2,251 matches
-
citi atunci. Când am citit mai târziu, am constatat că era doar o amendă de circulație. Nu scria nimic despre miei. Tăcuți, am continuat drumul spre destinație. Abia atunci am observat că cerul era acoperit cu nori cenușii. Atmosfera era apăsătoare, fără însă a fi rece. De ce ne-au luat milițienii carnea?, a întrebat Mișu revoltat. Nu e voie să tai miei și nici să-i duci în alt județ, i-a răspuns șoferul. Îi mănâncă ei și copiii lor, de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Buon Albergo și mai apoi, în timpul risorgimentului, Peschiera, Castelnuovo, Pastrengo, Santa Lucia, Costoza și San Martino (care ulterior a fost numit San Martino della Battaglia). Consecințele acestei situații și efectele tuturor acestor bătălii s-au făcut simțite într-o manieră apăsătoare asupra poporului lipsit de apărare. Mizerie, lipsă de hrană, foame, ignoranță, analfabetism, taxe împovărătoare, regim polițienesc și aservire politică: iată, în realitatea crudă, condițiile sociale și morale ale Veronei din prima jumătate a secolului XIX. În acest tablou închis și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
posibil, în noul sector de activitate». Părea să aștepte un răspuns, însă deja stabilise cu don Calabria numele celui singularizat. Apoi, privindu-l în față pe cel interesat, îi spuse lent: «Tu ești, dragă don Alessandro». A coborât o tăcere apăsătoare. Surâsul lui don Rosa s-a stins și fața i s-a îngălbenit. Intrarea în noul sector de activitate a fost pur și simplu tragică. Să urmărim cronica unui preot prezent la eveniment: «E 1 mai 1936, prima vineri din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a Reformelor probabil pe un fond de ironie Hilmi Pașa a ordonat să fim duși la locul unde se comiseseră "atrocitățile bulgare" (pentru a prelua expresia lui Gladstone, dar, de data aceasta, în sens invers...). Oroarea spectacolului era totală și apăsătoare: casele cu pereții calcinați de incendiul aprins cu mult petrol, cadavre răspîndite peste tot, spintecate și carbonizate ființe sărmane stropite cu același lichid și arse de vii. Dar în tragismul acestei viziuni era și o notă de intermezzo comic. La
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Isvolski, încrîncenat de faptul că a fost păcălit și că a pierdut obrazul, pe făgașul obișnuit din care Aehrenthal ar fi vrut să o scoată, în timp ce organele de presă panslaviste, dezlănțuite, se străduiau să sape o tranșee, într-o atmosferă apăsătoare și în clinchetul armelor care se-ncarcă. Naționalismele locale, la sud de Dunăre, în Balcani, deja revigorate de descompunerea vechiului regim otoman, erau încurajate de acest gest austriac de preluare oficială a unor teritorii turcești, iar pentru organizațiile teroriste sîrbești
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
întovărășire în străbaterea necazului ce survine violent. Condoleanțe adică nu ești singur. Dinspre această evocare a ne-solitudinii celui îndoliat glisează ideea de preluare a unei părți din povara situațională, de luare asupra mea a unui însemnat fragment din roca apăsătoare a morții ce-și deschide și etalează spectacolul macabru peste destinul prietenului meu. Condoleanțe adică îmi așez umărul sub greutatea existențială a momentului nefericit ce te lovește, devin purtător, alături de tine, a bolții în care scapără trist constelația pierderii celui
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații fantastice, într-un limbaj naiv, misterios. Câteodată criza erotică e încadrată într-un tablou de tehnică mai savantă, ca această seară eliadescă, apăsătoare ca o molimă, din Dragoste învrăjbită, și suava acalmie florală ce-i urmează: Se pornise vântul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă șișăind domol, Și cădea pe pieptul și pe brațul gol Al Siminii, stîndu-i albă-n poala
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
