9,963 matches
-
râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-am răsucit cu captatorul în direcția dumneavoastră. Ia ascultați! Marțianul apăsă pe piept, în dreptul sternului, un buton și-l auziră cu uimire pe comandantul Felix S 23 zicând: „Al meu, că doar n-o fi al lu’ tata! De ce credeți voi că am primit misiunea asta? Eu l-am făcut, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
marțianul, frecându-și mulțumit mâinile -, aldămașul îl dau eu. Ce beți? Antigel, răspunse comandantul Felix S 23. — Și fetele? făcu marțianul, arătând spre femeiuști. — Tot bitter, răspunse cu același glas gros una din ele. — Atunci - zise marțianul, chemând chelnerul și apăsând pe tabloul de comandă -, trei antigeluri și două bittere. Chelnerul plecă. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Pământenii se gândeau dacă făcuseră bine dând patru lăzi cu „Gerovital”, da’ mai ales nucu’... S-a lăsat o tăcere stânjenitoare, observă una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trăgând frâna de mână. În aceeași clipă, o voce puternică, prin megaflex, îi somă: — Nu mișcă nimeni! Hublourile sus! Ținându-se de șale, unde contractase un acumulator mai vechi, comandantul Felix S 23 se sculă cu chiu și vaiete și apăsă pe care buton vedea cu ochii, deschizând hubloul principal. Imediat, în cadrul lui apăru un tip înalt, cu barbă neagră îngrijit tăiată, ținând în mână un megalaser automat. Sări înăuntru cu megalaserul îndreptat spre ei și fluieră scurt. Îl urmară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fără texte! se zbârli bărbosul. Scoateți repede tot ce-aveți! Păi ce s-avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
umblăm așa teleleu după un satelit natural care și-a părăsit orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și corectând toată ziua traiectorii după traiectorii, simt cum mă apucă rutina. — Mi-e lehamite să vă tot comand: fă aia, fă ailaltă, de ce n-ai făcut așa, și așa mai departe, spuse Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
casă. — Nu dorim! zise tare Felix S 23. — De ce nu? făcu Getta 2. Eu n-am văzut niciodată jaluzele. Lăsați-l să intre. Felix S 23 privi șovăitor spre ceilalți, apoi se îndreptă spre ușă, trase zăvorul, scoase lanțul și apăsă pe buton. Ușa nu se clinti. — Poftim, s-a blocat și asta! zise comandantul Felix S 23. Un moment, tataie, că ți-o deschide băiatu’, făcu vocea de dincolo, și-ndată se auzi un zgomot fin de scule răscolite, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a fost proporția lecturilor lui luna trecută? vru să știe pedagogul. — 17% autori francezi, 20% ruși, 13% germani. 18% americani, 9% englezi și 30% sud-americani - citi inspectorul pe o fișă. — Cam mulți sud-americani, observă pedagogul. — Am notat, răspunse inspectorul. Apoi apăsă pe un buton și se aplecă spre microfonul de pe masă: profesore, când ieși, ia-ți un halat pe tine, că am oaspeți. Silueta de sub duș încremeni o clipă, apoi în încăpere se auzi un sunet cald, stereo: „Am înțeles, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu stăteau jos atingeau din cauza picioarelor cam înălțimea unei juninci. — Cum se explică aceste benefice anomalii? întrebă Stejeran 1. — Imediat vă veți da seama! răspunse inginerul-șef. Tovarășe stagiar, te rog, faza nr. 1! Inginerul stagiar, dând mai încolo cratița, apăsă pe un buton. Imediat roboții văzură cu uimire cum ditamai porcii, după ce ridicară neliniștiți capetele, începură să plutească ușor ca niște fulgi, rotindu-se și întorcându-se pe toate părțile. Totodată, se porni un guițat general. — I-am lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
putem, spuse inginerul-șef. Asta ne-ar costa enorm. Îi lăsăm pe sol, ca să zic așa, numai când își fac siesta, o jumătate de oră, și când îi adăpăm. Restul stau în aer. Tovarășe stagiar, faza nr. 2! Tânărul inginer apăsă pe alt buton și, dintr-un colț al imensei platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la pilot: — Pe toate le știi - mârâi el -, da’ să oprești rabla asta nu poți. Câteva clipe rămaseră în tăcere. Viteza crescuse considerabil, nava începu să trepideze ușor. Și-acum ce stăm așa? făcu furios Aciobăniței. Să facem ceva, să apăsăm pe ceva! Ce-i cu butonul ăsta verde? — E pentru aer condiționat - răspunse pilotul -, dar nu funcționează. — Mă și miram să funcționeze, zise comandantul. Da’ ăsta roșu pentru ce e? — Pentru sandviciuri, în caz de avarie îndelungată în spațiu. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
E pentru aer condiționat - răspunse pilotul -, dar nu funcționează. — Mă și miram să funcționeze, zise comandantul. Da’ ăsta roșu pentru ce e? — Pentru sandviciuri, în caz de avarie îndelungată în spațiu. — Și funcționează? — Cred că da, răspunse pilotul. Comandantul Aciobăniței apăsă butonul roșu. Se auzi un hârâit, apoi de lângă buton se deschise în bord un capac și-n cutia de sub el fură împinse din interior unui după altul două sandviciuri cu unt și salam de vară. Comandantul luă unul și gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pilotul pipăi cu respect semnul cu pricina. Da’ nu-mi pare rău, spuse comandantul. A scos om din mine. — Da - aprobă pilotul -, se vede. — Mi s-a făcut din nou foame, o fi de la câmpul ăsta, zise comandantul. Oare dacă apăsăm, mai iese ceva? Nu știu - răspunse pilotul -, n-am