2,199 matches
-
toate acestea au fost atribuite lui Homer înseamnă doar că ele aparțin unei perioade a istoriei coloniilor ioniene și aeloniene când Homer era numele care atrăgea pentru sine toate versurile antice și populare. Din nou, comparând epigramele cu legendele și anecdotele spuse în Viețile lui Homer, cu greu ne putem îndoi că acestea erau sursele principale din care Viețile au derivat. Astfel, în Epigr. 4 găsim un poet orb, născut în Smyrna aeoliană, prin care curge apa sacrului Meles. Epitetul aeolian
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
care Euclid pune bazele aritmeticii și ale geometriei plane și spațiale, s-au mai păstrat câteva cărți dintre care: "Datele", lucrare ce cuprinde teoreme și probleme care completează "Elementele", precum și "Optica", privită ca o geometrie a „razei vizuale”. Într-o anecdotă scrisă la 800 de ani de la moartea sa se povestește că Ptolemeu I l-ar fi rugat pe Euclid să-i arate o cale mai ușoară ca să înțeleagă geometria, iar Euclid ar fi răspuns: „În geometrie nu există drumuri speciale
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
precum "„like a shot off a shovel”" ("„ca zvârlit de lopată”" adică "„foarte rapid”") sau "„Twixt you and me, Caddereesh”" ("„Rămâne între noi, Caddereesh”") au fost integrate în capitolul "Ciclopii" al romanului "Ulise"; în "Veghea lui Finnegan" este menționată o anecdotă a lui despre soldatul irlandez Buckley, care în Războiul Crimeii ezită să împuște un general rus aflat pe câmp cu pantalonii în vine, arătând astfel compasiune pentru țintele vulnerabile. O serie de personaje importante au fost modelate după John Stanislaus
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
idei naționaliste și iredentiste, își investighează atent fibra națională și publică articole despre Irlanda în ziarul "Il Piccolo della Sera". Debutează literar în luna mai cu volumul de poezii "Muzică de cameră" ("Chamber Music"), publicat de Elkin Mathews. Conform unei anecdote celebre, Joyce s-ar fi decis asupra acestui titlu după ce a auzit o femeie urinând zgomotos într-o oală de noapte ("chamber pot"). Celălalt volum la care scriitorul a lucrat în acei ani, cel de proză, intitulat "Oameni din Dublin
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
l-a întâlnit chiar și pe Marcel Proust în 1922, când Sydney Schiff i-a invitat pe amândoi la o serată. Ciocnirea celor doi maeștri ai prozei moderniste nu a fost însă foarte relevantă din punct de vedere literar: conform anecdotelor, cei doi ar fi discutat despre trufe, ducese sau cameriste. În același an, Joyce este intervievat de scriitoarea Djuna Barnes, care îi dedică un articol în revista "Vanity Fair". Atât ea, cât și prietena ei, Mina Loy, au schițat portretul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Arabia", protagonistul rămâne paralizat în fața unui stand al bazarului, un loc care, departe de a fi o emanație a „farmecelor orientale”, așa cum își imagina înainte să-l vadă, i se pare dezolant și neprimitor. În "Cei morți", Gabriel povestește o anecdotă despre calul lui Patrick Morkan, care, înhămat câțiva ani la râșniță, s-a învățat să se miște doar în cerc și nu se mai putea deplasa altfel. Această imagine a fost interpretată ca un simbol al pasivității irlandeze, condamnate de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
interpretate de Vladimir Ilici Lenin și de ideologiile oficiale ale statelor socialiste. Termenul de marxianism se referă la punctele de vedere ale lui Marx însuși, ceea ce ar fi crezut și afirmat el însuși, fără distorsionarea produsă de către interpretarea leninistă. O anecdotă în această privință: după ce partidul francez al muncitorilor s-a scindat într-un partid reformist și unul revoluționar, unii l-au acuzat pe Jules Guesde (liderul celui din urmă) că ia ordine de la Marx; Marx i-a zis ginerelui său
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
obligând-o să părăsească Calais, să se disperseze și să se îndrepte spre mare. A doua zi Drake a participat la bătălia de la Graveline împreună cu alți navigatori celebri din acea vreme: John Hawkins, Martin Frobisher, Walter Raleigh. Cea mai celebră anecdota despre Drake (dar probabil apocrifa), povestește că înainte de bătălie, Drake juca popice pe Plymouth Hoe. Avertizat că sosesc spaniolii, Drake a răspuns că are timp destul să-și termine jocul și să-i bată pe spanioli. Nu există nici o mărturie
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
