3,538 matches
-
comică - vacuitatea speciilor tradiționale „grave”, „înalte”: „Știe pe Victor Hugo pe dinafară. Îl interpretează în comedie și îl găsește genial. Susține că a fost un humorist. - Am fost și la Teatru. La Roma, la Paris, la București. Da, da, e amuzant. Mai ales la tragedii. Drept să spun, eu de acolo îmi adun spiritele (în carnet)”. Spațiu carnavalesc al libertății anarhice, circul - o lume a l’envers, cu paiațe grotești și luptători supraponderali - oferă spectatorilor moderni sătui de emfaza teatrală o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stiletul și stilograful ca amănunte ale unei epoci perimate”. Apărută pentru prima dată în nr. 12 (1922) al Contimporanului, „Cravata de cîrpă“ este, de departe, cel mai „urmuzian” text al lui Vinea, părînd a fi - ca și „Aliluia...“ - o concesie amuzantă față de radicalismul comilitonilor. Faptul nu a prea fost remarcat de critică. Dedicată „lui Jacques” (Costin), proza e un scenariu demitizant, ale cărui victime sînt Hamlet („mare amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volant al revistei, a fost acuzat de „zenitism”, adică de contagiune cu ideile cari au făcut revoluțiunea rusească. Ni se aduce la cunoștință că „Jugoslavia e pseudonimul Serbiei” și că, oficial, poetul Mitzitch refugiat în Franța are fișa penală extrem de amuzant concepută: „Liubomir Mitzitch, nebun în libertate și demon al literaturii jugoslave. Restul literatură și experiență”. Cea mai importantă semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contemporane referitoare la caracterul „static” și „decorativ” al acestei formule poetice; chiar dacă „imaginația prolifică” și „preocupările constante de artă” ale lui Voronca n-ar duce la creații care să intre „în cadrele artei”, ele „ar însemna totuși o pitorească și amuzantă derivație”. Altfel, „virtuozitatea scriitorului se anulează prin ea însăși”... Dacă Voronca e cel puțin „necontenit egal cu sine însuși” în falsificarea propriei personalități, cazul lui Fundoianu e mai grav, căci, abandonîndu-și disponibilitatea naturală pentru un „tradiționalism specific autohton” în linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reconstitui viața factice a păpușilor rămîn zadarnice”: „Marionete încovoiate sub greutatea unor destine peste puterile lor, Ismail, Turnavitu, Grummer, Algazy, Gayk și Cotadi, protagoniștii micului teatru de păpuși al lui Urmuz amuză și întristează în același timp: sub travestiul lor amuzant se schițează o existență înrudită cu a noastră. Era în Urmuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită, capabilă nu numai să implice datele realității curente, să le amestece și să dea, ca jocul norilor, forme noui, îndrăznețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are meritul de a-l scoate pe Urmuz de sub incidența unei lecturi în cheie „realistă”, plasîndu-l în sfera literaturii non-mimetice. (Proza fantastică era în acel moment singura specie non-mimetică valorizată pozitiv de critica noastră modernistă...) Autorul trece, oricum, dincolo de suprafața „amuzantă” a textelor, observînd, printre cei dintîi, derizoriul caracter teatral, de artefact și de guignol al sinteticelor „personaje”. Sîntem la egală distanță atît față de caracterul tragic, sublim atribuit lui Urmuz de avangardiști, cît și față de acela de „farsă” minoră. Intuiția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ediție nouă, revăzută de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, pp. 888-889). Urmuz apare însă ca un autor solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc o „luciditate” amuzantă, care nu pierde niciodată controlul și care (spre deosebire de dicteul automat al suprarealiștilor „gravi” și „lirici”) produce rîsul. Cum? Prin „calambururi de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată cu aparențe de corectitudine”. Criticul rămîne însă mereu la suprafața textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Nicolae Balotă, polemizînd cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea „echivocurilor” lingvistice emisă de cel din urmă e negată prin introducerea unei opoziții între jeu de langage (categorie a „gratuitului” și „amuzantului”, în care intră calambururile de care vorbea G. Călinescu și echivocurile invocate de Vianu) și coup de langage (categorie „de adîncime” proprie poeticii urmuziene). Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
păstrează toate aparențele societății capitaliste (averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul exclusiv amuzant” al scrierilor lui Urmuz postulat de o parte a criticii tradiționale, Nicolae Manolescu afirmă caracterul autonom, coerent și individualizat al „universului urmuzian”: „astăzi sîntem mai aproape de convingerea că există un univers urmuzian deopotrivă de substanțial și constituit ca acela, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fusese distrusă cea mai fericită dintre familii. Mama era alcoolică, imprevizibilă, manipulatoare și obsedată de propria persoană. CÎnd era trează, era În stare să fie exact genul de mamă pe care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vibrantă, era pur și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă, acum era posacă; dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat de noi amîndouă. Încerca deseori să discute cu ea, dar totul se sfîrșea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cer scuze, dar sînt sigur că vă cunosc de undeva. Mi-am dat ochii peste cap și-am spus: — Nu-i așa că acum ar trebui să zic „Pun pariu că asta le spui tuturor femeilor“? Nu Încercam deloc să fiu amuzantă. În clipa aceea, aproape că rînjeam batjocoritor. Eram frîntă de oboseală după o zi atît de lungă și n-aveam chef de replici de agățat ieftine. — Nu, vorbesc serios. Îmi pari foarte cunoscută. Eram pe punctul de a-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-o că sigur nu e o persoană de Încredere. Normal, făcuse această afirmație abia după ce faptul fusese consumat. — O să te iubească, iar tu o să o Îndrăgești la rîndul tău. Aș putea zice că vă potriviți de minune. — Ha, ha, al naibii de amuzant, am răspuns, dar mă făcuse să zîmbesc și, În ciuda faptului că sufeream un atac de panică vestimentară după altul, făcîndu-mi planuri pentru ziua cea mare, m-am trezit că eram nerăbdătoare să sosească. Oare nu era aceasta familia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
