2,313 matches
-
oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au pelindat”. Precum și-n alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă pe primul plan, devenind apăsătoare prin amănuntul reflexiv relatat, prin densitatea obsedantă a trăirii de a trăi. Manuela, o altă proiecție a Adrianei, percepe și reflectă cu toată trăirea urâtul zilei prin sine, cu sine, de la sine, retrăgându-se în propria solitudine. În ritmul naturii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
condamnă, pe anumite femei, propriile calități, nu este neapărat egocentrism, ci renunțare dureroasă. Privirea în oglindă este o privire oarbă, nu există imaginea ochiului spre exterior, ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decât al celorlalte statuete, ea se teme de urâțenia lumii ce o înconjoară. Egoul eroinei este prea rafinat Ăîn orgoliul propriu) pentru societatea în care mai mult supraviețuiește decât trăiește. Ea alternează stările de blazare cu cele de exaltare, o apăsătoare labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Cei care au batjocorit statuile vor fi prinși. Și nu va exista nici o îndurare pentru ei. S-au auzit urale, după aceea un marș. Pe ultimele sunete ale marșului, televizorul s-a stins. În cameră s-a lăsat o tăcere apăsătoare și eram sigur că, dacă m-aș fi dus la ușă, aș fi constatat că era încuiată. 10. "Vîntul din sud" nu e un vânt oarecare, e o taină, la fel de importantă, probabil, ca marea pe care cei din Asybaris n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de atunci: mai întâi moartea tatei, care a fost o lovitură, apoi... — Urăsc meseria asta, să știi. Urăsc ceea ce a devenit acum. Îmi pare rău să aud asta. L-am așteptat să detalieze, dar n-a urmat decât o tăcere apăsătoare. Deci, pe urmă, după cum știi, de când m-am despărțit de Verity, n-am mai avut același succes în privința... — Adică nu mai e ca înainte. Totul s-a schimbat, editura e de nerecunoscut. Primim instrucțiuni numai din America și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că eram divorțat de opt ani, nu mai făcusem dragoste cu o femeie de peste nouă ani și între timp, căpătasem obiceiul de a mă holba, de a estima și de a cântări perspectivele și privirile mele furișe aveau acea intensitate apăsătoare care caracterizează masculul cu adevărat disperat (și periculos). A devenit repede evident că de data asta existau doar două obiective de maxim interes. Unul ședea ceva mai departe pe rândul de scaune pe care stăteam eu, lângă uși - o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot mai nedumerită de reacțiile noastre atât de diferite. Nu înțeleg, rosti ea în cele din urmă, după ce citi încă o dată propoziția. Ce e de râs, că n-are vină? A fost din nou o cină desfășurată într-o tăcere apăsătoare. Aveam la masă mâncare de fasole, urmată de jeleu de ananas; zgomotul produs de fălcile noastre reunite părea mai puternic decât de obicei, fiind întrerupt doar de câte o încercare sporadică a lui Joan de a încropi o conversație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Mark. Dar Thomas? Ce parte a anatomiei lui ai de gând să ataci? Dar unde-i Thomas? Trebuia să fie aici acum un secol. Ultima oară l-am văzut... — Sst! i-o reteză Hilary. Atmosfera din cameră deveni brusc apăsătoare. Cine se mișcă acolo? Ciuliră toți urechile. Auziseră pași? Era cineva (sau ceva) în cameră cu ei, o prezență ascunsă, atentă, strecurându-se prin umbrele de tuș-și acum foarte aproape? Era zgomotul unui obiect chiar pe masă - așteptau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și o siguranță protectoare de care are nevoie orice femeie „hărțuită” de problemele existenței cotidiene. Își dă seama că Teodora a găsit în copii un „refugiu” ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Nistru a început greul și pierderile de vieți omenești de ambele tabere și jalea cu adevărat. Au venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui Agripina a fost luat prizonier și a fost pus să muncească cu alți prizonieri la refacerea unui drum. Într-una din zile, el s-a hotărât să fugă. Cum drumul era pe o câmpie, trebuia înălțat. De
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
deveni mai nenorociți decît erau deja. Regatul Neapole și cel al Siciliei au trecut de mai multe ori din mîinile spaniolilor într-ale împăratului și invers; cuceririle au fost întotdeauna foarte ușoare, deoarece și o dominație și cealaltă erau foarte apăsătoare, iar popoarele sperau mereu să aibă în noii stăpîni niște eliberatori. Ce diferență între acești napolitani și loreni! Cînd au fost obligați să schimbe dominația, toată Lorena era în lacrimi; poporul regreta pierderea urmașilor acelor duci, care de atîtea secole
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Funcția le dă puterea de a condamna la moarte sau de a-i ierta pe vinovați; ei sînt arbitrii supremi ai justiției. Cei care sînt buni suverani văd în această putere, atît de lăudată, asupra vieții supușilor, greutatea cea mai apăsătoare a coroanei lor. Ei știu că sînt și ei oameni, ca aceia pe care trebuie să-i judece; ei știu că greșeli, nedreptăți, injurii pot fi reparate în această lume, dar o condamnare la moarte precipitată este un rău ireparabil