martor al realismului socialist”, apărută de-a lungul anului 1995 în Dilemă Veche, Radu Bogdan, critic de artă proeminent al anilor 50, publică un demers de ”explicare” a mecanismelor care au făcut posibilă artă realist-socialistă. Demersul detaliat și presărat cu anecdote inedite din lumea artistică a timpului, are aură un<spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">ei demne și raționale justificări</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> (o explicare a felului în care statul și-a apropiat
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
se putea atinge nivelul artei”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">)</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">și susținerea lor cu observații directe, amintiri și anecdote (</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">Spuneți-mi, vă rog - l-am intrebat - ce este realismul socialist? Cu un zâmbet abia perceptibil, Ilya Ehrenburg mi-a răspuns: Daca
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
performeze rudimentar și superficial naționalitatea și clasa socială.</strong> Această schematizare a personajelor locale, care ar fi fost cu siguranță evitată într-un film cu ambiții etnografice atent la consecințele politice ale unui astfel de demers, în combinație cu micile „anecdote” exotizante și cu „erorile” de geografie nu fac decât să contribuie la senzația de reducere la „zgomot de fundal” a experiențelor, perspectivelor și istoriei locale. O altă discuție foarte importantă este legată de accentul românesc exagerat al unuia dintre personaje
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
acest gen, menite să nu alieneze și mai mult segmentul de populație fundamentalistă. Tentativele retorice care încearcă să concilieze știința cu religia sunt discursuri care, cert, pot fi propagate din bună intenție, dar care nu corespund realității statistice: trebuie distinse anecdotele despre fermitatea credinței creștine a cutărui savant de rezultatele unui eșantion statistic bine construit și care permite măsurarea tendinței reale care prevalează în sânul unei populații. Ori datele demonstrează clar că oamenii de știință sunt, în general, mult mai puțin
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Creangă. Va frecventa regulat ședințele hebdomadare ale Junimii timp de 20 de ani. Ține și câteva conferințe în cadrul 'prelegerilor populare' ale Junimii. Junimiștii, faimoși prin felul în care luau totul în derâdere și susțineau, la întâlnirile cele mai serioase, că 'anecdota primează', au reținut figura lui Ioan D. Caragiani ca pe una foarte amuzantă. Aromânul, de-o vârstă cu Maiorescu, îi înveselea pe junimiști cu nenumăratele lui anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
care luau totul în derâdere și susțineau, la întâlnirile cele mai serioase, că 'anecdota primează', au reținut figura lui Ioan D. Caragiani ca pe una foarte amuzantă. Aromânul, de-o vârstă cu Maiorescu, îi înveselea pe junimiști cu nenumăratele lui anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
pe junimiști cu nenumăratele lui anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică și din restul imperiului turcesc. La fiecare pas se întrerupea ca să spună o anecdotă cu un sârb, cu un bulgar, cu un grec, cu un turc, cu un țigan, etc. Nu vorbea chiar bine românește
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică și din restul imperiului turcesc. La fiecare pas se întrerupea ca să spună o anecdotă cu un sârb, cu un bulgar, cu un grec, cu un turc, cu un țigan, etc. Nu vorbea chiar bine românește; accentul lui, fraza, totul dovedea că nu era născut, nici crescut în țară. Vorbea acel jargon amestecat, românește, grecește
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
și care dădea istorisirilor sale un gust și mai bun. Istorisea cu un farmec nespus și cum se întîmplă câteodată tocmai nestăpanirea perfectă a limbii și acentul diferit interesa. Ca și la teatru, Junimiștii îi cereau lui Caragiani să repete anecdota care le plăcuse cel mai mult în ședința trecută. Junimea avea deprinderi foarte libere, membrii tratându-se între dânșii cu mare familiaritate și, întocmai ca la școală între copii, își dădeau porecle unii altora. Toți membrii Junimii aveau porecle. De
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Era un tip simpatic și orginal. Cu fața plină și jovială, surâsul său veșnic îndemna la râs chiar când nu vobrea, dar mai ales când se punea pe povestit. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe, Caragiani a fost apreciat de toți cunoscuții săi.
