3,340 matches
-
efortul lor de a sluji Cuvântul. Istoria pe care vrem s-o povestim - dacă nu este adevărată, cel puțin este posibilă - este a-ceasta: „În salonul plin până la refuz de lume rafinată și de doamne împodobite cu bijuterii, actorul primea calde aplauze la sfârșitul declamațiilor sale. Întrezărind în ultimul rând un bătrân paroh, modest, cu talarul său uzat, actorul îl apostrofă, zicând: «Oh, reverendo, și dumneavoastră aici, în mijlocul nostru! Cunosc din memorie și câte un fragment biblic, știți?». Și actorul declamă din
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Poate că seria nu fusese o greșeală. Imediat după aceea am depășit cea de a doua echipă și pe ultima porțiune, din locul unde erau ancorate șlepurile de-a lungul țărmului și fusese improvizată o tribună, au răsunat urale și aplauze, în vreme ce conduceam pe final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lungul țărmului și fusese improvizată o tribună, au răsunat urale și aplauze, în vreme ce conduceam pe final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care pentru fiecare din cele șase bărci care, una lîngă alta, se vor alinia la start, vor fi altceva, așa a spus. După fiecare victorie exista o plută de onoare, de obicei, un debarcader improvizat, la care ne legam, în aplauzele celor prezenți, și președintele competiției ori un primar pășea cu grijă către noi pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui să fii împins de la mal de o jumătate de duzină de mîini nerăbdătoare, lamele să coboare sub apă și să vîslești calm. Acum împreună, în vreme ce aplauzele se pornesc din nou, lăsîndu-i să vadă de ce am învins. Putere și tehnică. Prinderea lină a apei, deși nu mai contează acum. Mă întreb cum arată David. Numai după ce ieșim din barcă, în secțiunea bărcilor, ne tremură genunchii. Gust de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mijloc era păzită de un polițist care-l salută pe Munro cînd acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de oameni, unii negri și orientali. De la ferestrele de sus se auzeau aplauzele unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își căută cu privirea hainele, dar nu le găsi. Simți că se odihnise bine, dar Rima încă dormea, așa că se hotărî să nu se miște. Alte cupluri stăteau întinse și chiar se mîngîiau la adăpostul sacilor de dormit. Se auziră aplauze și un bărbat mărunt și încruntat, cu o mustață bogată, stătea cu un microfon în mînă pe trepte. — Oameni buni, mă bucur să mă întorc în legendarul Unthank, unde am avut parte de experiențe legendare. Am de gînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care împăturea cu atenție un formular în formă de avion. Tocmai am stat cu șase animale, șase la rînd, și acum o să lipsesc multă, multă vreme. Aruncă avionul de hîrtie, care căzu ușor la pămînt la capătul oficiului. Se auziră aplauze răzlețe. — Noroc! îi spuse Gilchrist lui Lanark, strîngîndu-i mîna. Promit că vei fi promovat imediat ce-ți vom găsi un înlocuitor. Pettigrew și cu mine bem la Vascular Cavity. E o cîrciumă mizeră dar aproape de birou, și vezi mereu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
brațele de apă liniștită, dar acestea se despărțeau printre cărări care înconjurau un stadion gigantic. Siluetele alergau, săreau pe piste, iar pe iarba bogată din centru se odihneau atleți în costume divers colorate, și dinspre peluzele aglomerate se ridica vuietul aplauzelor. Nava lui Lanark se alătură celorlalte care zburau în cerc deasupra. Din cînd în cînd, cîte o navă țîșnea spre un pătrat din pînză albă întins dinaintea tribunei oficiale pe care erau pictate cercurile roșii, albastre și negre ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Marile corporații, vei spune tu, distrug pămîntul. Au transformat bogăția națiunilor în arme și otrăvuri, ignorînd, în același timp, nevoile esențiale ale omenirii. A sosit timpul et cetera. Te așezi în mijlocul unei tăceri mult mai semnificative decît cele mai înflăcărate aplauze și lordul președinte director în persoană se ridică să-ți