salvată din ghearele unei cabale, uimită prin temeritate și talent, prin nobleță de suflet și îndrăzneală. Numai după ce toate aceste piedici presupuse ar fi fost înlăturate, numai atunci inaccesibilul ar fi fost meritat. Nuvelele lui Gib Mihăescu aduc o atmosferă apăsătoare de halucinație, par și sunt opera unui febricitant. CEZAR PETRESCU Mai multă vreme numele lui Cezar Petrescu a fost înconjurat de o stimă literară necuvenită, și formula "mare romancier" i-a fost oferită generos cu un loc alături de M. Sadoveanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ăediția Sosec, 1876, p. III, Constantin Negruzii. Introducere la Scrierile luiî. țării. Am spus că încă de la 1802 boierii proiectează o constituție oligarhică. La 1821 boierii fugiți în Bucovina proiectează constituții peste constituții, care de care mai oligarhice și mai apăsătoare pentru țărani. Scopul lor este să reducă puterea domnilor, să-i facă unelte în mâna lor de exploatatori. Ioniță Sandu Sturdza se opune: apoi, cum am spus, le cedează, silit de ruși, după convenția de la Akkerman. Iar Regulamentul organic este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
democrați 1. Mai întîi, în Ardeal n-a rămas o clasă boierească română; clasa de sus s-a maghiarizat. Tinerii cu învățătură erau toți fii ai poporului și, ceea ce e mai însemnat, dușmani ai claselor de sus, care erau și apăsătoare, și de alt neam, și de altă lege. La aceste motive de democratism, se adăugau și altele, izvorâte din "latinism": poporul român, strănepot al celui roman, a rămas neatins la țară, în țărănime; mai departe: latiniștii visau republica romană și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început, T. cercetează cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
probabil la fiul său, Nicolae Țimiraș, secretarul Legației României. Cele câteva poeme din Cântecul vântului pot fi considerate ca o premisă a stărilor pe care le va revela Ț. în primul ciclu din Cântecele singurătății (1940). Scrise sub semnul tristeții apăsătoare, ele par a fi germenii din care se nasc mai târziu alte „poeme ale singurătății”. Trăirile de odinioară dau viață prezentului, îl transformă într-un spectacol vizionat parcă dintr-o peșteră interioară. Poetul are percepția senzorială a stărilor fluide, pe
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
anume vîrstă, lipsa de caracter e iremediabilă! Dar la întoarcerea acasă m-a cuprins sila și tristețea. Insesizabilă de către cei din afară, dificultatea de a conduce o redacție compusă din inși care au, fiecare, veleități de șefi, mi-apare din ce în ce mai apăsătoare. * În timp ce eram la simpozion („Funcțiile culturii în socialism”, titlu de la care m-am abătut, pentru a nu spune ceea ce majoritatea auditoriului știa), Sergiu s-a dus cu șpalturile la „tovarășul Toma”. Avertizat de Filioreanu, acesta s-a uitat pe primele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu salcie din mijlocul curții, simt crampe la stomac, de parcă mi s-ar trezi un ulcer. Urc treptele secătuit de putere, într-o dispoziție contrară celei cu care am pornit de acasă. Ședințele îmi par teribil de lungi și de apăsătoare. Ca într-o superstiție, mă abțin pînă și să-i pronunț numele. În timp ce citesc „Contemporanul” (nr. 19/1986), mă întreb: de cînd, exact, e așezat Ceaușescu în rîndul „marilor figuri istorice”? Textele reproduse aci arată că, atunci cînd a intrat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la slujbă, am remarcat că, pe lîngă cîntecele tipicului, corul a introdus în repertoriul său un fel de romanță, smulsă parcă din Ecclesiast, despre deșertăciunea existenței umane: „Nimic nu este omul, / Veșnic este Domnul”. Alte versuri, de-o și mai apăsătoare tristețe, spuneau că de pe urma noastră nu rămîne decît „o cruce pe mormînt”. Preotul uzează de un sentimentalism violent în expresii: de pildă, zicea el, după moartea Magdei, inima mătușii a fost atinsă de „sabia durerii” și altele de acest gen
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Să știi - mi-a replicat - că și eu îmi fac datoria, dar fără convingere, căci am ajuns la concluzia că aproape nici unul dintre copiii acestei generații - o generație scăpată din mînă - nu merită. Mă simt inutilă, ridicolă”. Știu. Are (uneori apăsător, ca azi) senzația de ratare, de scufundare inexorabilă în marasm: „Să poți (și a rostit fiecare cuvînt rar, cu glasul în lacrimi) să faci mult și să nu faci nimic e o drama”. „E adevărat”, am consimțit eu, incapabil în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trăim prost, vinde partidul tot ce avem mai bun, ne lasă doar oasele și fierăria industrializării socialiste pe care nu prea o cumpără nimeni. Suntem plictisiți, sătui de cultul unui om, de mincinoși și lingușitori care întrețin cu inconștiență climatul apăsător și prostia urcate în jilț. Suntem sătui de corupție. Toți se roagă Ceaușeștilor prin petiții, scrisori, rapoarte de nedreptăți, de abuzuri, prin emisiunile dvs. se roagă disperați ca unor Cristoși care doar ei le mai pot aduce izbăvirea unui pașaport