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
februarie 1533 - d. 13 septembrie 1592) a fost unul din cei mai importanți scriitori francezi ai Renașterii. Este cunoscut ca fiind cel care a popularizat eseul ca specie literară și pentru ușurința cu care trecea de la speculații intelectuale serioase la anecdote, unele cu caracter autobiografic. Colecția sa voluminoasă de „"Essais"” (cuvânt ce însemna propriu-zis „"Încercări"”) conține unele din cele mai influente eseuri din istoria literaturii occidentale. Scrierile lui Montaigne au influențat în mod direct scriitori variind de la William Shakespeare la Ralph
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
la Ralph Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche. Pe timpul vieții, Montaigne a fost apreciat mai mult pentru calitățile sale ca om de stat decât pentru cele de scriitor. Tendința afișată în eseurile sale de a divaga spre anecdote și meditații personale era văzută pe atunci ca un defect mai degrabă decât o inovație, iar moto-ul său „"Eu însumi sunt tema cărții mele"” a fost privit de către scriitorii contemporani ca o formă de „răsfăț”. Cu timpul, însă, Montaigne
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
de asemenea nuvela „"El Loco"”. Alte romane ale lui Delibes sunt : „"La hoja roja"” (1959), operă de caracter existențialist, în care un fotograf, aflat în pragul pensionării, își rememorează viața; „"Las ratas"” (1962), operă având la bază o serie de anecdote autobiografice, în care se evocă atmosfera unui sat castilian dispărut; și în primul rând „"Cinco horas con Mario"” (1966), considerat capodopera sa, un lung monolog a lui Carmen, o burgheză de dreapta și mentalitate foarte închisă, susținut în fața cadavrului lui
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
și-a trecut examenul de licență la Universitatea din Halle cu profesorul Moritz Hermann Meier, prezentând disertația "Commentatio de portubus Athenarum". După o perioadă de probă ca profesor de gimnaziu, Curtius și-a trecut examenul de docență (Habilitation) cu lucrarea "Anecdota Delphica" despre diferite inscripții din Delphi, lucrare pe care o începuse cu profesorul Karl Otfried Müller în timpul călătoriei în Pelononez. În toamna anului 1844, Curtius a fost avansat la funcția de profesor extraordinar al Universității din Berlin și a fost
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
arhaic și zeu, sau, după unele izvoare, personaj istoric zeificat care a propovăduit o doctrină apropiată de vechiul dualism pers, devenită religie autonomă (zoroastrism) și a instituit casta sacerdotală a magilor inițiați. Sursele grecești, deși abundente, sunt incerte, vehiculând o anecdotă pseudomitologică și confundând date controlabile. e amintit de Herodot (Istorii I, 131 și urm), Platon (Alcibiade I) care-l numește fiul lui Oromazdes, Plutarh (Despre Isis și Osiris 46) care-l consideră un mag fondator al întregului sistem de știință
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. "Amintiri din copilărie" sunt, împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim "Popa Duhu"), una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă, lucrări diferite de celelalte din corpul operei, care aparțin genurilor basmului și anecdotei. Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere, despărțite de intervale de timp lungi, și au fost publicate la început ca texte distincte. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață.” În contrast, contemporanul și colegul lui Călinescu, Tudor Vianu, sugera: „Personajul basmelor, al nuvelelor, al anecdotelor se povestește pe el însuși în "Amintiri din copilărie", operă atât de puțin populară în intenția ei”. Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă, Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși, de a prezenta
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]