3,836 matches
-
încredere, alături de care să se simtă mai puternic în fața tuturor provocărilor unui regim politic opresiv. Presupun că unul dintre ei îi furnizase copia unei poezii de Radu Gyr, pe care i-a citit-o, patetic, tatei, imediat după reprimarea revoluției anticomuniste din Ungaria, în toamna anului 1956 (eveniment ce a făcut ca studenții români să fie trimiși în vacanță mult mai devreme, ca măsură preventivă). Mai sunt și alte experiențe trăite intens, în măsură să demonstreze că proiecția propriei persoane într-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
încredere, alături de care să se simtă mai puternic în fața tuturor provocărilor unui regim politic opresiv. Presupun că unul dintre ei îi furnizase copia unei poezii de Radu Gyr, pe care i-a citit-o, patetic, tatei, imediat după reprimarea revoluției anticomuniste din Ungaria, în toamna anului 1956 (eveniment ce a făcut ca studenții români să fie trimiși în vacanță mult mai devreme, ca măsură preventivă). Mai sunt și alte experiențe trăite intens, în măsură să demonstreze că proiecția propriei persoane într-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din decembrie fuseseră deturnate. Ziua greviștii erau mai degrabă singuri, cu câțiva ziariști, medici, curioși. Dar seara, mii de cetățeni se adunau, se salutau politicos cu "domnule" și "doamnă", ceea ce iarăși nu se pomenise de mult în România, strigau lozinci anticomuniste, afișau pancarte, ascultau discursurile foștilor disidenți pronunțate de la balconul Facultății de geologie, vizionau pe zidul Arhitecturii înregistrări, casete, documente, filme dezvăluind ceea ce publicul nu avea cum ști din secretele recentei revoluții: în Iliescu în discuții amicale cu Ceaușescu, pe care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Mărgineanu, și socrul compozitorului Cornel Țăranu, căsătorit cu Dana Țăranu-Mărgineanu, profesoară de limba engleză și ea și membră activă a fundației Memoria din Cluj. El este, în fine, fratele mai mic plecat la școală al unuia dintre eroii rezistenței țărănești anticomuniste din județul Alba, Petru Mărgineanu, primar vreme de paisprezece ani în comuna natală a familiei, Obreja, condamnat în urma unui proces la douăzeci de ani muncă silnică, dar executat în timpul detenției de temnicerii lui, în anul 1950, alături de alți țărani rebeli
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
devenită doctrină revoluționară nu a fost o ideologie a proletariatului ci una care creeză din nimic un proletariat, de care se servește ca fantoșă ideologică. În Ungaria și Polonia, acolo unde proletariatul există, revendicările sale nu sunt, în 1956, "pur anticomuniste", cum susține TU, (p. 60) ci, dacă citim textele, pur muncitorești, adică socialiste, ceea ce este, cam același lucru. Cum comunist era liderul lor recunoscut, Imre Nagy și marea majoritate a intelectualilor, care dezbatând ideologia, o aneantizau, fără să știe.Toate
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Ungaria, cea supranumită "cea mai veselă baracă din lagărul socialist" și într-un fel și în Polonia unde, spre deosebire de România, "câinii erau lăsați să latre, dar nu erau hrăniți". Discursul moral al intelectualilor cehi, polonezi, unguri, legați de vechea luptă anticomunistă sunt pline de plângeri în acest sens. Relația dintre statele de dincolo și dincoace de Cortina de fier este altă sursă de contrariere în cartea lui Traian Ungureanu. El susține că viziunea Occidentului pe care românii au tendința să-l
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să nu fi fost nici rapidă nici desăvârșită ci simptomul unui "altceva" decât ce percepe el a fi obiectul analizei proprii. Asta îl face să scrie tranșant: În mare, tabloul rezistenței la comunism e o imagine supradimensionată. În realitate, rețeaua anticomunistă a anilor '40-'50 se reduce la spațiul extraurban, o zonă fără pondere socială. Eroii rezistenței anticomuniste se împotrivesc departe în munți, întotdeauna în munți, în grupuri care nu au în față decât eșecul. (...) Întreg modelul românesc de rezistență e
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fi obiectul analizei proprii. Asta îl face să scrie tranșant: În mare, tabloul rezistenței la comunism e o imagine supradimensionată. În realitate, rețeaua anticomunistă a anilor '40-'50 se reduce la spațiul extraurban, o zonă fără pondere socială. Eroii rezistenței anticomuniste se împotrivesc departe în munți, întotdeauna în munți, în grupuri care nu au în față decât eșecul. (...) Întreg modelul românesc de rezistență e, de fapt, istoria unui divorț clandestin: societatea nu își urmează eroii. Societățile rezistă prin forța culturilor, nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