mai apăsat niciodată a doua oară. — Hai, apasă - spuse comandantul -, că n-o fi foc. Dacă mai vin două sandviciuri, le mâncăm și le decontăm. Eu răspund. Pilotul apăsă pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rău, spuse comandantul. A scos om din mine. — Da - aprobă pilotul -, se vede. — Mi s-a făcut din nou foame, o fi de la câmpul ăsta, zise comandantul. Oare dacă apăsăm, mai iese ceva? Nu știu - răspunse pilotul -, n-am mai apăsat niciodată a doua oară. — Hai, apasă - spuse comandantul -, că n-o fi foc. Dacă mai vin două sandviciuri, le mâncăm și le decontăm. Eu răspund. Pilotul apăsă pe butonul roșu. Se auzi același hârâit și-n cutia din bord fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din mine. — Da - aprobă pilotul -, se vede. — Mi s-a făcut din nou foame, o fi de la câmpul ăsta, zise comandantul. Oare dacă apăsăm, mai iese ceva? Nu știu - răspunse pilotul -, n-am mai apăsat niciodată a doua oară. — Hai, apasă - spuse comandantul -, că n-o fi foc. Dacă mai vin două sandviciuri, le mâncăm și le decontăm. Eu răspund. Pilotul apăsă pe butonul roșu. Se auzi același hârâit și-n cutia din bord fu împinsă o hârtie. Comandantul o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Oare dacă apăsăm, mai iese ceva? Nu știu - răspunse pilotul -, n-am mai apăsat niciodată a doua oară. — Hai, apasă - spuse comandantul -, că n-o fi foc. Dacă mai vin două sandviciuri, le mâncăm și le decontăm. Eu răspund. Pilotul apăsă pe butonul roșu. Se auzi același hârâit și-n cutia din bord fu împinsă o hârtie. Comandantul o luă și o descifră. Era o poliță de asigurare ADAS. — Ia uite, dom’le, ce șmecheri! făcu el. În caz de avarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-mă să-mi ridic fruntea Să uit de lacrimi întristări Alăturea de tine Doamne Călătorind spre dalbe zări Descrie-mi frumusețea vieții În ascultare de Isus Speranță dragostea divină Mă-ndeamna să privesc în sus Și chiar de gânduri mă apasă Când nu mă simt în largul meu Te regăsesc printre cuvinte Isus Mântuitorul meu
C?nd g?ndurile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83359_a_84684]
-
cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Motivele lirice care structurează tematic morfologia haiku-urilor din volumul „Nisipul umbrelor” sunt: norii, curcubeul, fulgii de nea, pescărușii, cerul, păsările călătoare, lebăda, ploaia, pădurea, copacii, luna, stelele, corăbiile, resentimentul morții la plecarea celor dragi: „In casa goală / pereții mă apasă. / Mor anii mei” Haiku-urile lui Ioan Onuc Nemeș sunt semne ale antroposului, caligrame ce interoghează natura noastră ontologică în adevărate broderii de cuvinte. Poetul, publicistul și artistul iconar Ion Onuc Nemeș ( ... ) creator de haiku-uri, răspunde și orizontului de
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin ! Mai ales acum, când, dincolo de fire, Se mai aruncă-n draga lui icoană Cu bulgări de nesimțire. Tihna lutului Cu chei de lut deschid lacăte de lut; M-apasă osteneală și somn Mă silesc să n-adorm ... Venită de nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un răspuns ... Mi-aduc aminte ca-n treacăt C-am fost
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
Dorința Visului... Vraja nopții mă acoperă în somn Vis dulce mă ia de mână și...adorm. Simt a ta apropiere ce îmi dă putere Imi cresc aripi fermecate și mă-nalț la stele. In adânc de gânduri ce inima-mi apasă S-a ivit Lumina cu raza ei frumoasă. Cu dorința-n suflet mă simt a ta aleasă! Sunt a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește cu al său tablou! Simt a soarelui blândețe și trăiesc din nou. Un
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă Limbă, datini, colț de rai... Și-i ca zimții de la coasă Când separă scai de scai Și-i ca lama de tăioasă Când e bai cum azi e bai..! Inima de te apasă, N-ai tu inimă să stai Limba sfântă de acasă Să o pierzi, e tot ce ai! Hai cu mine de îți pasă, Iancu, Ștefan și Mihai, Și cu spada limbii scoasă Să stârpim vrăjmașul, hai! Referință Bibliografică: Nu e
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
-ți alung durerile culcate pe rană. timpul meu a trecut ca ieri, se răzbună vremea din urmă, mi-a-nghețat ochiu-n tăceri, dorul în inimă-mi scurmă. revin mereu în cenușa de-acasă, mai este și iubire și ură, durerea tăcerii m-apasă, în casă nu e nicio făptură. mă-ntorc în marele mister, cântece vechi îmi sângeră gura, mă cuprinde foamea de ger, arunc peste lance armura. turme de umbre, toamnele-ncet stingând altar de lumină, o lună bolnavă cade-n nucet
GÂNDURI DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364398_a_365727]
-
luată în ansamblu nu mai înseamnă azi, în epoca postmodernă, nimic. Toate sunt metamofozate brusc în pocalul vrăjitorului cu inimă de gheață într-un șir infinit de nesemnificative palavre filozofoidale dominate de un simplu caracter abstract și nimic altceva... Călcatul apăsat peste cadavre felurite a reprezentat mereu în istorie și reprezintă, din păcate, și acum cea mai rapidă cale a Ființei umane (sau, mai bine zis, a ceea ce a rămas azi din ea) înzestrate de către Creatorul ei cu judecată și sentiment
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau îndurare. Andrei voia să-l ajute ca să se ridice în picioare. I se făcuse milă de el
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]