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din România comunistă nu are nicio logică sau s-ar putea spune că are o singură logică, aceea de a răpi și ultima speranță de libertate celor ce nu mai pot și nu mai vor să suporte o dictatură din ce în ce mai apăsătoare, cinică și chiar criminală, prin măsurile ce le ia contra celor ce nu tac. Un grup de muncitori români în Irak, [mai] 1983, difuzată la 5 iunie 1983 Domnule director, Suntem un grup de români care ne aflăm la lucru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din partea șefului suprem. în ziua următoare, trecu de amiază fără să apară cel ce urma să intre prin poarta principală împodobită cu drapele, lozinci, flori și tablourile celui mai iubit, aclamat de cei pregătiți pentru această treabă. Căldură mare, atmosferă apăsătoare. Sufletește, ne simțeam parcă ușurați că se va mai amâna evenimentul, că ne vom putea vedea cel puțin după-amiază de lucrările rămase nerezolvate, că poate vom scăpa de calvarul ce-l înduram de atâta vreme și secretarul general al partidului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător grăbit în drumul meu. Seara molcomă de vară nu atrăsese pe nimeni, plimbăreții de altădată dispăruseră nu se știe unde și ceea ce domnea în atmosfera apăsată și apăsătoare a acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic nu putea să exprime mai din plin urâtul de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Poate un om să moară nu de inimă, ci de absența inimii? Sărutări lui Ania și lui Paul - mulțumiri din tot sufletul. Scrieți-mi! Fie și câteva vorbe. Vă iubesc! Mugur 1 ș8ț Dragă Nicky, dragă Cella 1, Tristă și apăsătoare senzație de inutilitate a cuvântului, acum când, după atâta vreme, vă scriu. Vă interesează să aflați că mai trăiesc? Și dacă mai trăiesc, să admitem această ipoteză, la ce folos? Rarisimele voastre semne de viață au Încetat brusc cam de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Un „tratament brutal”, scrie Sorin Titel, care avea oroare de brutalitate, somație, cruzime, infatuare, ar bloca „sensurile mai adânci” ale operei. Generoasă În sugestii asupra prozei (dar și asupra existenței) sale se dovedește distincția Între tirania timpului, cu temerile și apăsătoarea sa captivitate, comparativ cu „reveria” spațiului, ca șansă de evadare compensatoare. Într-adevăr: clipa este, la Sorin Titel, „repede”, iar țara, ca tărâm de situare afectivă, ideală și onirică, este „Îndepărtată”. Călătoria face din neliniștitul ei protagonist un prizonier, dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Marino, prezent și el În acea văratecă după-amiază de aprilie În mica sală a revederii, Întăreau această bizară stânjenire: „Dintre toți cei prezenți, doar noi, dumneata și cu mine, nu eram foști membri de partid”. Deși nu acesta fusese motivul apăsătoarei mele inadecvări, precizarea suplimenta confuzia care m-a urmărit atunci și ulterior. La ieșire mă aștepta mașina rectorului să mă ducă la cina la care Liviu nu era invitat. L-am revăzut câteva clipe, a doua zi dimineața, la Întâlnirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aproape - chiar și spațial! - decât pe oricare dintre prietenii mei de aici. Vă Îmbrățișez, pe amândoi, cu dragoste, Liviu * ș5ț Probabil, decembrie 1994 Dragii mei, Îmi e groaznic de dor de voi; de când m-am Întors, mă chinuie un sentiment apăsător de singurătate și frig. Și dacă mă gândesc că a lipsit atât de puțin - prin luna iulie - să mă reîntorc lângă voi... N-a fost să fie! În ce mă privește am avut mici, dar destul de păcătoase, fluctuații de sănătate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns, totuși, Întrebărilor. Ca să nu dăm Poștei Române și Instituției care o și ne supraveghea prea multă bătaie de cap, Leon prelua În tranșe textul, la fiecare venire la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]