfa începe zilnic. răsăritul bate apusul. amurgul zâmbește galeș și intră furtunos în noapte. înserarea își pierde literele, pe drumul dintre cina frugală și adormitul cu bărbia înfiptă în furculița stresului. cât de frumoasă este viața între două coli de hârtie, din care capul șarpelui își arcuiește
FARFURIE DE TABLĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342466_a_343795]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CHEMAREA DIVINA Autor: Adina Sas Simoniak Publicat în: Ediția nr. 4 din 04 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Plâng a Golgotă și lacrimi se scurg În seiful de dor reflectat în amurg. Și Crucea înfiptă în orizontul albastru Îmi dă iarăși aripi să zbor ca un astru. Bătăile cuielor în palmele Tale Le-aud ca pe-un clopot ce bate a jale. Privirea-Ți de sânge-mi pătrunde-n unghere Și-mi
CHEMAREA DIVINA de ADINA SAS SIMONIAK în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342490_a_343819]
-
n-a cunoscut-o sub forma ei “brutală”, cum trebuie să recunosc, de altfel, că nici sus-semnatul nu s-a prea “procopsit” vreodată cu ea ... (din volumul "La capătul lumii, California" de George Nicolae POdișor, apărut în 2010 la editura " Amurg sentimental") Referință Bibliografică: Nuntă sâmbetistă în California! (2) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (2) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342534_a_343863]
-
în creație, în ceea ce facem? - Sacrul are multiple înțelesuri. Teologul și filosoful Jean Yves Lacoste a opus chiar sacrul liturgicului, care reprezintă ceea ce rămâne din sacru atunci când toți idolii sau zeii înșelători cad. La Wagner, după sacrul din tetralogie, după Amurgul Zeilor, urmează ca încununare a sacrului Parsifal. Acest sacru fără față înșelătoare este în centrul unei concepții prin excelență creștină. Interpelat de un om de cultură cu cuvintele: „Sfinții Părinți spun despre om că e nimic”, Părintele Ghelasie a dat
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
esența purității fără cusur. Un Poet iubește, trebuie să iubească lumea la fel cum a iubit-o Dumnezeu. Și la fel cuvintele. În poezia Ultima rugăciune, autorul își reproșează că nu le-a iubit îndeajuns: Scriu în genunchi într-un amurg purpuriu / ca și când mi-aș face / ultima rugăciune! Și aș putea să continui comentând și depășind cu mult volumul cărții. Înarmat cu auto-sarcina de-a aduce fericirea pe pământ, Poetul se consideră neîmplinit. Mai departe citez din poezia Ai vrut...: Ai
CEASORNICUL SOLITAR de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342543_a_343872]
-
grabei demonice. Substanța poetică are miez peren, valabil, convingător și emoționant. Poeta n-ar dori să-și rătăcească în uitare poemele, mai ales că - pentru ea - versul înseamnă un modus vivendi deasupra pulberii cotidiene. Din Cipru înțelege mai bine dorul, amurgul vieții, pelinul pe buze, setea de lumină, rugina de pe frunze. Iubirea ca renaștere, ca stil suprem de viață, face parte din aceeași ars poetica. În poeziile sale e o ardere nestăvilită, în jar de maci, avansând în ritm de clopote
„NERĂTĂCITELE ROSTIRI” ALE POETEI GEORGETA RESTEMAN LA BOOKFEST 2015 de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/342573_a_343902]
-
sunt mari, micuța Poetă își face un autoportret, cum altfel decât, sub auspiciile Poeziei: „m-am născut / din țăndări de pătrar / aruncate în lut / cu dor / cresc între margini de cer / uitată sub o frunză / jucându-mă / cu zorii și amurgul / adorm / sub geana pământului / încă al meu!” (Autobiografică). E surprinzător, câtă maturitate poetică se află în aceste simple rânduri, în vreme ce autori trecuți de prima tinerețe, ba chiar ajunși în pragul vârstei a treia, alcătuiesc stângace alăturări de cuvinte copilărești, naive
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
formând ideea de bază. Aceasta și pentru că tânăra cochetează cu genul fix, de orientare niponă -haiku - domeniu în care a obținut și unele rezultate pozitive și care-i oferă posibilitatea respirației scurte în poezie. Iată un exemplu: „ridurile apei / înghit amurgul / ascuns în iarbă” (în poemul „Pânze la bărci”); apoi, în același poem, alt haiku: „țin la suprafață / un pian sicriu / cântec neterminat”; și tot așa în continuare: „oameni în zbateri sălbatice / plutesc / spre nicăieri”; „ printre icoane / păpuși / ochelari” ; „pustiurile-și
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
abia licărind, Un dor al ei. (ÎI) Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdina, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpina. Așteptând trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. (III) Tata despica inima nucului Tata despica inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
liberi ?! 15. Angelica Moscu-Deacu ,, Îmi resfir gândurile spre tine mereu așteptând. Nu pot să le adun, să le spun că-s doar ghem de idei pritocite, pornite pe un altfel de drum. Meandre de roșu și brun, le înșir în amurg cu petale strivite de ploaie, așteptând, așteptând, așteptând... ,, 16. Lucia Pătrașcu ,, Soția pescarului a așteptat revenirea omului plecat spre ape. Dar el nu s-a mai întors ! Ea este hotărâtă să plece, pentru a-l căuta. Sau pentru a încerca
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