îndreptându-se spre altceva: modelele etice. Așa s-a născut empatia mea pentru Alexandr Soljenițân și pentru Paul Goma, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. Respectul meu pentru Monica Lovinescu, vocea arhetipală de la „Europa Liberă”. Admirația mea pentru luptătorii anticomuniști din munți și pentru figura câtorva foști deținuți și foste deținute politice (Ion Ioanid, de pildă). Astfel de modele etice au primit cu timpul coloratura unor cruciați ai vremurilor noastre: cruciați pământești, nu urieșești, nici sfinți. Oameni din carne și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Am fost tulburată de pamfletele dureroase legate de România din Politicele lui H.-R. Patapievici (volumul a avut impact asupră-mi prin scrisorile incisive despre țara mea și prin mărturia atingătoare despre noaptea de 21 decembrie 1989, în care protestatarii anticomuniști au fost maltratați și batjocoriți de forțele de represiune). Nu statura intelectuală sau culturală a celor pe care i-am pomenit mai sus am împărtășit-o, ci sensul etic de recuperare a memoriei, pe care îl aveam în comun. Vreau
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai sceptici, dovedindu-se sensibili mai degrabă față de ideea modelelor culturale. Cu obstinație însă, discursul meu a revenit doar la modelele etice. Construcția mea, în acest sens, s-a întors în timp și le-a propus modelul etic al luptătorilor anticomuniști din munții României (în perioada 1945-1960, când această luptă de gherilă în miniatură a fost destul de pregnantă). Dacă jurnaliștii în formare au prizat acest model, filologii au strâmbat din nas sau au rămas în expectativă. Numărul partizanilor anticomuniști li se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
al luptătorilor anticomuniști din munții României (în perioada 1945-1960, când această luptă de gherilă în miniatură a fost destul de pregnantă). Dacă jurnaliștii în formare au prizat acest model, filologii au strâmbat din nas sau au rămas în expectativă. Numărul partizanilor anticomuniști li se părea a fi ridicol de mic, iar mișcarea lor defensivă (și nu ofensivă) - lipsită de însemnătate. Luptătorii anticomuniști erau văzuți de filologi ca niște utopici nesăbuiți și chiar caraghioși. Recunosc că m-am simțit ofensată de o asemenea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Dacă jurnaliștii în formare au prizat acest model, filologii au strâmbat din nas sau au rămas în expectativă. Numărul partizanilor anticomuniști li se părea a fi ridicol de mic, iar mișcarea lor defensivă (și nu ofensivă) - lipsită de însemnătate. Luptătorii anticomuniști erau văzuți de filologi ca niște utopici nesăbuiți și chiar caraghioși. Recunosc că m-am simțit ofensată de o asemenea percepție injustă. Am luat atunci argumentația de la capăt, pas cu pas, și am început o construcție narativă a luptei de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și chiar caraghioși. Recunosc că m-am simțit ofensată de o asemenea percepție injustă. Am luat atunci argumentația de la capăt, pas cu pas, și am început o construcție narativă a luptei de gherilă (atât cât a fost ea) a partizanilor anticomuniști români. Prin epicizare, explicațiile mele au convins ceva mai mult, așa încât, în finalul discursului meu, filologii au părut să fie mai dornici „să înghită” un asemenea model etic. Și atunci unul dintre studenți mi-a făcut o propunere ciudată: Dacă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
un asemenea model etic. Și atunci unul dintre studenți mi-a făcut o propunere ciudată: Dacă tot ne-ați convins, până și pe noi - mi-a spus el -, de ce nu încercați să scrieți un roman de popularizare a figurii luptătorului anticomunist, un text construit după rețeta unui best-seller (Umberto Eco adaptat à la roumaine), astfel încât un asemenea text să pătrundă în mentalul românesc definitiv și să ia amploarea unui model etic? Propunerea făcută mie de unul dintre studenții de la Litere de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Umberto Eco adaptat à la roumaine), astfel încât un asemenea text să pătrundă în mentalul românesc definitiv și să ia amploarea unui model etic? Propunerea făcută mie de unul dintre studenții de la Litere de a scrie un best-seller despre partizanii români anticomuniști, care luptaseră în munți în perioada stalinistă, dar și după, m-a luat prin surprindere. Obsesia de a le oferi modele etice studenților mei poate că se întorsese prea mult în timp. Făcusem acest lucru, întrucât doream să le ofer
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
etice studenților mei poate că se întorsese prea mult în timp. Făcusem acest lucru, întrucât doream să le ofer imaginea limpede a unor războinici în carne și oase, nu a unor samurai simbolici. Era esențial faptul că în făptura partizanilor anticomuniști din munți se aflau amestecate nuanțe de samurai, cruciați și asceți. Aceste trei componente erau cruciale pentru coerența unui model etic. Mai exact pentru impetuozitatea și consistența unui asemenea model. Cum am spus, însă, poate că mă întorsesem prea mult