răspundă. El își exprimă acordul din adîncul inimii. Explică faptul că șefii consiliului au pregătit planuri pentru a diminua și a ține în frîu puterea creaturii, dar nu au îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moale și vocea spuse: — Stimați lorzi, doamnelor și domnilor, vă rog, faceți liniște pentru că Sir Trevor Weems, Cavaler al Melcului de Aur, Membru al Consiliului Privat al Dalriada, Director Executiv al Bazinului Provanului Mare și Confederației Ersei Exterioare. Urmară cîteva aplauze, apoi Lanark auzi vocea lui Weems. — Pentru mine, aceasta este o situație ciudată. Bărbatul din stînga mea este cel de-al douăzeci și nouălea lord Monbodd. în viața lui s-a ocupat de multe: a fost muzician, vindecător, stăpîn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzit atîtea de la noi în ultimele trei zile, că a sosit momentul să-și ia revanșa. Așa că, lord Monboddo, vă invit să faceți un rezumat al acțiunilor consiliului de Atunci, de Acum și de Mîine. Weems se așeză în ropotul aplauzelor. Monboddo zîmbise tot timpul, privind în jos cu ochii pe jumătate închiși. Se ridică și stătu cu o mînă pe masă și cealaltă în buzunar, iar capul zîmbitor îi era ușor plecat într-o parte. Așteptă pînă ce aplauzele, conversațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ropotul aplauzelor. Monboddo zîmbise tot timpul, privind în jos cu ochii pe jumătate închiși. Se ridică și stătu cu o mînă pe masă și cealaltă în buzunar, iar capul zîmbitor îi era ușor plecat într-o parte. Așteptă pînă ce aplauzele, conversațiile abia audibile, tusea și freamătul se potoliră. în această tăcere, figura lui, relaxată, dar nemișcată, cîștigă în putere și autoritate pînă ce întregul cerc de oaspeți semănă cu un public de statui bine dăltuite. Lanark era uimit cum atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acea casă care este creierul orașului, prima casă a cunoașterii instituționale și administrației moderne. Peste cîteva secole se va împărți în tribunal, universitate, templu, trezorerie, bursă și arsenal. I-auzi, i-auzi! strigă Weems pe neașteptate, și se auziră cîteva aplauze răzlețe. — La naiba! mormăi Odin. Vorbește de zece minute și abia a ajuns la subiect. — Propozițiile astea vagi mi se par foarte liniștitoare, spuse Powys. — Ca și cum am fi din nou la școală. Dar nu toți oamenii triburilor sînt adoratori servili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ați fost de acord să grăbiți istoria, să grăbiți bunăstarea, să-i grăbiți pe oameni prin deciziile majorității printr-o dezbatere deschisă și cinstită. Weems începu să bată din nou din palme, dar Monboddo își continuă cu vehemență discursul peste aplauzele lui. — Credeți-mă, s-a ajuns la această minunată logică la timpul potrivit. în acest secol s-au născut mai mulți oameni decît în toate epocile istorice și preistorice. Surplusul uman nu a fost niciodată atît de enorm. Dacă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o creatură temporară care-i ajută în muncă, dacă nu vine în atingere cu noțiunile pe care piesa le sugerează lor. Scriitorul a ceea ce a fost cîndva piesa lui are șanse să se simtă bine, dacă în final producția primește aplauze, și va fi, cu siguranță blamat, dacă nu, dar i se pare că rolul lui în toată această tîrășenie putea fi foarte bine jucat de altcineva care are idei foarte sau mai puțin diferite decît ale sale. Producțiile TV m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrarea solistul, mai dau chix suflătorii sau se supără dirijorul și oprește muzica și-i ceartă pe toți, de-a valma, totul e fragmentar și mereu reluat de la capăt, dar la concertul propriu-zis melodia se va lega fără cusur și aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
