8,708 matches
-
a societății la care a contribuit filosofia socială, sociologia, antropologia socială și culturală. b) Disciplinele istorice - istoria societăților umane și a diferitelor manifestări ale omului (istoria filosofiei, istoria muzicii, istoria picturii, istoria dreptului). Deși istoria ca preocupare exista încă din Antichitate, în această perioadă ea începe să se dezvolte rapid, intrând în atenția filosofiei în calitate de disciplină științifică. Cele două grupuri de discipline sunt foarte diferite din punctul de vedere al perspectivelor lor, al obiectivelor și al instrumentelor cu care lucrează. Ceva
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o asemenea dezvoltare, principial nelimitată a științei, tehnologiei, producției de bunuri. Tehnologia industrială reprezintă deci un factor de un tip cu totul nou. El este caracterizat printr-o anumită dinamică în timp, continuă, cumulativă, având un sens fundamental pozitivpentru om. Antichitatea, de exemplu, nu se putea aștepta la o dezvoltare tehnico-economică semnificativă în viitor. Viitorul putea fi asociat doar cu, eventual, acumularea în alte sfere, ca arta, filosofia, morala. În cazul societăților burgheze,fundate structural pe o economie de tip industrial
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
campanie al cărei ideolog va fi, N. pornește de pe o platformă bine conturată și are obiective precise. Cunoștințele sale clasice sunt împletite cu o adâncă prețuire arătată confesiunii ortodoxe și cu o bună cunoaștere a istoriei naționale. Informațiile coboară până în Antichitate și pe baza lor cărturarul descifrează simboluri ignorate încă de contemporanii ce încercau să lumineze începuturile neamului. Idealul pe care caută să-l refacă în timp este reprezentat de anii de glorie ai lui Neagoe Basarab. Inițiază câteva tentative de
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
încetați a-i împleti”). Epigramma din 1649, consacrată aceleiași doamne Elina, reprezintă o treaptă către aproprierea unei maniere poetice savante - jocul etimologic. Renașterea și apoi barocul redescoperiseră și preluaseră acest procedeu ingenios care îi încântase pe toți marii poeți ai Antichității. N. încearcă în versurile sale (compuse într-o slavonă cizelată) să afle sensurile numelui surorii sale, soție a voievodului și protectoare, după cum indică inscripția ce înconjoară stema, a tipăriturii. Tentativa de etimologizare este plasată într-un context nobil, Epigramma, deosebit de
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
traducerea românească a Bibliei. Fundamentul umanist, achiziționat prin lecturi și consolidat prin exerciții variate - cum ar fi „eseul” Despre generozitate, ce deschide Triodul Penticostar și în care trimiterile la Sfânta Scriptură sunt concurate de referirile la o întinsă bibliotecă a Antichității păgâne, ilustrată de numele lui Aristofan și Eratostene, Platon, Aristotel, Plutarh și Strabon, Theognis din Megara și Simonide din Ceor, Diogene Laerțiu și Lucian din Samosata -, i-a relevat lui N. principalele idei ce vor sta mai târziu în atenția
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Criteriile stresului post-traumatic Evaluare Complicațiile Tratamentele stresului post-traumatic Rezultatele terapiilor comportamentale și cognitive 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Analiza funcțională și conceptualizarea cazului și a terapiei Desfășurarea terapiei 3. Discuții Bibliografie Introducere ∗Stresul post-traumatic a fost identificat încă din Antichitate: pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să citim, la sfârșitul lucrării Republica a lui Platon, mitul lui Er Pamphilianul, soldat considerat mort și abandonat pe câmpul de bătălie și care, în momentul în care corpul său este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
indiferent de populația care le locuiește. Aceste asemănări se opresc Însă pe țărmul mării, nu intră În interior decât În măsură redusă. Cazul orașelor din Estonia, Lituania, Letonia este tipic; el amintește Într-o privință ceea ce s-a petrecut În Antichitate, când orașele grecești se instalau de-a lungul țărmului În diverse regiuni europene fără a pătrunde decât rar În chip determinant și În interiorul continentului. Numirile ce evocă elementul etnic și sunt astfel legate de origina comună a unor populații au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
originară comună, care se menține peste tot chiar și În forme diverse. Dar Încă de la Început diversitatea exista, deoarece Imperiul Roman nu era alcătuit din aceeași populație, chiar dacă se vorbea peste tot și latina. O parte din populațiile romanizate ale Antichității au rămas vecine Între ele și au dezvoltat, și după dispariția Imperiului, o civilizație comună. Nu același lucru se poate spune Însă spune despre popoarele sud-americane, departe de Europa, sau despre români, izolați În lumea slavă. Elementele comune legate de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sunt”. Cât despre fizică, aplicarea deducțiilor matematice conduce la stabilirea unor fapte confirmate apoi de experiență. D1 Bouasse dovedește acest principiu prin dezvoltarea catoptricei sau științei fenomenelor datorate reflexiunii luminii. Principiile fundamentale ale acestei ramuri a opticii erau cunoscute din Antichitate; dar aceste principii rămăseseră sterile, Înainte ca matematicile să vină să le Învioreze. Îndată ce acestea din urmă fură aplicate la principiul refracției, descoperirile se iviră ca prin minune. D1 Bouasse ne zice: „Cu Newton optica geometrică s-a dezvoltat pe cale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