șteargă de pe podea. — Tu trebuie să fii Încîntătoarea Ellie, zise el, sărutîndu-mă și, fără să vreau, am simțit că mă Îmbujorez ușor. Slavă Domnului că Dan pare să-mi fi moștenit În cele din urmă bunul-gust. — Bunul-gust? Încerci să pari amuzant? Ultima ta prietenă arăta de parcă tocmai venise de la un colț de stradă din Westbourne Grove 1. — Înțeleg că ai făcut deja cunoștință cu dracul de frate-meu. Richard ridică dintr-o sprînceană. — Cred că voiai, de fapt, să zici dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să avem o relație serioasă, trebuia să-i „curtez“ pe băieți tot atît de mult ca și pe el. Unul era Simon, cavalerul de onoare din oficiu, ales În cazul În care Dan se decidea vreodată să se Însoare. Hmm, amuzant, arătos și fermecător. Nu știam de ce nu avea Încă prietenă, dar Dan spunea că e Îngrozitor cînd vine vorba de femei și că voi descoperi singură asta În cele din urmă. Ceilalți erau Tom, Rob și Cheech, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
stadiu al unei relații În care să contemple o asemenea perspectivă, iar eu Încă mai eram oarecum pudică În privința obiceiurilor legate de igiena personală. — Exact, așa e. Și-i tot repet lui Marcus că asta nu e nici inteligent, nici amuzant, și uneori mă aduce la exasperare, dar Îl iubesc și trebuie să accept și asta. — Tu cu siguranță că ai părăsi pe cineva pentru una ca asta, am spus, privind-o fără ocoliș pe Sally. — Poți să pui pariu, răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de o oră. În plus, n-aș putea să-mi fac timp pentru asta. Cine-ar vedea de Tom? — Ai putea să o rogi pe soacră-ta să stea cu el, zice Fran cu un rînjet diabolic. — Ha, ha, ce amuzant. Apropo, zilele trecute, i-am lăsat un mesaj lui Sally, dar nu m-a sunat. E În regulă? Fran Își dă ochii peste cap. — Da, dar i s-au aprins rău călcîiele după Charlie Dutton, Însă nu cred că relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe dinafară sau cineva devine ținta reproșurilor făcute de celelalte două. Trish și cu mine am rezistat impulsului multă vreme, dar Lisa (și serios că țin foarte mult la ea) e năucitor de superficială. La Început, mi s-a părut amuzant. Lisa a turuit Întruna despre niște blugi Chloé super-scumpi, pînă și i-a luat, după care i s-a pus pata pe o geantă Prada. Într-un final, Andy i-a cumpărat una de la un client de undeva, din străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întîlnire? Dan oftează și clatină din cap. Adevărul e că Lisa e genul de femeie pe care aș fi invitat-o În oraș, dar, pînă la sfîrșitul serii, n-aș mai fi avut răbdare să plec odată. E frumoasă și amuzantă, dar mă aduce la exasperare superficialitatea ei. Nu mi-aș dori o relație ca ea. — Ah, mersi, Dan. E una dintre cele mai bune prietene ale mele. — Încetează, Îmi spune el. M-ai Întrebat, iar eu ți-am răspuns. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trish de soarta lui Oscar, motivul este acela că sînt sigură că micuțul va face o criză de isterie dacă Încercăm să Îl lăsăm cu Linda și Michael. Nu că m-ar deranja În mod deosebit. Ar putea fi chiar amuzant. Dar ne-ar periclita șansele ca cei doi să mai accepte vreodată să stea cu cei mici. — Știu, se Încruntă Trish. Trebuie să recunosc că sînt Îngrijorată din pricina lui. Se Întoarce către Linda și Michael. — A, Doamne, nu că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ai dreptate, e nefericită. Trebuie să mă străduiesc mai mult și s-o implic mai mult În viața noastră. Nu cred că e nici pe departe atît de rea pe cît o percepi tu. Iar el e al dracului de amuzant. — Cine? Întreb eu și o privesc nedumerită. — Socrul tău, Michael. — Michael? Al dracului de amuzant? repet eu Încet. E cu siguranță o confuzie la mijloc. Da. Ne povestea despre ispăvile lui de tinerețe, de cînd era student la Drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mult În viața noastră. Nu cred că e nici pe departe atît de rea pe cît o percepi tu. Iar el e al dracului de amuzant. — Cine? Întreb eu și o privesc nedumerită. — Socrul tău, Michael. — Michael? Al dracului de amuzant? repet eu Încet. E cu siguranță o confuzie la mijloc. Da. Ne povestea despre ispăvile lui de tinerețe, de cînd era student la Drept și ne tăvăleam pe jos de rîs. — Michael? repet eu, neputînd să scap de Încruntare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreau eu. Iar În această seară, doamnelor și domnilor, n-am de gînd să fiu Ellie Cooper, soție și mamă, o creatură de suburbie În devenire. În seara asta, am să fiu Ellie Black, o fată singură, plină de viață, amuzantă și sclipitoare. Am În plan să beau șampanie (dă Doamne să aibă așa ceva, dar În casa unora cu nume ca Jonathan și Caro e musai să existe și șampanie) și, cine știe, poate vom merge chiar la dans, căci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]