mi-au cântat a iubire Zburând cu eșarfa în țări calde Pentru a mi-o restitui în primăvară. Am învelit marea în cețurile toamnei Ca să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi, Ai fugit cu voalul înroșit în amurg. Eu am legat la ochi iubirea. Ea, Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina poetului, Acoperită cu eșarfa mărturisită A poeziei iubirii
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
ne-au invitat la balul stelelor. Am petrecut momente de vis. Cuprinși de o visare tainica, de nedescifrat, dansam alături de stăpânele veșnice ale cerului, stelele. Dar, ne-am despărțit tainic, căci, soarele aprindea un foc nestăvilit în aprinderea cerului, în amurg. Zi de toamnă. Prietenului meu îi era frig. I-am adus o pătură, dar el spunea ca își vrea strălucirea înapoi, Totuși, cu strălucirea lui a făcut o pătură moale pe care m-am așezat pentru a-i ține companie
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
să-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându-te la piept, eternă, tu femeie, ce-ai dat lumină vieții, trupeasca ta făptură, potir și sfântul mir, ne-a adunat trăirea spulberată și am intrat în lume ca doi
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
film-colaj, cu imagini celebre, realizate de Charlie Chaplin. Puțină lume, dar mai ales copiii și tinerii se îndreptau spre intrarea cinematografului. O tristețe și o neliniște se deslușeau pe fețele oamenilor. Orașul cenușiu, fără firme luminoase, încă se bucură de amurgul prelungit, ce venea dinspre Feleac. - Bunule, ține mult filmul? - m-a intrebat Catinca. - O oră și 35 de minute, i-am răspuns în momentul când întindeam biletele la controlul intrării în sală. - E mult sau puțin? - E mult pentru cei
PRIETENUL MEU, OMULEŢUL CU MERS DE RAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341716_a_343045]
-
că se putea! Omul deshămă tretinul, spunându-i încetișor cât de rău îi pare pentru truda lui, apoi îl duse la căruță punându-i la gât straița cu boabe. Căluțul tare se minună! Cum?! Primea acum răsplata, îndeobște, sorocită la amurg?! Da! Da! îi răspunsese fără glas stăpânul ajuns depărtișor, chiar în locul unde opriseră a odihnă mai adinenea. Ronțăind la dulceața sățioasă a porumbului, calul își privea recunoscător stăpânul cum însemna locul, socotind cu picior și cap calea urnită dintr-un
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
nici tu țiței, nici tu ceva aur folositor, doar tinichele vechi și oase fără foloase! Parcă nu era plin țintirimul lor! Dar, cel mai nemulțumit fu căluțul care, de-atunci, avu parte de tainul de boabe de porumb doar în amurg, fără nici o abatere de la obiceiul muncilor câmpului... Referință Bibliografică: VOCILE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1294, Anul IV, 17 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
trece cu vederea nici chestionarul jurnalistului, scriitorului, editorului și criticului literar Ion Machidon, interviul scriitoarei Mariana Vicky Vârtosu, cel coordonat de Gina Agapie...așezate în volumele descrise-n interiorul acestui publicații dar și textele prezentate-n revistele: „Uscând o lacrimă”, „Amurg Sentimental”, Foaia literară „Poarta amintirilor”. Unele lucrări conțin comentarii, prefețe ale unor cărți...O lucrare în interiorul căreia trăiesc numele unor prieteni dar și a unor neprieteni. O lucrare care cuprinde și amintiri de la Soroca- R. Moldova, Debrecen -Ungaria, de la Oradea
DESPRE UN VIITOR VOLUM CU PRIETENI ŞI NEPRIETENI de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340576_a_341905]
-
este timpul tău! Ai luat mireasma florilor cu sosirea ta; Dar fiindcă ai revenit, nu e lucru rău E trist doar faptul că trec ani din viața mea. Deși sosești atât de des, eu nu sunt supărată; E clipa când amurgul sosește mai devreme, Culorile-ți sunt triste, dar ești minunată! Pe covorul verde, al tău covor se-așterne. Răsăritul apare de-acum cu culori aurii Puțin mai târziu însă, dar cu același rost; Ca noi muritorii, să trăim învățând a
CULOARE DE AUR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340612_a_341941]
-
mi lipesc urechea să-i ascult adâncul. S-a întâmplat ca bătăile inimii mele să corespundă clocotului lui, ce semăna cu mugetul. Nu mi-a fost greu să-i recunosc necunoscutul, fiindcă rănile iremediabile mersului meu erau dârele roșii ale amurgului solidificat de același azur - comun timpului meu și-al lui. Aș fi vrut să-i fac pământului o primă somație cu topirea ghețarilor și să-l ameninț cu timpu-i scufundat epavă pe fundul universului, dar mi-am amintit că eternitatea
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
exprime tumultul interior, prin similitudinea cu puritatea picăturii, care izvoraște prin vechimea seculară a unui zid mânăstiresc din România ... Ploaia, soarele, si toate ale vieții, au îngălbenit marmură albă a vârstei, iscând acel sentiment viu, meditativ, cu trecere prin profunzimea amurgului, ce cuprinde treptat malul împădurit al unei ape curgătoare căci, iată ce ne dezvăluie, explorându-și propriile adâncimi sufletești”: „Trăiesc de zece ani în Canada, si poate că unii m-ar întreba: < de ce nu îți vezi de zilele care ți-
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]