, revistă apărută la București, o dată la două luni, între decembrie 1924 și decembrie 1928, sub egida Societății Amicii Culturii Clasice. Întemeiată pe convingerea că dezvoltarea spirituală a popoarelor moderne a fost favorizată de contactul cu Antichitatea, publicația - din al cărei comitet de redacție fac parte G. Alexandrescu, D. Evolceanu, Cezar Papacostea, G. Popa-Lisseanu, I. Ștefănescu și Iuliu Valaori - are ca scop să stimuleze interesul marelui public pentru cunoașterea lumii clasice, spre a înlesni „înălțarea tineretului” și
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
stabilit sarcina lor negativă și, studiind efectele fiziologice ale radiului, au pus bazele radioterapiei. Cu aceaste descoperiri a început „era atomică”. Ideea de a căuta cele mai mici particule în care se poate diviza substanță nu era nouă. Încă din antichitate filosofii greci își puneau aceeași problemă. Cel mai de seamă reprezentant al atomismului antic, Democrit (cca. 460-360 î.Hr.), a susținut că lumea înconjurătoare este alcătuită din atomi și spațiu gol; atomii sunt particule indivizibile și veșnice din care se compun
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
vremea lui N.B. lângă pedagogia monarhică, care era una de tip special, trebuie așezată cea religioasă, supraordonată primeia, supraveghind, în fapt, orice fel constituit de educație - imitarea era principiul capital. Era o lecție fertilă a timpului vechi, fie el păgân - Antichitatea elină și cea latină operând frecvent propunerea unor existențe exemplare, fie creștin - când personajele din Sfânta Scriptură își propun vocația pilduitoare. Într-o medievalitate trenantă și stăruitoare, cum a fost cea pe care au trăit-o Țările Române, creștinul nu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
la ansamblul renascentist al Europei, au fost stabilite și puse în lumină cu destulă dificultate. „Falnic monument de literatură, politică, filosofie și elocvență” (B.P.Hasdeu), Învățăturile... promovează un umanism creștin ce nu a pierdut legătura nici cu valorile impuse de Antichitate, nici cu cele caracteristice unui fond popular. Precepte de felul celor ce proclamă, indiferent de circumstanțe, necesitatea unei conduite bazate pe justiție, precum: „Domnul carele va judeca pre dreptate, acela-i domn adevărat [...]. Judecați pe direptate și priatenilor și streinilor
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
al întreprinderilor omenești. Dar ansamblul de măsuri pe care scriitorul și filosoful înțelege să le adopte în hățișul de relații cu lumea și cu ideologia ei denotă modernitate. Apelul la înțelepciunea celor vechi ține de tehnica umanistă a cercetării tradițiilor Antichității. Uzând de seriile de maxime și sentențe - așa cum face în capitolul Cartea să începe pentru cinstea icoanelor -, autorul se întâlnește cu modalitatea, practicată asiduu de umaniștii italieni, datorită căreia au ajuns în timpurile moderne numeroasele liste de citate, maxime, exemple
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Liviu Rebreanu - cronicarul dramatic, dramaturgul, directorul de teatru; se adaugă, în secvențe de abundentă informație, traducătorul și scenaristul de film. În Repere în teatrul antic grec și latin (2000) și în Introducere în teatrul Renașterii (2000), „parada” marilor creații din Antichitate și din Renaștere e abordată dintr-un unghi de înțelegere, pe cât posibil, neîndatorat opiniilor unor specialiști, prin urmare ferit de „certitudini anticipate”. Preocupat să identifice „ideile-reper”, „dominantele ideatice și artistice”, teatrologul propune, de câte ori are ocazia, „piste de lectură” în perspectiva
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
și filosofia antică. Autorul dezvoltă în teza sa de doctorat ideile expuse în studiul Între divin și uman. O problemă a culturii elenice (1921), reluat ulterior sub titlul Evoluția gândirii la greci (I, 1927). Se urmăresc progresele spiritului omenesc în Antichitate, la egipteni, babilonieni, evrei și mai cu seamă la greci, considerați a marca un moment esențial în trecerea de la cugetarea teologică și mitică la cea filosofică și științifică. P. își completează sinteza privitoare la evoluția gândirii antice prin studii particulare
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
un moment esențial în trecerea de la cugetarea teologică și mitică la cea filosofică și științifică. P. își completează sinteza privitoare la evoluția gândirii antice prin studii particulare dedicate unor momente importante din istoria filosofiei grecești, cum ar fi Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din Platon, Gorgias (481-506, 521-527), publicat în 1934. Cercetătorul lămurește contextul apariției mișcării sofiste, istoricul ei și principalele caracteristici, cu deosebire individualismul. El evidențiază, de asemenea, modificarea percepției asupra fenomenului sofist, situată între desconsiderarea