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mei să înțeleagă cât de cât fenomenul „Piața Universității 1990” era (este) necesar să le proiectez întotdeauna filmul documentar realizat de Stere Gulea, Vivi Drăgan-Vasile și Sorin Ilieșiu. Altfel nu înțelegeau mai nimic. În timp ce atunci când începeam să povestesc despre luptătorii anticomuniști, prin epicizare, efectul era vizibil imediat. Desigur, știam că participanții la fenomenul „Piața Universității 1990” erau tot un fel de partizani anticomuniști întârziați. Atâta doar că nu mai luptau în munți, nu mai aveau arme, ci ironie și umor. Dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Gulea, Vivi Drăgan-Vasile și Sorin Ilieșiu. Altfel nu înțelegeau mai nimic. În timp ce atunci când începeam să povestesc despre luptătorii anticomuniști, prin epicizare, efectul era vizibil imediat. Desigur, știam că participanții la fenomenul „Piața Universității 1990” erau tot un fel de partizani anticomuniști întârziați. Atâta doar că nu mai luptau în munți, nu mai aveau arme, ci ironie și umor. Dar nici ironia, nici umorul nu i-au scutit de maltratări, arestări și batjocură. Poate că povestea fenomenului „Piața Universității 1990” ar merita
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Societatea „Timișoara”). Întrucât revoluția fusese confiscată printr-o camuflată lovitură de stat care avusese loc în după-amiaza și seara zilei de 22 decembrie 1989, Proclamația de la Timișoara urmărea o întoarcere la originile revoluției și mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrată de puternicii zilei (Frontul Salvării Naționale și echipa condusă de Ion Iliescu) și răstălmăcită în fel și chip (printre alte acuze absurde era aceea că documentul solicita... autonomia Banatului), Proclamația deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
poporul român pe cei care au murit, la 21 decembrie 1989, pe baricada de la Universitate, susținând că manifestanții din Piața Universității sunt niște contrarevoluționari, Ion Iliescu și echipa sa instalată la Putere vădeau dorința de a-i prezenta pe manifestanții anticomuniști drept niște „bastarzi”, proiectându-i în sfera infracțională. Cu alt prilej, Ion Iliescu avea să declare despre „golani” că stau „ca neghiobii în stradă”, sugerând că ar fi cazul să se încheie cu respectiva „comună primitivă”. Președintele era extrem de iritat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
tocmai clădirea Universității, cetate a intelectualității, fortăreață a studenților, a minților libere, a creierelor nereeducate. Ideea de fortăreață spirituală va fi cea care îi va leza pe polițiști și mineri (în 13-15 iunie 1990), aceștia intuind gherila studenților (și protestatarilor anticomuniști, în general), nonconformismul gândirii lor, motiv pentru care Universitatea va fi nu doar asediată, ci vandalizată. Mai cu seamă ideea de universitate era cea pe care securiștii și minerii simțeau nevoia să o pedepsească. Spiritual vorbind, fenomenul „Piața Universității 1990
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
știu exact ce s-a petrecut în decembrie 1989: acceptă cuvântul revoluție (între ghilimele sau fără ele), acceptă și ideea unei lovituri de stat ulterioare, văd, poate, în figura politică a lui Ion Iliescu un uzurpator odios al unei mișcări anticomuniste preluate din mers și reciclată în altceva, dar nu mai mult de atât. Pentru că lipsește filmul interior al revoluției: protestatarii de odinioară s-au blazat ori au îmbătrânit, plictisindu-se și ei să tot explice cum s-au petrecut lucrurile
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
el evenimentele de atunci în ceva credibil: filmul său, 15, este o cacealma și aduce pe ecran multă impostură; totuși, voit (lucid) sau nu, filmul blamatului regizor conține violența evenimentelor din decembrie 1989, de care astăzi se face abstracție. Revoluția anticomunistă din România a fost extrem de brutală la nivelul felului în care a fost reprimată în prima etapă, când regimul comunist încă nu se prăbușise; a însemnat carne și sânge, bucăți de creier risipite pe asfalt și pe ziduri, trupuri sfârtecate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
numele acestuia, ca posibil urmaș pro-gorbaciovist al lui Ceaușescu, a început să circule de prin 1987: Iliescu era proiectat ca fiind comunistul progresist, antistalinist (dar leninist); el ar fi fost adecvat, probabil, într-o Românie perestroikistă, dar nu în România anticomunistă din și de după decembrie 1989. Constanța regimului tutelat de Ion Iliescu a fost nemernicia: Iliescu a moștenit de la Ceaușescu aviditatea de putere și a făcut tot ce i-a stat în putere ca să suprime vocile disidente sau opozante din presupusul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]