390,674 matches
-
trebuie să învețe Cum să dezlege, Cum să șteargă, Cum să întoarcă-n risipă, Cum să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Cum să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
l-a scris: Ťla bordul Dacieiť, vaporul cu care fostul prizonier francez pesemne se repatria , avînd în bagaje manuscrisul cărții ce urma să apară la Paris un an mai tîrziu. Călătorea, se poate presupune, de la Constanța la Marsilia, drumul pe apă, prin Marea Neagră și Marea Mediterană era mai sigur și poate chiar mai lesnicios decît cel pe uscat, prin Europa devastată de război. Inceput cu istoria ajungerii lui Septime Gorceix în România, care ocupă însă mai puțin de o treime din întregul
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
mai târziu. Dar și aceasta e o grijă, o grea încercare, după marea victorie a mersului de-a bușilea. Da, se pare că pentru el, noul om, aerul e o substanță îndărătnică, mai greu de stăpânit decât e pentru noi apa. Ai încercat tu, om vechi, să aplauzi în apă? Îl privesc cum se uită când la o mână, când la cealaltă, cum apreciază distanța, cum... Și, deodată, mi se face teamă că n-ar fi chiar sută la sută român
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
grea încercare, după marea victorie a mersului de-a bușilea. Da, se pare că pentru el, noul om, aerul e o substanță îndărătnică, mai greu de stăpânit decât e pentru noi apa. Ai încercat tu, om vechi, să aplauzi în apă? Îl privesc cum se uită când la o mână, când la cealaltă, cum apreciază distanța, cum... Și, deodată, mi se face teamă că n-ar fi chiar sută la sută român. Nu, nu se grăbește deloc. Mai întâi gândește, chibzuiește
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
e o ceașcă de cafea cu zăpadă neagră ." Ca în alunecările de teren, straturile inferioare se mișcă mai repede decât acelea de suprafață. Așa se face că un aparent nonsens cum e acesta ascunde un exercițiu de rafinament senzorial: ,în apă caldă nu simți tăietura (subl. mea) e ca atunci când cineva îți toarnă ulei încins (subl. mea) pe corp." Pur și simplu asocierea e validată instinctiv, empatic, de orice cititor, înainte ca o elementară logică să disocieze între analgezic și coroziv
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
răscopt Să-l ducem fără nici un moft Drept dar kaștoacei noastre-n rouă Azi e senin și este nouă Ieri a plouat și a fost opt De ce Duminicile-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Îngerii mei se uită-n apă Și-apoi aripile-și adapă Pînă ce nimbu-n cap le crapă Tu ai craci lungi și sîni fierbinți De ce Duminicile-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur zăpăcit Iubirea-n pat
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
gândurile noastre. Fiecare nebun poartă câte-o mască, fiecare ne împrumută masca sa și noi sărim într-un picior, de bucurie. Lopețile Frenezie a culorilor - sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare că trece o luntre, - apa ai închipuit-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
avere. Făceam rost de ață în bobine mari, șterpelite de la fabrica de confecții. Aveam de toate, prin toate sertarele. Pe pod Un bătrân se oprise pe pod, ținându-se cu o mână de balustradă, și privea de câtăva vreme în apele râului. Înafară de faptul că erau bogate și de culoarea vag gălbuie a cafelei cu lapte, apele nu aveau nimic care să justifice măcar o privire. Iar bătrânul nu avea aerul că-l lăsaseră puterile și se odihnește discret, sprijinindu
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
toate sertarele. Pe pod Un bătrân se oprise pe pod, ținându-se cu o mână de balustradă, și privea de câtăva vreme în apele râului. Înafară de faptul că erau bogate și de culoarea vag gălbuie a cafelei cu lapte, apele nu aveau nimic care să justifice măcar o privire. Iar bătrânul nu avea aerul că-l lăsaseră puterile și se odihnește discret, sprijinindu-se în baston și cu o mână pe balustradă. Se oprise ca să privească apele pe care mulți
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
cafelei cu lapte, apele nu aveau nimic care să justifice măcar o privire. Iar bătrânul nu avea aerul că-l lăsaseră puterile și se odihnește discret, sprijinindu-se în baston și cu o mână pe balustradă. Se oprise ca să privească apele pe care mulți nu le mai vedem de ani de zile, indiferent de câte ori trecem peste podul acesta atât de circulat. Făcea pentru o clipă abstracție de claxoane și de tot zumzetul din jur. Mai mult ca sigur auzea, el singur
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
podul acesta atât de circulat. Făcea pentru o clipă abstracție de claxoane și de tot zumzetul din jur. Mai mult ca sigur auzea, el singur, peste zgomotul traficului, tumultul surd al râului. Sau poate își privea umbra aflată jos în apa maronie și aproape sidefie din cauza luminii solare. Umbra, care vibra strunită pe oglinda apei, parcă stătea și curgea în același timp. Ca s-o vadă mai bine își pusese ochelarii. Nu dăduse încă frunza, nici măcar mugurii nu plesniseră. Vremea era
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
tot zumzetul din jur. Mai mult ca sigur auzea, el singur, peste zgomotul traficului, tumultul surd al râului. Sau poate își privea umbra aflată jos în apa maronie și aproape sidefie din cauza luminii solare. Umbra, care vibra strunită pe oglinda apei, parcă stătea și curgea în același timp. Ca s-o vadă mai bine își pusese ochelarii. Nu dăduse încă frunza, nici măcar mugurii nu plesniseră. Vremea era rece, dar aerul era saturat de lumină, lumină care nici nu prea avea asupra