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
divin și uman. O problemă a culturii elenice, Iași, 1921; ed. (Evoluția gândirii la greci), I, București, 1927; Cercetări pedagogice și sociale, București, 1925; Filosofia antică în opera lui Eminescu, Iași, 1930; Platon. Viața, opera, filosofia, București, 1931; Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din Platon, Gorgias (481-506, 521-527), București, 1934; Ștefan Zeletin. Viața și opera, București, 1935. Traduceri: Din Sfânta Scriptură, București, 1918 (în colaborare cu I. Popescu-Mălăești și I. Mihălcescu); Platon, Phaidon: despre suflet, București, 1919
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
în colaborare cu I. Popescu-Mălăești și I. Mihălcescu); Platon, Phaidon: despre suflet, București, 1919, Apărarea lui Socrates. Kriton, București, 1919, Apărarea lui Socrates. Kriton. Phaidon, introd. trad., București, 1923, Opere, I-III, introd. trad., București, 1930-1935, Gorgias, în Sofiștii în Antichitatea greacă, București, 1934, 25-71, Dialoguri..., revizuite și întregite de două traduceri noi și cu Viața lui Platon de Constantin Noica, București, 1968; Homer, Odiseea. I-XII, București, 1929. Repere bibliografice: Emanoil Bucuța, Platon, „Apărarea lui Socrates. Kriton. Phaidon”, „Cugetul românesc
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu alte categorii - sublim, grație, farmec, naivitate -, scrie comentarii scolastice intitulate Ficțiune, imagine și comparațiune (1896), Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura) (1898). Și criticul preferă
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
în descrierile de peisaj, unde ar arăta o predilecție pentru antropomorfizare. În ciuda acestui fapt, poetul e definit ca „un clasic al specificului românesc”, ceea ce înseamnă pur și simplu că e un adept al clasicismului, prin echilibru, altitudine intelectuală și gustul Antichității, și un poet național prin materialul reprezentat. Într-un articol, Contribuția literară a Olteniei, P. nu exagerează meritele provinciei în această direcție. Al. Macedonski este recunoscut a fi cel mai însemnat autor originar din această zonă, citat însă doar prin
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
1966), autorul, analizând noțiuni ca ideal, ideal social, ideal estetic, ideal artistic, valoare, creație etc., stabilește o serie de raporturi, operează disocieri, distinge nuanțe, sistematizează idei, expune poziții estetico-ideologice, astfel încât lucrarea poate iniția în substanța discuțiilor ce se poartă, din Antichitate până în timpurile mai noi, într-un sector central al esteticii. Ce caracterizează tot ceea ce esteticianul a încredințat tiparului este strădania, convenabilă în acea perioadă, dar caducă în timp, de a demonstra validitatea punctului de vedere marxist în fiecare problemă supusă
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
ele sunt integrate într-un stil de epocă general, care tinde să le anuleze. Pentru a se preveni pierderea specificității artistice, soluția posibilă - potrivit lui P. - e cea întrevăzută de Tudor Vianu: reconstituirea în civilizația modernă a pantomimei artei, existentă în Antichitate. În fine, Arta de la A la Z reordonează alfabetic concepte și probleme, expunerea eseistică, formulările clare fiind esențiale în transmiterea informației. SCRIERI: Detașamentul 7. Însemnările unui instructor de pionieri, București, 1954; Formarea idealului estetic și a gusturilor estetice în societatea
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
și literaturii sunt semnate de Tudor Vianu (Eternitatea și vremelnicia artei, Psihanaliza și teoria artei), Petre Andrei (Considerațiuni asupra romantismului), Nicolae Bagdasar (Asupra culturii europene). În mai multe numere Andrei Oțetea se ocupă de problemele Renașterii, iar Cezar Papacostea studiază Antichitatea, făcând și trimitere la literatura română (Filosofia antică în opera lui Eminescu). Șt. Zeletin e preocupat de comparatism: Romantismul german și cultura critică română, iar În jurul teoriei genurilor literare se numește cercetarea lui Octav Botez. Nu absentează nici domeniul lingvistic
MINERVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288158_a_289487]
-
supraempirică, a conceptualului, o stăpânire sigură și subtilă a mecanismelor de sugestie simbolică (adesea amorsate în subtext), un aer atemporal lăsat peste o scenă poetică unde coexistă bucolicul și ermeticul modernist - acestea ar putea fi ecouri sau influențe ale frecventării Antichității. Chiar și Adevărata întoarcere depășește stângăciile debutului. Tonul de un clasicism aparent (impresie datorată interferențelor elegiacului, limbajului abstract sau recuzitei din care nu lipsesc decorurile unei naturi stilizate) integrează în fapt din plin experiența modernismului. De regulă, poemele sunt etanșeizate
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]