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
era stînjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atîtea asemenea Împrejurări, și poate: mie În primul rînd, cel care avea să-i citească testamentul Întocmit de avocat la cererea ei, s-o Întreb dacă aceasta Îi era ultima voință, totul sub apăsătoarea prezență a sorții care era vizibil aproape, apoi să i-l Înmînez pentru a-l semna. Pentru noi stînjenitoare, pentru ea definitivă În pierderea ultimei speranțe, cîtă mai era, cum se Întîmplă cu toți, era o procedură Înaintea sfîrșitului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau Îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele de pervaz. Era, În substrat, o evadare din liniștea ce Începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. TÎrziu, cînd să se culce, Își spuse că nu mai Înțelege nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă. Mai gîndise așa și cînd se aflase În liceu, elevă, dar atunci era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mîinile după gît. „Nu vreau să mai plec” rosti, și În clipa aceea, deasupra mormîntului ei, pîlpîi o jucăușă, disperată flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind În burlanul de lîngă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei Își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspîndea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
teritorial-administrativă a districtelor (p.216), punctarea deosebirilor dintre ceea c e a fost în vechime ocolul domnesc al târgului Huși față de ocoal ele administrative de mai târziu, diferențierea veniturilor boie rilo r (p.118) față de venitul stăpânilor (p.125) toate apăsătoare asupra acelorași plătitori, corectarea unor expresii („diferențiatoare diverseʺ - p.290; „Gospodăria Agricolă de Consum (G.A.C. Dud a - p.305 / și ducerea până la capăt a unor idei începute (pl ata „vulpeiʺ la nunta lui Gheorghiu din satul Duda, p.268
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
domnule profesor? îl întrebam, ca să-i mai strecor în inimă cuvinte de îmbărbătare. - Ce mai poate face, doctore, un om bolnav, c are a depășit cei optzeci de ani? Mai plec de acasă, împins de durere și de singurătatea asta apăsătoare. Am rămas singur , si ngur și nu-mi pot găsi astâmpărul, nici mângâierea și nici cons olarea.” Era confesiunea omului care mângâiase cu privirea, ani de-a rândul, sute și sute de Feți frumoși și Ilen e Consânzene din amfiteatrele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia frumoasă din piatră, stă o mască, care niciodată n-a zâmbit. Ce idee s-o pui în tablou cu ramă prețioasă de aramă, filigranată. Statuile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un film de referință nu numai datorită bornelor de kilometraj filozofico-religios ce se succed cu viteza picajului lui Lucifer corespunzînd cu acea a decolării victimelor pentru a-l Întîlni să-i strîngă mîna, ci și din cauza imaginii copleșitoare , a senzației apăsătoare de primejdie vertiginoasă cu valențe estetice, a ventilatorului e primul film În care banalul ventilator are un rol major În crearea și menținerea suspansului , și, accentuat, din pricina montajului. Un ritm excepțional, alternînd cu măiestrie planurile, woodoo, New York-ul, sudul american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se auzea vântul, toamna către miezul nopții, în casa asta pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau acoperite cu cartoane, și în care aproape nici o ușă nu se închidea bine?... Poate că niciodată nu-i simțise mai apăsător tristețea ca în noaptea când veniseră să-l caute la cafenea, se apropiaseră de masa unde juca șah (era în semifinală, cu Zamfir) și, plecîndu-se mult spre el, ca să nu-l audă ceilalți, Gherghel îi șoptise că Generăleasa e pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ating -, pe buzele curbate estetic, mă apropii cu fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc, adorm. Somn fără vise. După el: soarele e mai rece, tăcerea orașului, în prima zi a Anului Nou, mai apăsătoare, mirosul de benzină al străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
voce care se vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu ai născut..., Ina înmărmuri de la primele ei cuvinte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
individul, nu are nici o vină, desigur; de aceea, nici nu Înțelege de ce e condamnat la moarte, când dorește aprig să mai trăiască (doar romancierul e vinovat de crima lui, fiindcă el nu și-a dat seama ce făcea din cauza căldurii apăsătoare a soarelui); dar personajul nostru nu se pregătește să ucidă pe nimeni; el are o poză gânditoare (chiar așa, o poză), căci, deși este soare, deși se află În pantaloni scurți și În poziție verticală (adică nu stă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]