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
țigară, dar probabil nu mai fuma, dacă fumase vreodată. Ori și asta ar fi știrbit momentul. Ieșise fără treabă sau poate era în drum spre vreo policlinică, spre farmacie. Pentru moment nu mai avea nici o importanță, timpul însuși se oprise. Apele erau tumultuoase, excesiv de bogate și curgerea lor avea ceva de urgență, păreau alungate din munții în care trebuie să fi plouat probabil ca la prăpăd. Se derulau interminabil printre malurile înalte, o mișcare fără început și fără sfârșit, și dacă
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
trebuie să fi plouat probabil ca la prăpăd. Se derulau interminabil printre malurile înalte, o mișcare fără început și fără sfârșit, și dacă zăboveai mult cu privirea asupra lor începeai să ai vag impresia unei evanescențe, că umbra ta din apă încearcă disperată să-ți comunice ceva, să-ți spună cine ești. Să fi fost momentul de dialog cu umba sa? Te prezinți aici, deasupra apei ca la un ghișeu, îți identifici umbra pentru că rămâne singura nemișcată, și vezi pentru un
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
cu privirea asupra lor începeai să ai vag impresia unei evanescențe, că umbra ta din apă încearcă disperată să-ți comunice ceva, să-ți spună cine ești. Să fi fost momentul de dialog cu umba sa? Te prezinți aici, deasupra apei ca la un ghișeu, îți identifici umbra pentru că rămâne singura nemișcată, și vezi pentru un moment ceea ce nimeni din jur nu trebuie să vadă, clipa în care luminescența apei, felul cum absoarbe aceasta lumina soarelui, o face aproape să dispară
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
fost momentul de dialog cu umba sa? Te prezinți aici, deasupra apei ca la un ghișeu, îți identifici umbra pentru că rămâne singura nemișcată, și vezi pentru un moment ceea ce nimeni din jur nu trebuie să vadă, clipa în care luminescența apei, felul cum absoarbe aceasta lumina soarelui, o face aproape să dispară. Închizi ochii, apoi îi deschizi, și vezi că e tot acolo, la locul ei, după care îți scoți ochelarii și poți face primul pas, șovăitor, ca și cum ai avea dezlegare
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
sparte cuvintele calcinează cerul gurii în țările de sus fagoți pisați figuri de conți prăfuite cu fiere de lună dantele brâncovenești și crai de curte veche în oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai vrei să te vezi ?! I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul gurii cu vorbirea ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin apa verzuie ascultăm Coralul tolăniți în brumă pe tuburi de orgă samovarul pâlpâie cu aburi bem iarna din cești de porțelan la gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc II. De la Hamangia și Gumelnița caierul s-a depănat
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc la trecătorul cu fragi însângerați înaintează pe podul invizibil ține lipită vioara de grumazul îndoit inimă albastră lăutarul cobzelor de argint și arinul pe foc tălgerari și aurari făurari și pietrari cocori aiurând pe bolta de
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric ferecat cercul apa biserica vitralii foșnet zbatere foc topoare aer vânt ard oglinda oglinda în care argintul s-a răsucit a crăpat cornetul jupuit cu semințe virile oglinda cenușie cu pielița ștearsă unde ești când vrei să te vezi te mai vezi mai
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
pielița ștearsă unde ești când vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te vezi ?! umbră încinsă peste blestem cocoș cu creastă de lacrimi pe dealurile mute în sifonul stelar cu burtă melodică își strigă iertarea : transhumanță de ape în culorile ascunse cu vuiet în tuburi de orgă strălucește depărtarea sufletelor noastre planetele unei mari schimbări fără speranță nu poți să începi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
plină până peste marginea lumii dis-de-dimineață paznic de nădejde al nopții ai fost. XVII. Cobai în noapte Cobai, cobai în noapte până la moarte, de-a fir-a-păr fiecare-și poartă crucea, pas cu pas; am murit sărind de la una la alta apă de ploaie a timpului ultim. XXIII. O ghicitoare Cu inima îndoită azimă, puțin lipsește cavalerului rătăcitor în balamucul și-n dus-întorsul minciunilor gogonate mai mare daraua decât ocaua în lupta pe viață și pe moarte. Vezi, am dezlegat o enigmă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
și adevărul iubirii va ieși la iveală la urma urmelor. XLIII. Nici măcar otravă, la frageda-ți vârstă De pomină-ai ajuns, drac împielițat, cu iubirea ta pământeană. La fragedă vârstă aici la capătul lumii te îneci într-un pahar de apă - apă de izvor, nici măcar otravă - și-ți fuge pământul de sub picioare când odată cuvântul era a cincea putere... XLVII. Pasărea rară Puțin mai trebuie ca să ajungi la punctul mort al lumii - lume nenorocită, păcătoasă - când vei muri de sabie ori
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
adevărul iubirii va ieși la iveală la urma urmelor. XLIII. Nici măcar otravă, la frageda-ți vârstă De pomină-ai ajuns, drac împielițat, cu iubirea ta pământeană. La fragedă vârstă aici la capătul lumii te îneci într-un pahar de apă - apă de izvor, nici măcar otravă - și-ți fuge pământul de sub picioare când odată cuvântul era a cincea putere... XLVII. Pasărea rară Puțin mai trebuie ca să ajungi la punctul mort al lumii - lume nenorocită, păcătoasă - când vei muri de sabie ori de
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]