abia la miezul nopții, când m-am întors de la operă, iar ieri am fost plecat la Giurgiu. — Ce-a fost la operă? — Rigoletto, cu domnișoara Olimpia Mărculescu în rolul Gildei. N-am mai văzut așa ceva, a fost o furtună de aplauze și flori ca-n luna mai, nu ca-n decembrie. Generalul remarcă, în treacăt, că nu i-a spus cine-a fost Rigoletto, ci Gilda, și-l invită să intre. Barzoiul le deschise drumul, întorcând capul să vadă dacă vin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și delicat parfumați. Dacă se apleca câțiva centimetri în cursul jocului, mâini omniprezente îl trăgeau când într-o parte, când într-alta. Și, totuși, noaptea și norocul lui nu se sfârșiseră. Avea un sentiment al excesului de plăcere. Prea multe aplauze la fiecare învârtire a bilei, la fiecare nou câștig. Și, indiferent de câștig, femeile se repezeau să-l îmbrățișeze și-l sărutau fie compătimitor, fie într-un acces de admirație. Pe fundal se auzea mereu muzică. După ce câștigă nenumărate mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
copil. Și, ca soție, are drept de proprietate ca oricare membru al comunității. Peter Cadron se ridică în picioare: - Domnilor, vă propun să votăm o moțiune de mulțumire adresată lui Robert Hedrock pentru serviciile pe care le-a adus Arsenalelor. Aplauzele se prelungiră. - De asemenea, propun să i se acorde rangul de membru cu drepturi nelimitate, spuse Peter Cadron. Și de data aceasta votul fu unanim. Hedrock înclină capul în semn de mulțumire. Răsplata nu era doar o simplă onoare. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
el putea recurge la toate facilitățile Arsenalelor de parcă acestea ar fi fost proprietatea lui. O făcuse oricum, dar pe viitor nu mai aveau să existe nici un fel de suspiciuni. Era un adevărat cadou. - Vă mulțumesc, domnilor, zise el când încetară aplauzele. - Iar acum, spuse Peter Cadron, îl rog respectuos pe domnul Hedrock să părăsească sala de consiliu, în timp ce noi vom discuta problema care ne-a mai rămas, aceea a pendulului. Hedrock ieși posomorit din încăpere. Pentru moment uitase că pericolul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Omar ar fi jurat că felina nu mai clipise de un minut. Dar tu ce faci, străine? îl trezise stomatologul. — Lucrez... Lucrez la garaj. După numai trei luni, fusese primul răspuns pe care îl dăduse în limba lor. Izbucniră în aplauze toți, de la un capăt la altul al mesei. Ce v-am spus! hămăi Godun și-l bătu cu palma pe spate, încât își auzi răsunând coșul pieptului. Atunci Veterinara se-nălță de la locul ei și făcu ceva nemaipomenit: îl prinse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la ce bun să mănânci, după ce ai în față atâtea delicatese, dacă gura nu îți e aranjată? Noutatea era că el și Max-Dinte își înfrățiseră banii, cu ceva timp în urmă, iar lanțul de clinici stomatologice era gata. Izbucniră în aplauze, lăsând furculițele să le cadă în devălmășie, printre farfurii și pahare. Așadar ei, care se socotiseră totdeauna că ar fi șapte, precum zilele săptămânii, nu se opriseră la dimineața de sâmbătă, ci aveau să-l târască pe Max în rând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
echilibru, distribuire. A merge încet sau repede, cu pași mici sau mari, depinde de personalitate (o persoană care se furișează este nehotărâtă). În gestică, brațele atârnând presupun o atitudine neutră, cele ridicate arată triumful, desfacerea brațelor invită la îmbrățișare, iar aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă și acustică (palmele înainte pot să însemne rugăminte). Brațele ridicate semnifică chemarea harului, o stare pasivă, receptivă. Ω. Deschiderea brațelor deasupra capului, trimite la semnificația coarnelor, o primire a formelor cosmice. Ω. Brațele ridicate ale prizonierilor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
DAR, DATE FIIND INSTRUMENTELE STRANII PE CARE LE FOLOSEȘTE, NU MAI ȘTIM DACĂ ACESTE LUCRURI AR MAI FI POSIBILE ȘI PESTE ZECE MINUTE. VORBIND ATÎT DE SERIOS, TÎNĂRUL CONSILIER SE RIDICĂ ÎN PICIOARE CÎND TERMINĂ: DOMNILOR, SĂ ACȚIONĂM PE DATĂ! Aplauzele puternice ale lui Hedrock întrerupseră tăcerea care urmă. SPUSE EL. BRAVO! SFATURI ATÎT DE BINE FORMULATE MERITĂ SĂ FIE TRADUSE IMEDIAT ÎN VIAȚĂ. DAȚI-I DRUMUL ÎNAINTE ȘI OMORÎȚI-MĂ CUM AVEȚI CHEF. SCOATEȚI-VĂ PISTOALELE ȘI TRAGEȚI! PUNEȚI MÎNA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]